Inteligenta este o arma pretioasa pentru ca se opreste in fata misterului!
Daca totul este una, inseamna ca viata de apoi este in noi?
Timpul este stapanul nostru: inseamana ca ne putem juca cu el? (die zeit ist geld?)
Eu-l , stapanul nostru este incapatanat, intunecat , nesuferit, tiranic si poate ca nici nu exista!
Lucrurile fiind asa cum sunt, putem alege cunoasterea? Este greu. Putem alege necunoasterea? Este si mai greu. Justitia este inventia noastra sovaielnica! Rasul poate fi un scop in sine!
Ultimul nostru personaj jucat este moartea. Un personaj incapatanat, intunecat, nesuferit, tiranic si poate ca nici nu exista.
Povestea este evadare si ne poarta pe taramul uitarii. Povestitorul are vechea masina a interesului dramatic care-i da impresia ca stapaneste timpul! Orice mare opera dramatica, purtandu-ne cu ea, desfiinteaza timpul in care plictiseala, paznic neobosit, ne readuce la momentul potrivit. Autorul anonim este primul mincinos colectiv.
Morala este inutilitatea plictiselii noastre! Pildelor moralizatoare, avand scopul precis de a convinge si converti , le lipseste dimensiunea tainica, nelamurita; acest lucru fiind valabil, pentru toate legendele religioase de pe toate continentele, constitue motivul pentru care ele nu se transmitt, nu se povestesc si au nevoie de institutii ca sa supravietuiasca.
Nu suntem noi insine decat o poveste cu inceput si sfarsit; Este un motiv suficient ca sa iubim "hapy end"-urile? Daca totul este o poveste , cine o povesteste? Raspunsul, ca toate raspunsurile, este necunoscut! Un om, care intr-o zi se va considera vrednic de a se povesti pe sine, va fi spulberat de talazurile oceanului care-l asculta. Povestitorului nu-i este ingaduit sa povesteasca despre sine! Suntem indemnati sa o facem, sa ne autopromovam fara a fi constienti de consecintele acestui comportament! Autopromovarea nu conduce la parasirea anonimatului ci la nasterea lui; cine se autoevidentiaza isi justifica propria inexistenta. Frumusetea povestitorului si a povestii sale vine intotdeauna din faptul ca este invaluit si invaluieste totul in mister, in intuneric.Marii autori sunt necunoscuti; uriasa popularitate, culmea gloriei, este pana la urma anonimatul. Cel mai hulit om este si cel mai pretios pentru ca indrazneste sa povesteasca ceea ce rutina interesului meschin de autopromovare interzice si ascunde, iar oceanul il asculta cu mirare In pomul laudat gasim doar copii, lucruri de nimic, adaptarile plictiselii, de obicei fantasmele propriilor minti pe care le luam drept realitate. Ceea ce este proaspat, necunoscut, este efemer , trecator, necunoscutul care ne provoaca mereu, merge spre a sa inoire si improspatare , inoirea si prospetimea tineretii pare a fi dinamica miscarii sale.
Daca totul este una, inseamna ca viata de apoi este in noi?
Timpul este stapanul nostru: inseamana ca ne putem juca cu el? (die zeit ist geld?)
Eu-l , stapanul nostru este incapatanat, intunecat , nesuferit, tiranic si poate ca nici nu exista!
Lucrurile fiind asa cum sunt, putem alege cunoasterea? Este greu. Putem alege necunoasterea? Este si mai greu. Justitia este inventia noastra sovaielnica! Rasul poate fi un scop in sine!
Ultimul nostru personaj jucat este moartea. Un personaj incapatanat, intunecat, nesuferit, tiranic si poate ca nici nu exista.
Povestea este evadare si ne poarta pe taramul uitarii. Povestitorul are vechea masina a interesului dramatic care-i da impresia ca stapaneste timpul! Orice mare opera dramatica, purtandu-ne cu ea, desfiinteaza timpul in care plictiseala, paznic neobosit, ne readuce la momentul potrivit. Autorul anonim este primul mincinos colectiv.
Morala este inutilitatea plictiselii noastre! Pildelor moralizatoare, avand scopul precis de a convinge si converti , le lipseste dimensiunea tainica, nelamurita; acest lucru fiind valabil, pentru toate legendele religioase de pe toate continentele, constitue motivul pentru care ele nu se transmitt, nu se povestesc si au nevoie de institutii ca sa supravietuiasca.
Nu suntem noi insine decat o poveste cu inceput si sfarsit; Este un motiv suficient ca sa iubim "hapy end"-urile? Daca totul este o poveste , cine o povesteste? Raspunsul, ca toate raspunsurile, este necunoscut! Un om, care intr-o zi se va considera vrednic de a se povesti pe sine, va fi spulberat de talazurile oceanului care-l asculta. Povestitorului nu-i este ingaduit sa povesteasca despre sine! Suntem indemnati sa o facem, sa ne autopromovam fara a fi constienti de consecintele acestui comportament! Autopromovarea nu conduce la parasirea anonimatului ci la nasterea lui; cine se autoevidentiaza isi justifica propria inexistenta. Frumusetea povestitorului si a povestii sale vine intotdeauna din faptul ca este invaluit si invaluieste totul in mister, in intuneric.Marii autori sunt necunoscuti; uriasa popularitate, culmea gloriei, este pana la urma anonimatul. Cel mai hulit om este si cel mai pretios pentru ca indrazneste sa povesteasca ceea ce rutina interesului meschin de autopromovare interzice si ascunde, iar oceanul il asculta cu mirare In pomul laudat gasim doar copii, lucruri de nimic, adaptarile plictiselii, de obicei fantasmele propriilor minti pe care le luam drept realitate. Ceea ce este proaspat, necunoscut, este efemer , trecator, necunoscutul care ne provoaca mereu, merge spre a sa inoire si improspatare , inoirea si prospetimea tineretii pare a fi dinamica miscarii sale.
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu