Cel care greseste se pedepseste; perpetuarea greselilor este autoflagelare
"Greseala" este intotdeauna incalcarea unei interdictii; fara interdictii nu exista greseli. De unde se nasc interdictiile sau dictonul potrivnic unei exprimari comportamentale mentale si corporale? Sunt nascute fie din constiinta consecintelor anumitor comportamente asupra celui care-le manipuleaza ca modalitate temporala a existentei sale in comunitate, fie din interesele celor care emit interdictii. Interdictia,, dictonul potrivnic este greseala
Paradoxal, justitia e vazuta ca paznicul interdictiilor spre a fi respectate si pedepsitorul incalcarilor lor. In istoria inceputului a ceea ce denumim justitie, inceput care se pierde din pacate in uitare dar care se manifesta si astazi sub forma asa denumitelor cutume in comunitati, nu se profereau interdictii ci, se exprima constiinta faptelor si consecintele lor asupra faptuitorului;
Intelepciunea ca manifestare a inteligentei prin oamenii care aveau activata peceptia inteligenta si erau considerati de comunitatile lor avand "ochi si urechi ai cerului" sau mintii si mai erau denumiti si "oamenii cerului" ( inteligentei creative) sau intelepti (batrani, ca intelepciune capatata prin experientelor lor in existenta) ,este sursa acelor exprimari ale constientei faptelor si consecintelor lor.
Astfel nu existau interdictii ci, constienta greselii pentru a nu fi onorata comportamental prin manipularea unei cunoasteri care avea efect daunator asupra manipulatorului ei (de ex: cine se razbuna incepe sa sape doua morminte, unul pentru sine si celalalt pentru victima sa- nu se inerzicea razbunarea ci se releva irationalitatea sa, etc). Imi amintesc ca astfel de exprimari/ constientizari care deveneau in timp cutume comportamentale in comunitatii, nu depaseau numarul 8. 8 cutume se considera acoperitoare ale intregii activitatii in comunitati si mentineau armonica coeziva si unitatea acestora ca valori comportamentale unanim acceptate si respectate de buna voie, acord universal care functiona ca nucleu al comunitatii. Cu timpul au devenit repere pentru ceea ce denumim "bun simt" si sunt si astazi clare celor care au bun simt (cunosc ce e acela) si nu mai trebuie sa le reamintesc .
Altfel spus, justitia inceputului era un continut de "coane" ale intelepciunii comunitatii respective. "Zarul'(rozariul) preotilor si inteleptilor prin nr. de bile reprezenta nr. de precepte ale intelepciunii respectate de acestia si le justifica un anumit statut in comunitate ca nivel intelepciune al constiintei sale cu cat sirul era mai lung. Ce nu se spune este ca atunci cand prin fapte nu onora reprezentarea rozarului prin lungimea lui, acesta se scurta. chiar de purtatorul sau recunoscand gresela si pedeapsa ei, recunoasterea fiind vazuta ca inceputul autocorectarii. Asa numitul comportament al "marului interzis" nu functiona ca automat subconstient pentru ca nu existau interdictii si copiii erau educati in spiritul intelepciunii prin povestile ei (paciantranta), iar intelepciunea comportamentala era "modelul' pe care se bucurau sa-l intrupeze corporalizandu-l prin faptuire. Faptuirea conducea la "initierea lor ca membri ai comunitatii"iar, pentru reusita initierii primeau pozitii si functii in ratiunea existentiala a comunitatii. Justitia era simpla si pe intelesul tuturor, nu avea elementul punitiv deoarece greseala era propria pedeapsa a gresitorului care avea "datoria" corectarii ei; singura datorie. Cand o recunostea si-si corecta comportamentul era iertat sau vindecat. Daca persista in greseala, se autoexpulza din comunitate; imi amintesc ca in satul strabunicii, cu cel care fura, cu sotia care preacurvea, etc, nu mai sta cineva de vorba si in ultima instanta trebuia sa plece.
Din acele vremuri, cu cozile lor pana in ziua de astazi poate, ne-a ramas constiinta justitiei divine sub forma povestilor si in special a constiintei relevate de acestea , povesti in care cine incalca cutumele/ constiinta/ acordul unei comunitati, era expulzat , iar durerea izolarii, nedemnitatii, inutilitatii il ucidea dinlauntrul sau- greseala era propria pedeapsa- Nu exista iertare sau indulgenta decat in corectia greselii.
De aici si teama de excomunicare ca pedeapsa nu corectie care inrobea constiintele aservite unor structuri colective instrumentate mai tarziu de interesele meschine ale unora care cunosteau si foloseau de fapt resorturile intime ale fiintelor si le exploatau in beneficiu propriu prin pedeapsa care excludea constienta autocorectiei din moment ce individul nu acceptase si nu participase la elaborearea unor regului neintelese lui, asa denumitele dogme nascute din " taine". Cum releva un maestru al luminilor din Franta: "toti ticalosii sunt inteligenti"-alt coan fara interdictia de a manifesta ticalosia. Perfectiunea ticalosiilor tocmai din folosirea inteligentei in slujba lor se naste. Putem exemplifica fiecare din propriul comportament ticalos, fatarnicia. Constiinta umana care foloseste cu intentii dusmanoase inteligenta din dotare poate decade sub nivelul constiintei animalului.
Ni s-a prezentat in copilarie de atatea ori trecutul comunitatilor nostre ca atavic si primitiv, incat am ajuns sa-l premeditam ca atare, nemaivazand primitivismul societatii de astazi; Insa explorarea modalitatilor originale ale trecutului cultural, astazi de neconceput ca posibilitate, ne releva ca strabunii sau radacinile constiintei a ceea ce suntem astazi, indiferent de popor sau cultura lui, rase, culoare, pozitionare etnogeografica, etc , ne releva ca acesti strabuni nu erau cu nimic mai putin inteligenti sau puternici decat noi, ci contrariul. Orice consideratie de privitism in ceea ce-i priveste este irelevanta adevarului. Mai se releva ca modalitatile lor comportamentale sau temporale in comunitaile respective sunt considerate astazi dorinte/aspiratii/utopii, irealizabile in strucutra societatii contemporane, valori spre care tindem si ne-ar bucura daca ar fi active in actuala societate. Daca prin artificalizarea comoditatilor, tehnologia instrumentelor si instrumentarilor a evoluat, constiinta comunitara a involuat sau "ticalosizat". Argument? Cititi statisticile OMS legate de stres, alienare si disfunctii sociopate de care sufera omenirea astazi. Care ar fi cauza acestor suferinte daca nu simtamantul instrainarii de modalitatea timpurilor de astazi, simtamantul pierderii sinelui adevarului?! Simtamantul nedemnitatii si inutilitatii eforturilor individuale spre mai binele sau si al urmasilor? Suntem cu totii ca societate izolati de propria comuniune comunitara? Asa se vede fara prejudecari, suntem cu totii exmatriculati din comuniunea fiintiala ca urmare evident, nu a deciziilor unor forte straine de noi insine ci, datorata propriilor greseli nerecunoascute , necorectate si o tinem inainte tot asa, neiertati sau vinovati. Cand ne referim la multimi ne consideram neputinciosi, nu putem face ceva insa, nu e vorba de a face ceva cu ceilalti ci cu tine insuti. Ce scuza mai poti avea pentru autoflagelarea irationala si inutila? Cine nu te lasa sa faci ce vrei cu tine insuti? Daca ar fi cineva care ar putea sa faca ceva cu voi insiva, fiti siguri ca nu v-ar lasa sa va autoflagelati in continuare. Sa suferim suferinta inutilitatilor, irationalului, doar pentru ca o cunoasteti?. Cunoasterea bolilor este cunoasterea esecurilor ca fiinte/constiinte, si este cel mai crunt dusman numai prin faptul ca mintea face ce cunoaste-asta stie bine, asta face; se intretine facerea asta ( va veni o raceala, virus, etc, specialisti au constatat ca 3/4 din populatia tarii sufera de....) doar pentru ca cineva profita?; cativa inteligenti ?
Ca toate lucrurile artificale, justitia astazi/ facuta este separata de justitia divina/naturala care se releva ca izvor curat care a fost tulburat de " inteligenti" si a ajuns astazi justitie confundata cu punitatea, In razboi cu sine insasi si cu societatea. Societate care nu mai este nici macar o umbra a comuniunii, ci doar o fatarnicie in campul ei. Desi colectivitati intregi aspira si-si afirma aspiratiile spre pace si vindecare , unitate sociala, iertarea greselilor inaintasilor repetate inconstient, fara de voie, etc, totusi obsesia pedepsirii si satisfactia macabra a spectacolului ei- asemanatore cu bucuria cu care gloata se exalta cand era spanzurat sau decapitat, ars pe rug cineva din gloata, bucurie pe care am vazut-o si in ochii macelarului cand eviscera un iedut, dar nu si in ochii celorlati iezi- se confunda astazi cu justitia. Lupta cu coruptia este un lait motiv al fatarniciei catorva inteligenti.... care profita.
Insa si pentru inteligenti... greseala este propria pedeapsa, de justitia divina nu pot scapa, nici fenta, nici cumpara favorurile ei. Astazi energia constiintei planetare este in crestere exponentiala si acest fapt se va reverbera in lumea si societatea ei prin comprimarea timpului dintre greseala si pedeapsa ei divina . Inteligentii...vor suporta pedeasa propriilor fapte prin ingustarea intevalului de timp in care profitau prin smecheria "intarzierii" platilor sau mortii..
Nu cred ca se va ajunge la sincronicitatea greselii cu consecinta sau pedeapsa ei, desi la nivelurile intime ale fiintei umane asa este; insa cred ca intervalul dintre greseala si consecinta ei se scurteaza si fiecare devine constient de faptele proprii si propria gandire acceptata ca surse ale propriilor esecuri; Nu cred ca va mai avea cineva la dispozitie intevalul de timp necesar profitului si satisfactiei personale, intervalul dintre fapta fatarniciei si rasplata ei. Evident ca cei care respecta bunul simt si decenta cmprotamentului comunitar vor beneficia de rasplata, intarziata pana acum, a faptelor lor, intarziere care genera impresia ca" nici un bine nu scapa nepedepsit", ca 'facerea de bine...", ca "cine e bun e prost" etc. "Bun" cu semnificatia bunului simt ca ghid comportamental.
Argumentele acestor consideratii si afirmatii le gasiti observand, -cu atitudinea exploratorului fara a fi implicat in vreo cardasie- cea mai mediatizata activitate sociala, asa zisa politica. Fatarnicia comportamentala a celor care promiteau inainte de alegerea sau numirea lor ca 'vor fi presedinti ai tutror "; asta implicand si al infractorilor- fabricati de interesele ascunse ale profitorilor inteligenti, sau infractori naturali-, ai incultilor sau needucatilor sau programatilor, aservitilor si revoltatilor, etc. Ce ar fi implicat asta, de pare asa de greu de realizat si periculos in acelasi timp, a fi "presedinte/ reprezentant al tuturor"? Daca nu esti asa domnule, presedinte al tutturor, al oricarui stat ai fi presedinte, esti o sursa de conflicte si dezbinari in societate, iar o societate/ stat in conflict launtric este o societate/ stat in dezagregare, destramare si piere. Asta e tinta ta? Cu placere domnule!- daca nu erai constient de asta si greseai fara de voie. In schimb daca esti constient domnule, oriunde si a orice ai fi presedinte, de aceste miscari in societatea pe care zici ca o reprezinti, faci parte dintre acei .... "inteligenti".
Nu este o pozitie personala fata de persoane, ci o relevare a ceea ce este miscare in energia gandirii societatii si a consecintelor ei pentru societate. Nu contin afirmatiile mele nici o interdictie a cuiva ca persoana. Cineva care particulariza localizand si personificand 'acel presedinte teoretic" al meu, se revolta reprosandu-mi de ce nu ironizez si pe ceilalti din structura statelor; ei bine raspunsul simplu este ca "de la cap se impute pestele", Chiar daca nu este un adevart "cap liber", reprezinta in constienta multor inocenti "capul' societatii si este evident imperios a fi un model comportamental functional pentru ei; sau, devoalata fatarnicia modelului uzurpator de societate si implicit al fiintelor societaii, sau mintilor care copiaza modele.
O comunitate nu ingradeste libertatile individuale ci apara individul de libertinaj si consecintele acestuia, il responsabilizeaza fara ingradiri. Cardasia este umbra comunitatii. Rraim in aceasta umbra si speram ce? Beneficiile comportamentului comunitar? Asteptam asteptarea- adica manipulam nerabdarea, suntem stresati, stare generalizata dar nu si generala! Nu insemna sa ne ferim a gresi sau ca nu vom mai gresi ci, ca vom corecta, cat mai repede pana la imediat, greseala.O corectam punctual inainte sa se reverbereze in comunitati ca apoi- greseala sa ne greseasca pe fiecare in parte imbolnavindu-ne.
Un sistem, fie si social, care nu are autocorectie, este un sistem "mort", o oglinda a trecutului evenimentelor consumate ca experiente. Autocorectia nu inseamna reformarea greselilor, sau pedepsirea lor, ci stergerea formelor comportamentale gresite , raufacatoare din programele subconstiente la comanda constientului responsabil sau a "domnului celui viu".
Evidenta releva ca doar fiecare poate sa faca ceea ce numai el poate face-nimeni nu te poate corecta sau vindeca si problema vindecarii mentale si psihlogice se simplifica- poate fiecare, fiecare intrupeaza justitia divina ca propriu sistem imunitar comportamental autocorectiv. Rabdarea nu este asteptare, este bunul simt in a-ti oferi timpul necesar acordarii propriului instrument minte/corp cu propriile aspiratii spre a putea exprima simfonia lor. Timpul este un ajutor incomensurabil pe care ti-l acorzi , timpul/spatiu necesar re-acordarii tale la vibratia universalului viu. Sau poate fi un adevarat dusman atunci cand este de imprumut- vei fi constrans sa-l dai inapoi proprietarului de drept. Daca a-ti imprumutat timpul, prin modalitatile lui in comportamentul propriu, de la lume - dati-l inapoi si nu mai onorati greselile necorectate ale lumii acesteia transformadu-va in oglinzi fara viata proprie , asa numita viata netraita . Daca aveti un "zar" (rozariu) propriu si evident ca fiecare are , este folositor sa-l constientizati scriindu-l. Fara exprimarea lui gandira/scrisa nu avem repere in gandire ale intelepciunii proprii si nu avem ce sa urmam, respectam, onoram prin atentie si fapte, motiv pentru care suntem asa de usor deturnati de la propria cale a nobletei propriei fiinte in existenta si nici repere a "ceea ce" este de corectat in propria prestatie in societate si relatiile interumane.
"Greseala" este intotdeauna incalcarea unei interdictii; fara interdictii nu exista greseli. De unde se nasc interdictiile sau dictonul potrivnic unei exprimari comportamentale mentale si corporale? Sunt nascute fie din constiinta consecintelor anumitor comportamente asupra celui care-le manipuleaza ca modalitate temporala a existentei sale in comunitate, fie din interesele celor care emit interdictii. Interdictia,, dictonul potrivnic este greseala
Paradoxal, justitia e vazuta ca paznicul interdictiilor spre a fi respectate si pedepsitorul incalcarilor lor. In istoria inceputului a ceea ce denumim justitie, inceput care se pierde din pacate in uitare dar care se manifesta si astazi sub forma asa denumitelor cutume in comunitati, nu se profereau interdictii ci, se exprima constiinta faptelor si consecintele lor asupra faptuitorului;
Intelepciunea ca manifestare a inteligentei prin oamenii care aveau activata peceptia inteligenta si erau considerati de comunitatile lor avand "ochi si urechi ai cerului" sau mintii si mai erau denumiti si "oamenii cerului" ( inteligentei creative) sau intelepti (batrani, ca intelepciune capatata prin experientelor lor in existenta) ,este sursa acelor exprimari ale constientei faptelor si consecintelor lor.
Astfel nu existau interdictii ci, constienta greselii pentru a nu fi onorata comportamental prin manipularea unei cunoasteri care avea efect daunator asupra manipulatorului ei (de ex: cine se razbuna incepe sa sape doua morminte, unul pentru sine si celalalt pentru victima sa- nu se inerzicea razbunarea ci se releva irationalitatea sa, etc). Imi amintesc ca astfel de exprimari/ constientizari care deveneau in timp cutume comportamentale in comunitatii, nu depaseau numarul 8. 8 cutume se considera acoperitoare ale intregii activitatii in comunitati si mentineau armonica coeziva si unitatea acestora ca valori comportamentale unanim acceptate si respectate de buna voie, acord universal care functiona ca nucleu al comunitatii. Cu timpul au devenit repere pentru ceea ce denumim "bun simt" si sunt si astazi clare celor care au bun simt (cunosc ce e acela) si nu mai trebuie sa le reamintesc .
Altfel spus, justitia inceputului era un continut de "coane" ale intelepciunii comunitatii respective. "Zarul'(rozariul) preotilor si inteleptilor prin nr. de bile reprezenta nr. de precepte ale intelepciunii respectate de acestia si le justifica un anumit statut in comunitate ca nivel intelepciune al constiintei sale cu cat sirul era mai lung. Ce nu se spune este ca atunci cand prin fapte nu onora reprezentarea rozarului prin lungimea lui, acesta se scurta. chiar de purtatorul sau recunoscand gresela si pedeapsa ei, recunoasterea fiind vazuta ca inceputul autocorectarii. Asa numitul comportament al "marului interzis" nu functiona ca automat subconstient pentru ca nu existau interdictii si copiii erau educati in spiritul intelepciunii prin povestile ei (paciantranta), iar intelepciunea comportamentala era "modelul' pe care se bucurau sa-l intrupeze corporalizandu-l prin faptuire. Faptuirea conducea la "initierea lor ca membri ai comunitatii"iar, pentru reusita initierii primeau pozitii si functii in ratiunea existentiala a comunitatii. Justitia era simpla si pe intelesul tuturor, nu avea elementul punitiv deoarece greseala era propria pedeapsa a gresitorului care avea "datoria" corectarii ei; singura datorie. Cand o recunostea si-si corecta comportamentul era iertat sau vindecat. Daca persista in greseala, se autoexpulza din comunitate; imi amintesc ca in satul strabunicii, cu cel care fura, cu sotia care preacurvea, etc, nu mai sta cineva de vorba si in ultima instanta trebuia sa plece.
Din acele vremuri, cu cozile lor pana in ziua de astazi poate, ne-a ramas constiinta justitiei divine sub forma povestilor si in special a constiintei relevate de acestea , povesti in care cine incalca cutumele/ constiinta/ acordul unei comunitati, era expulzat , iar durerea izolarii, nedemnitatii, inutilitatii il ucidea dinlauntrul sau- greseala era propria pedeapsa- Nu exista iertare sau indulgenta decat in corectia greselii.
De aici si teama de excomunicare ca pedeapsa nu corectie care inrobea constiintele aservite unor structuri colective instrumentate mai tarziu de interesele meschine ale unora care cunosteau si foloseau de fapt resorturile intime ale fiintelor si le exploatau in beneficiu propriu prin pedeapsa care excludea constienta autocorectiei din moment ce individul nu acceptase si nu participase la elaborearea unor regului neintelese lui, asa denumitele dogme nascute din " taine". Cum releva un maestru al luminilor din Franta: "toti ticalosii sunt inteligenti"-alt coan fara interdictia de a manifesta ticalosia. Perfectiunea ticalosiilor tocmai din folosirea inteligentei in slujba lor se naste. Putem exemplifica fiecare din propriul comportament ticalos, fatarnicia. Constiinta umana care foloseste cu intentii dusmanoase inteligenta din dotare poate decade sub nivelul constiintei animalului.
Ni s-a prezentat in copilarie de atatea ori trecutul comunitatilor nostre ca atavic si primitiv, incat am ajuns sa-l premeditam ca atare, nemaivazand primitivismul societatii de astazi; Insa explorarea modalitatilor originale ale trecutului cultural, astazi de neconceput ca posibilitate, ne releva ca strabunii sau radacinile constiintei a ceea ce suntem astazi, indiferent de popor sau cultura lui, rase, culoare, pozitionare etnogeografica, etc , ne releva ca acesti strabuni nu erau cu nimic mai putin inteligenti sau puternici decat noi, ci contrariul. Orice consideratie de privitism in ceea ce-i priveste este irelevanta adevarului. Mai se releva ca modalitatile lor comportamentale sau temporale in comunitaile respective sunt considerate astazi dorinte/aspiratii/utopii, irealizabile in strucutra societatii contemporane, valori spre care tindem si ne-ar bucura daca ar fi active in actuala societate. Daca prin artificalizarea comoditatilor, tehnologia instrumentelor si instrumentarilor a evoluat, constiinta comunitara a involuat sau "ticalosizat". Argument? Cititi statisticile OMS legate de stres, alienare si disfunctii sociopate de care sufera omenirea astazi. Care ar fi cauza acestor suferinte daca nu simtamantul instrainarii de modalitatea timpurilor de astazi, simtamantul pierderii sinelui adevarului?! Simtamantul nedemnitatii si inutilitatii eforturilor individuale spre mai binele sau si al urmasilor? Suntem cu totii ca societate izolati de propria comuniune comunitara? Asa se vede fara prejudecari, suntem cu totii exmatriculati din comuniunea fiintiala ca urmare evident, nu a deciziilor unor forte straine de noi insine ci, datorata propriilor greseli nerecunoascute , necorectate si o tinem inainte tot asa, neiertati sau vinovati. Cand ne referim la multimi ne consideram neputinciosi, nu putem face ceva insa, nu e vorba de a face ceva cu ceilalti ci cu tine insuti. Ce scuza mai poti avea pentru autoflagelarea irationala si inutila? Cine nu te lasa sa faci ce vrei cu tine insuti? Daca ar fi cineva care ar putea sa faca ceva cu voi insiva, fiti siguri ca nu v-ar lasa sa va autoflagelati in continuare. Sa suferim suferinta inutilitatilor, irationalului, doar pentru ca o cunoasteti?. Cunoasterea bolilor este cunoasterea esecurilor ca fiinte/constiinte, si este cel mai crunt dusman numai prin faptul ca mintea face ce cunoaste-asta stie bine, asta face; se intretine facerea asta ( va veni o raceala, virus, etc, specialisti au constatat ca 3/4 din populatia tarii sufera de....) doar pentru ca cineva profita?; cativa inteligenti ?
Ca toate lucrurile artificale, justitia astazi/ facuta este separata de justitia divina/naturala care se releva ca izvor curat care a fost tulburat de " inteligenti" si a ajuns astazi justitie confundata cu punitatea, In razboi cu sine insasi si cu societatea. Societate care nu mai este nici macar o umbra a comuniunii, ci doar o fatarnicie in campul ei. Desi colectivitati intregi aspira si-si afirma aspiratiile spre pace si vindecare , unitate sociala, iertarea greselilor inaintasilor repetate inconstient, fara de voie, etc, totusi obsesia pedepsirii si satisfactia macabra a spectacolului ei- asemanatore cu bucuria cu care gloata se exalta cand era spanzurat sau decapitat, ars pe rug cineva din gloata, bucurie pe care am vazut-o si in ochii macelarului cand eviscera un iedut, dar nu si in ochii celorlati iezi- se confunda astazi cu justitia. Lupta cu coruptia este un lait motiv al fatarniciei catorva inteligenti.... care profita.
Insa si pentru inteligenti... greseala este propria pedeapsa, de justitia divina nu pot scapa, nici fenta, nici cumpara favorurile ei. Astazi energia constiintei planetare este in crestere exponentiala si acest fapt se va reverbera in lumea si societatea ei prin comprimarea timpului dintre greseala si pedeapsa ei divina . Inteligentii...vor suporta pedeasa propriilor fapte prin ingustarea intevalului de timp in care profitau prin smecheria "intarzierii" platilor sau mortii..
Nu cred ca se va ajunge la sincronicitatea greselii cu consecinta sau pedeapsa ei, desi la nivelurile intime ale fiintei umane asa este; insa cred ca intervalul dintre greseala si consecinta ei se scurteaza si fiecare devine constient de faptele proprii si propria gandire acceptata ca surse ale propriilor esecuri; Nu cred ca va mai avea cineva la dispozitie intevalul de timp necesar profitului si satisfactiei personale, intervalul dintre fapta fatarniciei si rasplata ei. Evident ca cei care respecta bunul simt si decenta cmprotamentului comunitar vor beneficia de rasplata, intarziata pana acum, a faptelor lor, intarziere care genera impresia ca" nici un bine nu scapa nepedepsit", ca 'facerea de bine...", ca "cine e bun e prost" etc. "Bun" cu semnificatia bunului simt ca ghid comportamental.
Argumentele acestor consideratii si afirmatii le gasiti observand, -cu atitudinea exploratorului fara a fi implicat in vreo cardasie- cea mai mediatizata activitate sociala, asa zisa politica. Fatarnicia comportamentala a celor care promiteau inainte de alegerea sau numirea lor ca 'vor fi presedinti ai tutror "; asta implicand si al infractorilor- fabricati de interesele ascunse ale profitorilor inteligenti, sau infractori naturali-, ai incultilor sau needucatilor sau programatilor, aservitilor si revoltatilor, etc. Ce ar fi implicat asta, de pare asa de greu de realizat si periculos in acelasi timp, a fi "presedinte/ reprezentant al tuturor"? Daca nu esti asa domnule, presedinte al tutturor, al oricarui stat ai fi presedinte, esti o sursa de conflicte si dezbinari in societate, iar o societate/ stat in conflict launtric este o societate/ stat in dezagregare, destramare si piere. Asta e tinta ta? Cu placere domnule!- daca nu erai constient de asta si greseai fara de voie. In schimb daca esti constient domnule, oriunde si a orice ai fi presedinte, de aceste miscari in societatea pe care zici ca o reprezinti, faci parte dintre acei .... "inteligenti".
Nu este o pozitie personala fata de persoane, ci o relevare a ceea ce este miscare in energia gandirii societatii si a consecintelor ei pentru societate. Nu contin afirmatiile mele nici o interdictie a cuiva ca persoana. Cineva care particulariza localizand si personificand 'acel presedinte teoretic" al meu, se revolta reprosandu-mi de ce nu ironizez si pe ceilalti din structura statelor; ei bine raspunsul simplu este ca "de la cap se impute pestele", Chiar daca nu este un adevart "cap liber", reprezinta in constienta multor inocenti "capul' societatii si este evident imperios a fi un model comportamental functional pentru ei; sau, devoalata fatarnicia modelului uzurpator de societate si implicit al fiintelor societaii, sau mintilor care copiaza modele.
O comunitate nu ingradeste libertatile individuale ci apara individul de libertinaj si consecintele acestuia, il responsabilizeaza fara ingradiri. Cardasia este umbra comunitatii. Rraim in aceasta umbra si speram ce? Beneficiile comportamentului comunitar? Asteptam asteptarea- adica manipulam nerabdarea, suntem stresati, stare generalizata dar nu si generala! Nu insemna sa ne ferim a gresi sau ca nu vom mai gresi ci, ca vom corecta, cat mai repede pana la imediat, greseala.O corectam punctual inainte sa se reverbereze in comunitati ca apoi- greseala sa ne greseasca pe fiecare in parte imbolnavindu-ne.
Un sistem, fie si social, care nu are autocorectie, este un sistem "mort", o oglinda a trecutului evenimentelor consumate ca experiente. Autocorectia nu inseamna reformarea greselilor, sau pedepsirea lor, ci stergerea formelor comportamentale gresite , raufacatoare din programele subconstiente la comanda constientului responsabil sau a "domnului celui viu".
Evidenta releva ca doar fiecare poate sa faca ceea ce numai el poate face-nimeni nu te poate corecta sau vindeca si problema vindecarii mentale si psihlogice se simplifica- poate fiecare, fiecare intrupeaza justitia divina ca propriu sistem imunitar comportamental autocorectiv. Rabdarea nu este asteptare, este bunul simt in a-ti oferi timpul necesar acordarii propriului instrument minte/corp cu propriile aspiratii spre a putea exprima simfonia lor. Timpul este un ajutor incomensurabil pe care ti-l acorzi , timpul/spatiu necesar re-acordarii tale la vibratia universalului viu. Sau poate fi un adevarat dusman atunci cand este de imprumut- vei fi constrans sa-l dai inapoi proprietarului de drept. Daca a-ti imprumutat timpul, prin modalitatile lui in comportamentul propriu, de la lume - dati-l inapoi si nu mai onorati greselile necorectate ale lumii acesteia transformadu-va in oglinzi fara viata proprie , asa numita viata netraita . Daca aveti un "zar" (rozariu) propriu si evident ca fiecare are , este folositor sa-l constientizati scriindu-l. Fara exprimarea lui gandira/scrisa nu avem repere in gandire ale intelepciunii proprii si nu avem ce sa urmam, respectam, onoram prin atentie si fapte, motiv pentru care suntem asa de usor deturnati de la propria cale a nobletei propriei fiinte in existenta si nici repere a "ceea ce" este de corectat in propria prestatie in societate si relatiile interumane.
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu