17 decembrie 2018

imperativul si urgentul

Gandirea prin simbolistica ei este Abstractul iar fapta prin substantialitatea ei este Concretul, unde "abstract si concret" sunt denumiri cu semnificatia  generalitatii extinse tuturor domeniilor existentei.
( Nota: ceea ce scriu mai departe nu este de citit sau de memorat)

Lumea noastra este edificata pe concret, orice actiune este conditionata de resursele concretului .  In afara concretului lumea noastra nu poate exista . Aceasta evidenta ne face sa punem inaintea oricaror proiecte si aspiratii resursa sau bugetul . Pornim de la coada catre cap, coada conduce capul si " capul isi face de cap" desi, lumea ca ceea ce este este reflectarea simbolisticii abstractului, gandirii. Sunt evidente  astfel doua miscari in energia noastra,
- miscarea  in abstract/ gandire care este receptata prin calitatea sensibilitatii  si nonopozitiei in memoria substantialitatii   concretului si  ii determina cauzal expresia formelor si miscarilor lui formative si relationale.
- cea de-a doua miscare este in constiinta perceptiei acestor miscari formative si miscarii interactiunii formelor denumite evenimente; in constiinta  ca punct al reflectarii  inteligente sau reactive a concretului.

Reflectarile inteligente ale miscarilor din concret releva semnificatiile miscarilor din abstract ca rationale sau irationale, utile sau inutile, constructive sau distructive , congruente/incongruente , semanatoare si diferite, etc,  ca generalitati- folositoare sau nefolositoare fiintelor inteligentei care percep miscarile concretului. Acestea   reflecta fidel abstractul (monada unda /corpuscul, energie/corp). Reflectarile inteligente ale perceptiei, determina decizii autocorective ale miscarilor din abstract si genereaza impulsuri-acorduri noi, armonici coezive si coerente in  abasamblul sau plenitudinea abstractului/gandirii,  imbogatindu-i continutul si actiunea formativa care este reflectata in concret/evidente/ substantialitate ca nouati forme si evenimente sau regenerari evolutive  forme, si evenimente, in evidenta irepetabilitatii miscarilor inoitoare.

Reflectarile inteligente ale perceptiei, perceptia inteligenta-,inteligenta percetiei, este si genereaza, reverberand inteligenta, miscarea de inoire perpetua a abstractului si concretului prin calea consecintelor. Consecintele se releva Inteligentei sursa ca "note" acordate miscarilor din abstract/ gandire in "catalogul" concretului existentei si memoriei fiintelor.

 Inteligenta nascatoare este "dirijorul" simfoniei miscarilor abstractului si  impulsul/pulsatia noilor simfonii din abstract care in procesul formativ al acestuia edifica frumusetea si armonia plenitudinii sale de necontestat in concret ca plenitudine in continua inoire in memoria substantei si fiintelor. Fiintele percep miscarea astractului sub bagheta inteligentei ca  propriul sine al aspiratiilor cele mai inalte, iubire/ libertate, vitalitate/tinerete, sanatate/intelepciune, bogatie/ sinergia plenitudinii, ca sinteze substantializate ale acestor miscari inteligente reflectate corporal in templul fiintei-corpul biologic (corpul legii/ ratiunii, religia  vietii) memorat ca adn/ memoria substantialitatii sale forma in dinamica inoitoare.

 Comprimarea, condensarea tuturor acestor miscari formative ale impulsurilor inteligentei care inoiesc si reverbereaza inoirea in concret prin inoirea abstractului, este senzatia
 fiintei, senzatia care nu este una corporala sau a corpului denumita "starea fiintei in nontimp" sau origine/ samanta sa inteligenta, stare nedenumita," tacuta."   "In tacere"' e puterea/inteligenta  fiintei care manifesta misterul/miracolul existentei sale.EU SUNT- sinele/ constiinta adevarului fiintei- este tacut. Eu sunt tacut. "Tacerea" este expresia armonicei coezive a radiatiei universale fara conflicte launtrice, prin consecinta substantialitate receptiva, sensibilitate. Fiind in afara abstractului, nu exista in memoria gandirii, nu poate fi model pentru aceasta;, inteligenta nu este produsul gandirii ci sursa pulsatie/ vibratie, izvorul miscarilor ei, misterul oricarei existente, altfel spus Dumnezeu ca Dumnezeu, sublim insezizabil si viu in expresia sa fiintiala, Cel viu.
Miscarile percetiei inteligente in abstract sunt energiile fortelor pure ale ganditii planetare ,'lumini curate' reflectate in plenitudinea si frumusetea incomensurabila a planetei pamant de substantialitatea concretului,  reflectata la radul ei in frumusetea si nobletea templului biologic al constiintelor umane intrupate de biosfera planetara- Inteligenta este esenta viata si viata este creatoare. Oamenii stiintei definesc viata ca esenta universala indescriptibila a tuturor miscarilor din univers.

Reflectarile reactive la perceptia concretului- "din afara sursei sale" denumite consideratii exterioare sau reactii la reactii sunt deasemenea miscari in energia noastra dar prin caracteristicile lor specifice si rezonanta se manifesta ca un curent   ale carui consecinte sunt diferite de cele ale primului explorat mai sus. Reflectarea rationala , neselectiva, a acestui curent ca miscari in concret/evident/ substanta,  este relevata diferit. Explorarea consecintelor acestor miscari reflexive le   releva constientelor ca surse a ceea ce denumim uzura in natura,  entropie. Sunt miscari /energii care actiuneaza in sensul destramarii relatiilor fine care sustin formele ca structuri . Reflectate de intelect sunt cuvinte urate care sperie, jignesc, inhiba exprimarea, sau ne scot din sarite si "tacere", ne hartuiesc si sacaie, cuvinte de care ne temem, evenimente, stari, senzatii, sentimente, simtaminte  pe care nu  dorim sa traim, nu sunt aspiratiile fiintei noastre si pe cale de consecinta , ne imping sa parasim existenta corporala (sinucidere)


Cu alte cuvinte, toate povestile despre cum este si ce vrea de la oameni dumnezeu sunt pure inventii interpretative ale concretului, interpretari fie cu buna credinta sau gresit-intentionate care produc ceea ce denumim "malefic" sau obscurantismul starii hipnotice a constientelor, iar interpretarile  bine- intentionate ca reactie la primele descrise, au creat o cale a devenirii in existente care intotdeauna se oprea la jumatate, adica se rezuma in abstract ca posibila dar niciodata nu era reflectata in concret ca evidenta altfel decat ca efemeritate ,desartaciune . Si interpretarile rau intentionate si cele bine intentionate sunt produsul gandirii separate de sursa sa,  fara constienta sinelui ei Inteligenta, "fara inteligenta"  si sunt  memorate ca ceea ce este denumit pseudoadn si se manifesta corporal. Cuvintele (imagini in abstract)  urate (adica pe care le uram) si care ne sperie in abstract, imbolnavesc in concret.
Reflectarile reactive la perceptia concretului genereaza o miscare psihologica a emotiilor ca reactii prin imaginarea/inchipuire in campul abstractului . Este paradoxal ca aceste reactii la concret invadeaza abstractul desi locul lor nu este acolo perturbandu-l In concert cand vedem ceea ce este asa cum este, ce nevoie sa ne imaginam mai avem? Numai in abstract/gandire orbi fara inteligenta perceptiei inimii noastre ne inchipuim, producand teama de viata si existenta  care se reflecta in concret ca perturbari ale naturii sale si fiintelor lui.

Acesti " invadatori" ai abstractului se reflecta intr-o lume psihologica Expresia lumii psihologice receptive si reactive  la perceptia formelor si miscarilor concretului,  intermediaza abstractul de concret si ajungem sa ne miscam intre concret si psihologic fara a mai putea inoi sau regenera ceva,  sau fara puterea de a accede la Libertate in Astract/gandire sau in loccul/timp tacut al  Libertatii gandirii de inceput.. Energia, puterea de a accesa "locul/timp al libertatii/iubire din starea primordiala a constiintei este cea cu care  hranim parazitul invadator sau lumea reactiilor psihologice,Asta nu inseamna ca am  ramane fara sentimente, simtaminte  emotii, fara sa hranim parazitul ci ca aceste stari ale spiritului nu mai sunt reactii;


Consecinta acestei situatii a existentei reactive irationale  este ca intotdeauna punem resursele inaintea proiectelor, aspiratiilor  fiintei  si nimeni nu mai indrazneste sa intreprinda ceva, cand resursele sunt controlate si stapanite , nu-i mai apartin, iar exigentele folosirii lor sunt inrobitoare, inrobire rostogolita..

Aceasta situatie este irationala din moment ce in ordinea firescului inceputul a orice,  initierea oricarei miscari/activitati isi are locul in abstract/ gandire/ memorie/cunoastere,  miscare/initiere generata, sustinuta pulsatoriu, coordonata , dirijata si corectata  euritmic din "Tacere" de, Inteligenta . Inteligenta care stabileste acorduri existentiale in etern sau non timp sau cu viteza gandului pe care nu o percepem  sa o masuram si denumim "instantaneu"( sau fara timp,  timp comprimat==imensitate spatiu si reciproca e valabila.-aici se impune o paranteza in paranteza:
cu imnesitatea spatiului cadem repede de acord ca evidenta perceptiva insa nu percepem imensitatea timpului in lipsa spatiului! )

Exista un adevar ignorat de fiintele al carui abstract este parazitat; acela al angajamentului personal.
In momentul in care te angajezi personal, (autoangajezi), universalul se misca si el, nenumarate evenimente si ajutoare la care nici nu visai se pun in miscare pentru a -ti sustine angajamentul
"Indrazneala (angajamentului ) poarta in sine geniu, putere si magie". Angajamentul nu e o dorinta ci fapta dorintei, a te onora pe tine insuti ca acord existential.

 Traim senzatia imperativului fara sa fim constienti de el, imperativul angajamentului personal in viata si existenta, angajament  responsabil care iti da puterea de a avea un cuvan de spus in lumea aceasta. Asta e lumea noastra si nu avem una mai buna; e buna asa cum e cand  extragem invatamanitele ei; "Lumea e cea mai buna mama"
Urgenta este umbra imperativului neonorat. Cand parasim umbra urgentelor /graba, ne trezim angajati de cei care au indraznit si percepem sensul indraznelii onorandu-l punctual in acum/aici. In domeniul vietii subiective nu exista 'cum si cand" ci Acum/Aici, doar evidentele puterii ei. Nu exista nici "de ce?", ci "d'aia"
 In oceanul puterii/energiei suntem puterea/ energia intelepciunii sau o abandonam reprezentantilor si castigam puterea de a da vina pe ei pentru orice esecuri personale, puterea lamentarilor sterile si complacerilor in circumstantele dusmanoase cu explicatia adaptabilitatii si descurcarii- pierdem sensul si miracolul existentelor proprii. Revenim ca sa o luam de capatulul lui zero de care tinem cu dintii pana ii pierdem? 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu