03 octombrie 2018

nestiinta

Afirmam cunoasterea atunci cand o recunoastem.
Daca nu o recunoastem afirmam ca nu stim. Insa nu inseamna ca nu exista cunoasterea respectiva ci doar ca memoria nu este reflectata in constienta noastra. Intreaga cunoastere este memorie si nu exista om caruia sa-i lipseasca fiind chiar expresia ei corporala. Impresia lipsei de cunoastere este falsa, un fals indus sugestiv si hipnotic prin consideratii exterioare despre inocenta  copiilor confundata cu ignoranta. Atitudinea lucrativa este "daca ceva exista inseamna ca il cunosc!"si lasa campul constientei deschis explorarii si descoperirii a ceea ce este asa cum este. "Nu cunoasc" este un verdict nu o constatare Suntem imbacsiti cu cantitati iformationale care igreuneaza si blocheaza procesele firesti de analiza subconstiente, inchide posibilitatea revelarii cunosterii existente . Cunoastem mai mult decat avem nevoie existential "Nu recunosc" adevarul sau falsul inca, este constatarea necesara. Problema legata de cunoastere nu este calitatea ci cantitatea. Nu putem recunoaste ceea ce nu este in memoria fiintei si cantitatea de "cunoatere" IRELEVANTA EXISTENTEI PROPRII, chiar potrivnica (pseudoadn) , denumim nestiinta. Suntem invatati aceasta "nestiinra" ( cunoastere facuta, artificiala) a constientei individuale si devenim ceea ce nu suntem degradandu-ne expresia  prin corporalizarea ei sau faptuire, manipulare rutiniera.Ne impaunam cu ceea ce am fost invatati si ceilalti nu, ca sa ne distingem, insa "distinctia" nu cunoasterea artificiala o da ci perceptia. Nu noi "trebuie" sa ne distingem ci sa distingem adevarul de fals, claritatea perceptiei, meditatie.. A putea percepe , perceptia insasi este cea mai inalta cunoastere in actiune, iar pentru faptul ca nu lipseste vreunei fiinte, o bagatelizam,  devalorizam sau manipulam aceasta putere si abilitate a cunoasterii vii.. Nestiinta ca informatie este amplificata de rutina de a nu valoriza ceea ce avem (nu ne distinge ci comunizeaza), iar inductia maimultului sau cantitatii amplifica  sentimentul nestiintei rupand comunitatile existentiale de cele artifiale, facute sau care manipuleaza acele informatii si se identifica prin ele. Se separa, fragmenteaza, se rupe omenirea sau se polarizeaza ceva nou in spatiul "gol" dintre fragmentele ei care se discrimineaza cultural reciproc.? Devenirea este miscarea ignorantei a ceea ce suntem deja. Nu putem deveni ceea ce nu suntem. Ceea ce suntem nu putem pierde impofida efortului demonstratiilor sau risipirii.

 Am vazut un om de stiinta care prin instrumentarea capacitatilor perceptive si meditatie asupra aceea ce este asa cum este, sau universului, la intrebarea cine suntem in inivers a ajuns la o viziune pe care  nu a indraznit sa o exprime de terama de a nu fi condiderat ridicol si s-a oprit la negarea conseptiilor despre om de pana acum pe care explorarea universului o releva.  Nestiinta nu este necunoscut, este un surogat pentru necunoscutul care ne mai salveaza inca.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu