evolutie

Orizontul evenimentelor trecute, consumate ca traire si experienta,
amintirile individuale si colective,  se proiecteaza prin opusul lor si intentia unui mai bine ca speranta pe care un viitor are obligatia sa materializeze.  Orizontul evenimentelor ce vor sa vina in existenta este doar reflexia celor trecute in care-si gasesc samanta, impulsul si ca atare nu pot fi altceva sau altfel decat in aparenta , diferitul asemenea.  Experienta acestei miscari in constiinta reflecta "maibinele si maimultul" ca raul binelui si multului fapt pe care-l putem percepe ca opus al unei miscari de ordonare si omogenizare creativa a rezultatelor cu intentiile. In perceptia comuna nu exista miscarea evolutiei ca simtamant viu individual, percepem doar  uzura efortului propriu si ceea ce facem   ziua , in constienta, ne oboseste , oboseala cu care luptam prin energizante si droguri, iar ceea ce facem in somn, in subconstient , ne odihneste, reface energia. Aceasta miscare generalizata am putea denumi involutie ziua si evolutie in somn. Noi punem accent si cautam raspunsuri in domeniul conceptelor si viziunilor, exprimarea emanatiilor gandite, sau trecut, in amintiri sau in lucruri , cand in evidenta tot ce conteaza este energia proprie. Am putea reflecta faptul prin a spune ca suntem jocul energiei proprii sau vitalitatii daca o privim ca avand caracteristica unei inteligente separate de a noastra- in acest caz inteligenta noastra este   doar reflexie, o iluzie sau  falsa credinta. Pentru fiecare si colective sau comunitati nu conteaza epoca, vremea, istoria, ci doar nivelul de energie care determina raspunsurile in circumstante, chiar daca aceste raspunsuri sunt alegeri dintr-o serie de stereotipii reactive sau sabloane de raspunsuri gandite deja sau premeditate.

Suntem constienti de nivelul individual de energie si miscarea sa, de frecvente si amplitudini?  Este in constiinta noastra dar nu-i avordam valoarea meritata pentru ca o avem. Cautam vinovati si solutii oriunde doar in cauza nu- nivelul propriei energii. Unii cauta sa ia energia altora dar nu stiu ca ce nu le apartine nu poate pastra si ca le face rau asta ca piatra din pantofi si orice " profit" in domeniul acesta sfarseste foarte rau pentru cel care-l instrumenteaza. Daca priviti si meditati pe miscarea banilor  ca surogat pentru lipsa energiei vitalitatii proprii, puteti observa o inversrproportionalitate intre nivelul energiei detinatorilor  si nivelul  acumularii banilor- este la vedere miscarea si experienta pe care o ofera conceptia hotiei de energie  vitalitate. 30-40 de ani poti trai in iluzia unui profit ca experienta , insa deziluzia este pe masura. Nu spun aici ca e rau sa ai bani, ci spun ca modalitatea lor este cea care conteaza: talharie, hotie,  speculatie, inselaciune,  sau apreciere, recunoastere efort, onorariu, etc.


Noi suntem energie si inteligenta energiei este mijlocul si scopul propriei evolutii; nu putem evolua ca indivizi sau comunitati fara nuivelul energetic necesar. Intreg universul este structurat pe nivele de energie care sunrt si nivele de ordine si coeziune , iar evolutia implica inoirea prin cresterea nivelului de energie si ordine a exprimarilor universale , adica corporale. Dupa cum vedem doar omul isi poate modifica risipind sau nu nivelul energiei prin manipularea ei dezordonat / irational sau ordonat / rational. Fortele universale nu se pot schimba ,sunt ceea ce sunt in slujba omului  tocmai ca acesta prin propria evolutie sa implice evolutia lor ca ordine si energie, semnificatie si definiie in constiinta lui.  Individual ca sa evaluam nu necesita acumulari de cunoastere, experiente si viziuni, autoreprimare sau exaltari emotionale, misionarism sau dedicare,  droguri si energizante sau alte surogate uzate prin folosire repetata. Avem doar exigenta respectului si aprecierii propriului nivel de energie. Nu va autoinselati ca nu sunteti pregatiti, ca va lipsete cunoasterea sau ca piedicile sunt insurmontabile; Sigurul maestru al fiecaruia este fiecare. Noi nu putem acumula energie - dorinta este cel ce o are  reflectat in oglinda ignorantei sale. Pragmatic este sa nu o mai risipim  . Dar, suntem constienti ca o risipim si mai ales cum? Povestea fiului risipitor pare o fabula biblica dar este o reflectare a statusului fiecaruia alocat de religie si credinte. Suntem alocati sau dedicati fara sa stim unei povesti si unui rol in poveste. Insa trezirea se refera la a-ti da seama de asta , de povestea si rolul in care crezi ca te misti, cand in fapt ea se misca si-ti ocupa perceptia si gandul, asemenator  unei bucle temporale care ma/te contine. Sunt nenumarate astfel de bucle/meandre in constiinta si deplasarea intre ele nu este decat o deplasare pe orizontala, la acelasi nivel de ordine si energie ,este o falsa miscare , o stagnare si cum nimic nu sta pe loc,  este samanta unei involutii personale si colective.  De ex. orice schimbare de religie sau tara, sau atatus social, identitate, etc, este o astfel de deplasare pe orizontala iar,  cel care o face este cel  consumat prin risipirea energiei sale in efortul onorarii exigentelor rutinelor din  buclele respective.

Ceea ce este evident pentru mine este ca risipirea se releva procesul prin care ne luptam sa modificam mediul existential  indiferent care este acela. Asta include si cultura, istoria si identitatea personala, vrem sa fim altceva sau altcineva ca sa ajungem "Nimic" Evident ca reusim, dupa disparitia din perceptia colectiva suntem nimic- omul e atotputernic - trebuie doar sa-si recunoasca adevarul intentiilor in oglinda fidela a  faptelor sale. In ceea ce priveste mediul natural, fascinant ca frumusete si bogatie, raiul terestru , efortul nostru colectivizat este pentru a-l inlocui cu unul  artificial si sarac al monotoniei conceptelor despre lucruri si  puterea lor, energia   deseurilor tehnologice ale neuniversalului, asa zisa inteligenta artificiala.  Evident ca intr-un astfel de mediu ca facatura inconstienta si irationala, noi ne atingem tinta de a fi nimic , am lipsi cu desavarsire ca oameni, inlocuiti cel mult cu niste zombi tehnologizati . In acelasi timp, oamenii stiintei releva recunoscand ca viitorul este necunoscut , nedescris pentru ca nu este trait inca; ca fiecare isi creeaza destinul sau miscarea viitoaresi pozitia in ea. Se releva ca viitorul este rezultatul deciziilor individuale si colective in circumstante, a atitudinilor in existenta in raport cu ea? In acest caz descrierile viitorului sunt premeditarile cuiva nu ale comunitatii umane.

Cea mai crunta ironie este ca oficial s-a inoculat sugestiv hipnotic  ideea ca aceasta miscare este una evolutiva, ca societatea evolueaza astfel, ca reprezinta civilizatia umana in evolutia sa naturala.  :)

Viitorul omenirii este prezentat in filme si studii futurologice ca un viitor dependent de tehnologie si sub strictul sau control, pe o planeta desertizata in care biosfera a fost inlocuita cu monstruozitati tehnologice care sa protejeze de radiatii si noxe asa zisele populatii de oameni marginalizati  si decidenti. Da, un viitor al controlului perfect al populatiilor- alta intentie obsesiva a virusului din constiinta umana , controlul adn, controlul miscarilor si a ocupatiilor, locatiilor, mortii, etc.

Intrebarea mea este una simpla- va doriti un astfel de viitor ? O astfel de evolutie? O acceptati subconstient ca posibilitate de neevitat? "Vdedeti' un altfel de viitor? Cum este acela? Il puteti descrie? Insa viitortul servit pe tava oficiala il puteti descrie? Care este mai clar , cel oficial sau cel pe care l-ati dori instinctiv? 

Cel mai evitat subiect este cel al evolutiei. De ce ? Ridicat in dezbaterea constienta s-ar sunta posibilitatea ca altii sa isntrumenteze viitorul dupa propria dorinta si cruzimea indiferentei lor. Cum il intrumenteaza? Simplu detaliindu-l imagistic  , umpland massmedia si cinematografia cu acele modelari si mai ales folosind frica de necunoscut si  Viata. Evidentele ar releva faptul ca dorim si reusim sa devenim nimic, dar paradoxal in acelasi timp, ne temem de nimic si "decat de loc e bine si asa", orice mizerie sau mostruozitate. Aceasta atitudine este sursa acceptarilor care ne diminueaza existenta ca mediu si expresia comportamentala fiintiala justificata prin alta atitudine comparativa 'mie mi-e bine inca".

Dar aspiratiile firesti sunt cele umane, iar dorintele parazitului inflitrat in adn nu au mai mare forta , alta decat cea pe care le acordam fiecare. Energia umana pe pamant este cea mai puternica energie, cu mult peste nivelul oricarei altfel de energii extraterestre , fapt care oficial este ascuns de parazitul care si pe dumnezeu l-a facut extraterestru si pe oameni cobaii experientelor lor . Nu neglijati ca marea majoritate a copiilor, deci a viitorului, isi iau informatiile din filmele care le capteaza atentia.  Copiii lui Dumnezeu sunt furati astfel de parazit- luati telefoanele copiilor si vor fi speriati si debusolati, sunt condusi prin ele si fara conducere apare dezorientarea , NU STIU CE SA FACA IN SCHIMB.

Pentru evolutia fiecaruia este necesar sa se identifice mecanismele risipirii propriei energii. Cu cat va risipi mai putin simtamantul ei va creste (Nu este o problema de acumulare cresterea energiei proprii). Sunt cateva inutilitati comportamentale ale gandirii si reactii emotiionale care sunt in topul consumatorilor personali  "Creierile" risipesc si sunt pe podium. Important  nu este sa aflati, ci sa descoperiti fiecare explorand cum-ul risipirii proprii. Nu e ceva spectaculos, ci obisnuit, obisnuinta care ne omoara.
 Indiferent daca reusiti sau nu , nu conteaza prea mult, creierul nu este centru sau sursa fiintei voastre desi  acolo se cauta secretele vietii, este  doar un instrument pe care-l domina parazitul. Nici daca adn-eul nu va ajuta nu va impacientati , ceea ce suntem nu este iregistrare istorica ci actualitate vie.

Evolutia salveaza pana si instrumentele tradarii. 

Cel mai mare dintre oameni nu este si  cel mai mare om, inca nu este om. Pentru mine "om" este cel mai inalt ideal creator pe care universul il exprima corporalizandu-l ca fapt existential si putere creativa, marele mister a ceea ce denumim creatie. Suntem mistere intre mistere.

Adevqarata evolutie este biologica, evolutia corpului uman spre starea lui primordiala desvarsita din constiinta sinelui sau. Este o viziune in care corpul uman individual evolueaza pana la conditia in care se poate deplasa in univers fara carje tehnologice artificiale datorita evolitiei sale in constiinta sinelui. Paradoxal insa sunt oameni care deja au experienta aceasta traita si afirma ca este potentialul conditiei primordiale a existentei  si isi poarta corpul biologic, corpul creatiei oriunde doresc sa o faca "telepurtand" spatiul iubirii sale, teraformand energia universalului. Energia teraformata se constituie intr-un dispozitiv biotehnologic  care-i permite firesca existenta indiferent de loc. Este cocretia pe care omul este chemat sa o exprime. Un dispozitiv biotehnologic este "in mic" ceea ce pamantul este 'in mare', o unitate terestra de sine statatoare.

Cum se poate ajunge in acesta stare? Cunoasterea necunoscutului este la vedere. Cunoastem faptul ca cei nascuti din iubirea si virginitatea parintilor ( conceperea lor se bucura de intreaga lor psihoenergieenergie si bioenergie) sunt copiii frumosi, sanatosi,  cu mintea deschisa spre discernamat si explorare,  comportament comunitar. Nivelul energetic al parintilor determina calitatea urmasilor .  Cand va veti iubiti copii veti fi foarte atenti la propriul nivel energetic diminuand risipirea. Evolutia implica identificarea barierelor pentru surmontarea lor care este in potentialul fiecarei constiinte umane. Se manifesta punctual prin fiecare pas/ atitudine facut in existenta . Implixa deasemenea si intentia neinduplecata de a o face care elimina justificarile complacerilor de orice fel in rutina involutiva, decadenta. Nimeni nu o poate face in locul tau pentru ca numai tu o poti face.