Psihologic individul se zbate sa se afirme , sa se evidentize in raport cu ceilalti, sa faca istorie
Autoafirmarea si evidentierea ca obsesie mentala nu poate fi decat a unei existente nerecunoscute sau necunoscute. Cine se evidentiaza isi justifica inexistenta. Ceea ce este evident nu are nevoie de autoevidentiere. Aceasta obsesiva miscare a gandirii de a se evidentia , separa este reflectarea intentiei de a se distinge sau percepe cu claritate existenta sursei sale. Nu vad alta sursa a gandirii decat Inteligenta si evidenta existentei sale face inutila intentia si efortul autoevidentierii.
Consider ca aceasta miscare din gandire si propria energie conduce exact la inversul scopului sau- recunoasterea, cunoasterea. Este evident ca orice cunoastere despre exterioara individului ,nu-l satisface , nu primeste acordul sau:"eu nu sunt cum crezi tu ca sunt", "ce crezi tu te descrie pe tine .nu pe mine" Este aceeasi intentie a separarii de credinte si descrierile consumate ca experiente individuale, de trecut.
Este motivata rational aceasta atitudine? Consider ca da. Descrierea lumii nu reflecta omul, esenta sa. Aceasta atitudine lasa deschis campul explorarii, inorii, regenrarii , cocreatiei. Este si o modalitate de a nu pune verdicte definitive care sa inchida sau omoare orizonturile , evolutia, sa extirpe libertatea/ iubirea ca fundatie esenta a fiintei. Este de asemenea in constienta exploratorului evidenta in care atunci cand stii cine esti, nu mai esti ceea ce stii.
Insa , aceasta motivare argumentativa nu justifica si mijloacele prin care atitudinea se manifesta ci doar atitudinea tacuta si noninvaziva. Ignorantul faptului ca "mijlocul este insasi scopul" (unuinea scopului cu fapta, sau mijlocul, centrul, samanta sa) considera diferentierea functionala si necesara in orice comuniune de elemente ale unui intreg, ca nevoie personala si trebuinta psihologica individuala. Diferentierea nu este in campul existential al individului ci al comunitatilor de indivizi, este evidenta care releva diferentierea ca rezultat al unei organizari structurale rationale si functionale a elementelor unui sistem coeziv si armonic. Aceast proces rational al diferentierii functionale creative este relevat de insasi evolutia germenului biologic uman care se multiplica pana la un nr impresionant de celule asemenea , apoi celulele se organizeaza si diferentiaza functional in sistem ca organe, etc etc.Am putea spune ca celule nu se autoevidentiaza ci isi asuma responsabilitati functionale in sistemul creatiei, actiune care conduce la diferentierea lor formal/structurale/functionale. Ce s-ar intampla daca fiecare celula s-ar stradui sa se afirme asa cum este ? Evident ca s-ar bloca procesul. Ce s-ar intampla daca celulele ar dori sa stie dinainte (sa premediteze) cum vor fi ele si ce vor face ? Abandonul unei identitati formale sau ideatice la un moment dat conduce la integrare in flux existential. Cand constienta celulei este aceeasi cu constienta corpului rezultat sau intregului , mai poate regreta celula abandonul formei si existentei sale structural functionale de inceput, ar mai exista evolutie ?
Pervertirea procesului natural al diferentierii functionale creative prin inductia nevoii psihologice de autoafirmare, autopromovare, autoevidentiere perturba sau blocheaza orice organizare sociala rationala. Pana nu percepem si intelegem ca ceea ce facem in societate nu ne defineste si ingradeste ci este ceea ce fiecare daruieste comunitatii sale de semeni rezonanti din infinitatea potentialului sau , vom munci ca dependentii de plati mizere , ne vom simti nerecunoscuti si neapreciati ca ceea ce suntem in univers, iar simtamantul propriu al nedemnitatii / inutilitatii din oglinda umbrelor ego-ismului ne va ucide determinandu-ne la abandonul sau tradarea sinelui. Vad o societate in care fiecare face ce face ca dar personal si pentru ca-i face placere sa daruiasca si ceea ce face este unic si neasemanator imbogatind expresia colectiva . Veti intreba, dar din ce vor trai acei indivizi referindu-va la bani sau plati de parca am trai din bani ca facuti de ei. Un astfel de om traieste liber de conditionarile sociale din sursa existentei sale care-i ofera dinainte de a cere asa cum si el face in comuniunea sa existentiala si toate dorintele sale sunt implinite deja. Fara sugestia hipnotica a nevoii psihologice " baierele cerului" sunt dechise si poti darui din abundenta binecuvantarii "cerului unit cu pamatul" sau mintii cu corpul prin cuvant rostit, comunicare creativa.
Ceea ce m-a determinat sa fac consideratii pe subiectul diferentierii este tocmai pervertirea lui manidfestata social care a condus indivizii la a folosi orice perversitati pentru a fi bagati in seama, cunoscuti, sa intre in istorie: crima, distrugeri, diformitati ale naturii umane justificate prin invocarea de la ceilalti a unei libertati pe care nu o respecta celorlalti. Un criminal este mai cunoscut decat un om firesc, un exhibitionist , pedofil sau violator este promovat de massmedia, etc. Unul cu inel in nas, ureche, etc, sau tatuat de numai are piele libera de tatuaje se evidentiaza astfel, sunt remarcati. Cel care a tras cu mitraliera in copii sau scoli a devenit vedeta tv, da interviuri si isi afirma ideile si credintele, le face cunoscute tuturor. La fel cei violenti, calomniatorii, demonizatorii sunt remercati, se fac cunoscuti si dau exemple de libertate celorlalti. Intrebarea mea este daca aceste modalitati de autoevidentire are ceva rational si functional din punct de evedere social sau comunitar? Fiecare e liber sa faca ce vrea- dar cata saracie a mediocritatii sa-ti exprimi libertatea astfel! Libertate fara libertatea/iubire sau nevoia psihologica este libertinaj, irespondsabilitatea arbitrarului irational.
Autoafirmarea si evidentierea ca obsesie mentala nu poate fi decat a unei existente nerecunoscute sau necunoscute. Cine se evidentiaza isi justifica inexistenta. Ceea ce este evident nu are nevoie de autoevidentiere. Aceasta obsesiva miscare a gandirii de a se evidentia , separa este reflectarea intentiei de a se distinge sau percepe cu claritate existenta sursei sale. Nu vad alta sursa a gandirii decat Inteligenta si evidenta existentei sale face inutila intentia si efortul autoevidentierii.
Consider ca aceasta miscare din gandire si propria energie conduce exact la inversul scopului sau- recunoasterea, cunoasterea. Este evident ca orice cunoastere despre exterioara individului ,nu-l satisface , nu primeste acordul sau:"eu nu sunt cum crezi tu ca sunt", "ce crezi tu te descrie pe tine .nu pe mine" Este aceeasi intentie a separarii de credinte si descrierile consumate ca experiente individuale, de trecut.
Este motivata rational aceasta atitudine? Consider ca da. Descrierea lumii nu reflecta omul, esenta sa. Aceasta atitudine lasa deschis campul explorarii, inorii, regenrarii , cocreatiei. Este si o modalitate de a nu pune verdicte definitive care sa inchida sau omoare orizonturile , evolutia, sa extirpe libertatea/ iubirea ca fundatie esenta a fiintei. Este de asemenea in constienta exploratorului evidenta in care atunci cand stii cine esti, nu mai esti ceea ce stii.
Insa , aceasta motivare argumentativa nu justifica si mijloacele prin care atitudinea se manifesta ci doar atitudinea tacuta si noninvaziva. Ignorantul faptului ca "mijlocul este insasi scopul" (unuinea scopului cu fapta, sau mijlocul, centrul, samanta sa) considera diferentierea functionala si necesara in orice comuniune de elemente ale unui intreg, ca nevoie personala si trebuinta psihologica individuala. Diferentierea nu este in campul existential al individului ci al comunitatilor de indivizi, este evidenta care releva diferentierea ca rezultat al unei organizari structurale rationale si functionale a elementelor unui sistem coeziv si armonic. Aceast proces rational al diferentierii functionale creative este relevat de insasi evolutia germenului biologic uman care se multiplica pana la un nr impresionant de celule asemenea , apoi celulele se organizeaza si diferentiaza functional in sistem ca organe, etc etc.Am putea spune ca celule nu se autoevidentiaza ci isi asuma responsabilitati functionale in sistemul creatiei, actiune care conduce la diferentierea lor formal/structurale/functionale. Ce s-ar intampla daca fiecare celula s-ar stradui sa se afirme asa cum este ? Evident ca s-ar bloca procesul. Ce s-ar intampla daca celulele ar dori sa stie dinainte (sa premediteze) cum vor fi ele si ce vor face ? Abandonul unei identitati formale sau ideatice la un moment dat conduce la integrare in flux existential. Cand constienta celulei este aceeasi cu constienta corpului rezultat sau intregului , mai poate regreta celula abandonul formei si existentei sale structural functionale de inceput, ar mai exista evolutie ?
Pervertirea procesului natural al diferentierii functionale creative prin inductia nevoii psihologice de autoafirmare, autopromovare, autoevidentiere perturba sau blocheaza orice organizare sociala rationala. Pana nu percepem si intelegem ca ceea ce facem in societate nu ne defineste si ingradeste ci este ceea ce fiecare daruieste comunitatii sale de semeni rezonanti din infinitatea potentialului sau , vom munci ca dependentii de plati mizere , ne vom simti nerecunoscuti si neapreciati ca ceea ce suntem in univers, iar simtamantul propriu al nedemnitatii / inutilitatii din oglinda umbrelor ego-ismului ne va ucide determinandu-ne la abandonul sau tradarea sinelui. Vad o societate in care fiecare face ce face ca dar personal si pentru ca-i face placere sa daruiasca si ceea ce face este unic si neasemanator imbogatind expresia colectiva . Veti intreba, dar din ce vor trai acei indivizi referindu-va la bani sau plati de parca am trai din bani ca facuti de ei. Un astfel de om traieste liber de conditionarile sociale din sursa existentei sale care-i ofera dinainte de a cere asa cum si el face in comuniunea sa existentiala si toate dorintele sale sunt implinite deja. Fara sugestia hipnotica a nevoii psihologice " baierele cerului" sunt dechise si poti darui din abundenta binecuvantarii "cerului unit cu pamatul" sau mintii cu corpul prin cuvant rostit, comunicare creativa.
Ceea ce m-a determinat sa fac consideratii pe subiectul diferentierii este tocmai pervertirea lui manidfestata social care a condus indivizii la a folosi orice perversitati pentru a fi bagati in seama, cunoscuti, sa intre in istorie: crima, distrugeri, diformitati ale naturii umane justificate prin invocarea de la ceilalti a unei libertati pe care nu o respecta celorlalti. Un criminal este mai cunoscut decat un om firesc, un exhibitionist , pedofil sau violator este promovat de massmedia, etc. Unul cu inel in nas, ureche, etc, sau tatuat de numai are piele libera de tatuaje se evidentiaza astfel, sunt remarcati. Cel care a tras cu mitraliera in copii sau scoli a devenit vedeta tv, da interviuri si isi afirma ideile si credintele, le face cunoscute tuturor. La fel cei violenti, calomniatorii, demonizatorii sunt remercati, se fac cunoscuti si dau exemple de libertate celorlalti. Intrebarea mea este daca aceste modalitati de autoevidentire are ceva rational si functional din punct de evedere social sau comunitar? Fiecare e liber sa faca ce vrea- dar cata saracie a mediocritatii sa-ti exprimi libertatea astfel! Libertate fara libertatea/iubire sau nevoia psihologica este libertinaj, irespondsabilitatea arbitrarului irational.
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu