08 noiembrie 2015

potentialul si romania

In ceea ce priveste omul, potentialul sau este o necunoscuta pentru el insusi.
In fizica el este determinat prin manifestarile sale cinetice naturale sau instrumentate tehnologic. Omul privit ca energie, unica energie de sine statatoare din univers, potentialul nu poate fi determinat datorita capacitatii omului de a transforma energia si pe sine si astfel un potential care se autotransforma este nelimitat, cu grade infinite ale miscarilor sale ca manifestari, sau absolut. Daca privim omul ca energie - si este o evidenta relevata de obsesia sa pentru energie si instrumentarea ei tehnologica (obsesia de a se simti si a-si simti limitele propriei puteri)-  atunci orice potential de sine statator nu poate avea revelatia propriei puteri  pentru ca transcede oricare din manifestarile sale cinetice  posibile. De aceea abordarea mecanicista a instrumentarilor tehnologice aplicata potentialului uman este una distructiva si fara obiectiv. Fara obiectiv, pentru ca este intr-o directie care nu poate revela ceea ce omul cauta: sa-si stabilesca dimensiunea propriului potential sau cunoasterea de sine, ce este si cum este el, ce poate sa faca. Cand afla cine este, deja nu mai este, "cine" determinand ceea ce a consumat ca experienta iar rutina aceleiasi experiente il scote din minti plictisindu-l. Daca doreste sa exploateze aceeasi experienta , niciodata nu mai are satisfactiei ei prima, are nevoie de maimulta experienta fie ca a obtinut placere, avere, durere, nefericire, speranta sau disperare, etc.Rutina aceleasi experiente fara autoamagire in speranta unui succes care care nu este posibil si astfel socialmente vorbind, autoamagirea si speranta face posibila manipularea lui prin promisiuni de neonorat sau minciuna. Potentialul uman intr-o miscare circulara a traditiilor istorice se risipeste inutil fara sa mai genereze inoire, renastere ( rata scazuta a natalitatii) , bucurie in existenta;  vedem toti membrii angajati in aceasta miscare cu privirile plecate si impovarati de grijile rutinelor lor cotidiene. "Normaliatea" rutinei este mediocricatea, orice fel de normalitate stabilim conceptual este mediocritate. Ca sa fuga de mediocritate, unii se arunca in bratele "opusului" anormalitatii care este acelasi lucru, aceeasi mediocritate sub alta forma  a expresiilor sale posibile. S-a inventat si "paranormalul" ca ultim refugiu in fata mediocritatii "normalului"; dar in zadar; (din punctul meu de vedere exista o unica 'paranormalitate", prostia care omoara, nerezonanta cu esenta vie a inteligentei umane). Fara samanta in imanenta originii sale, prostia in manifestare poarta haina ingamfarii si autopromovarii, orgoliul cu nuanta sa justificabila mandria, popular -"fudulia" care deviaza adesea in 'narcisim". Toate aceste manifestari psihologice releva miscarea in bucla inchisa a potentialului uman reflectata emotional in sentimentul de lipsa a libertatii si fericirii care impovareaza. Am auzit expresii de genul:" numai sfintii sunt fericiti, despre ce fericire vorbiti", expresii care atesta acceptarea nefericirii ca traditie globalizata in care exceptiile intaresc regula acestei "normalitati".(sfintii sunt vazuti ca exceptii care ies din "normalitatea" mediocritatii generalizate).Nu cunosc 'sfinti"-doar oameni si neoameni  Daca abordam rational energia potentiala de sine statatoare a fiintelor umane este evident ca acestea sunt obligate sa-si stabileasca singure directiile de exprimare, de miscare sau propria cinetica. Altfel se vor misca in cerc si asta amorteste, anesteziaza sau hiponotizeaza constiintele, isi pierd sensibilitatea percetiei, libertatea si viteza gandului. Natura sociala a fiintelor umane nu poate fi ignorata si astfel se pune intotdeauna problema coroborarii eforturilor colective.Aici se impiedica "totul". Paradoxul libertatii individului este coroborarea ei cu libertatea colectivitatii care pare constrangatoare sub orice forma sistemica cunoscuta prin experiente pana acum; In fapt scalvagismul se rezuma la pierderea libertatii individului in "favoarea libertatii teoretica aspiratiea comunitatii" sub orice forma este vazuta. O comunitate nu poate fi  formata prin a avea in comun ceva, lucru sau idee, senzatie sau emotie. Prin aceste elemente comune se formeaza cardasii, grupuri de interese sau colective de oameni ai muncii in diferite sectoare ale distributiei  activitatii. Aceste forme de 'colectivitati' sunt efemere avand obiective consumabile si natura lor este efemeritatea. Nu ma simt impreuna cu cei care au aceeasi masina ca mine, sau aceleasi idei, sentimente, emotii, familie, tara sau uniune de tari, etc. Cum se poate corobora acest paradox al evidnetei sociale a existentei si a libertatii individuale? Totul este in noi sau in constiinta si perceptia noastra ,constuiinta fiind campul confruntarilor, razboiului dintre indivizi si colectivele de productie de interese. Ce ne apropie si ne face realmente sa uitam de noi si interesele noastre, de centrarea pe un eu solidificat si mort de mult, consumat ca experienta? Ce altceva decat Iubirea? In iubire ne simtim liberi si totdata suntem impreuna.Nu mai conteaza ce si cum este celalalt ( motiv pentru care se spune ca este oarba; orb e cel care spune asta). Nu o sa afirm ca avem nevoie de iubire, este cu prisosinta, este "viata impreuna" ( egocentrarea ca miscare nu are nevoie de iubire, se poate descurca si de una singura in paienjenisul de violente ale exclusivimului) si fiecare este in viata imreuna, in iubire. Iubirea este calauza, idealul calauzitor in viata impreuna. Miscarea generata  intr-un astfel de ideal este cocreatoare, genereaza renastere cand numai facem sex  pentru a fugi in placere de nefericire si durerea ei, cand sexul este opera cocreatoare la toate nivele si dimensiunile existentei, conceptie imaculata, intrupare imaculata, exprimarea imacularii generatoare in viata impreuna, poate genera de asemenea aceleasi consecinte si in societatea umana.; Renasterea sociala este de asemenea un act de cocreatie si fara acest act nu exista societate lui impreuna decat la nivel declarativ al evidentelor,  fara actiunea acestei evidente, chiar impotriva ei.
Zile acestea se manifesta revolta, revolta bunului simt, chiar daca nu toate manifestarile ei sunt de bun simt. Ideologii si profesorii de sociologie sau politologie se ingramadesc sa o justifice in fel si chip cu detasarea falsa si superioritatea unui fond inexistent pe care teoriile fara practica individuala cred ca o  justifica. Altii se grabesc sa-i fure energiile, forte starine sa le manipuleze, toti in scopuri straine naturii acestor revolte a bunului simt, cu nesimtire. Ce se invoca este lipsa de coerenta a revendicarilor , lipsa lor de rationalitate vazuta doar prin prisma supravietuirii  sistemului nesimtirii fata de cetateanul transformat in simplu contributor la prosperitatea sistemului. "De ce are nevoie Romania?" se lamenteaza fara raspuns majoritatea comentatorilor; ce este de facut si cum? Ro-mania are nevoie in aceasta etapa de un ideal calauzitor care sa genereze coroborarea eforturilor tuturor; de asa numitul "proiect de tara". Din cati am auzit comentand situatia Romaniei sau globala (este aceeasi), unul  singur a afirmat ca are un 'proiect de tara" si ca stie cum si si cu cine, ce este de facut, ca si-l asuma in acest context efervescent al transformarilor de civilizatie- Calin Georgescu. A mai facut o afirmatie:"Eu si Dumnezeu suntem majoritatea". Exista vreun ideal calauzitor care sa entuziasmeze si motiveze fara exceptie masele de oameni, altul mai inalt decat "Dumnezeu"? Este in constiinta noastra acest ideal? Ne este relevata cu claritate mijlocul de actiune a sa? Adevart este, este si cel mai des utilizat ca scuza pentru tot felul de atrocitati  si manipulari prin pervertirea semnificatiei sale tocmai pentru ca pune in miscare masele capabile de orice in numele sau. Nu la acest gen de societate fanatica sau religuoasa ma refer In caz concret, ma refer la "proiectul de tara" cuprinzator pe specificul sau, inspirat din acest ideal cuprinzator si regenerator. Idealul calauzitor este in constiinta noastra si nu avem nevoie de "calauze exterioare" ci de cei care-si asuma exprimarea sa prin conducere launtrica responsabila. Idealul calauza are calitatea de a coroba  diversitatea  energiilor  fara excluderea vreuneia prin echilibrarea lor dinamica. Competitia pentru exprimarea Lui inlocuieste confruntarea sau concurenta. Imaginativa o competitie pentru cea mai mareata expresie a idealului! Fiecare isi va asuma interior idealul calauza si comportamentul sau va fi autocorectat in raport cu idealul propus" onoarea, integritatea, pragmatismul, modestria si recunostinta meritelor vor strajui comportamentul acelui individ si prin consecinta, a comunitatii de individzi. Fara fanatismul "adevarului singular al egocentrarii", fiecare isi va gasi uitlitatea individualitatii sale. Nu exista comunitate fara reguli acceptate colectiv iar regulile nu sunt obligatorii, ci orientative in miscarea colectivitatii in spatio-temporalitatea modalitatilor  autocorective transparente. Regulile evolueaza transparent de comun acord  in raport cu dinamica miscarii inoitoare. Regulile fixate, neschimbatoare, intoleranta , modelul, nu are ce cauta in aceasta dinamica a inoirilor si a transformarilor continui. "A asculta pentru" devine primul pas in evolutia societatii, iar exprimarile sunt angajate in sensul dinamicii idealului calauzitor din care izvorasc proiectele lucrative specifice domeniilor sociale in completitudinea lor.  Va propun sa generam impreuna un ideal calauzitor. Ca sa intelegem necesitatea  ne vom alege un camp de actiune si o abordare. Abordarea pe care o propun este una holistica; adica nu exista "o tara colectiva", fara o" tara individuala". Cand fiecare individ are o tara , colectivitatea de indivizi are "tara" (vorbim de "proiectul de tara").  Abordarea holistica ne releva  ca la orice nivel de "marime' se pastreaza aceeasi forma a expresiei. Campul pe care-l propun este holonomia, miscarea de infasurare/ desfasurare a formelor in energie si exprimarea lor oriunde dorim (telepurtarea spatiului si formelor sale). Astfel holografia si holonomia ne releva ca ceea ce este in mic este si in mare si ca aceasta miscare se poate desfasura la orice nivel si in orice loc. Ca urmare ca sa avem un proiect de tara mai intai trebuie sa avem o tara. Ca sa avem impreuna o tara trebuie fiecare sa aiba tara lui. (ce e in mare, e si in mic). Sa pornim de la "micul" care este samanta :marelui", tara cetateanului roman. Prin ce se caracterizeaza  conceptul de tara? Printr-un spatiu sub o unica conducere si gestionare in care oricine altcineva este "musafir". Se mai caracterizeaza prin inviolabilitatea acestui spatiu, prin suveranitate si caracterul de a fi transmis (fara vanzare) urmasilor. Tara individului nu poate fi vanduta, impartita,  instrainata sub nici o forma, implicit neimpozabila pentru ca-i apartine de drept. Prima concluzie:
Fiecare cetatean roman isi gaseste responsabilitatea fata de tara doar cand are propria tara efectiva, sau materiala, inviolabila , neimpozabila, etc, pe care este suveran cu drepturi depline. Buletinulde identitate nu atesta decat teoretic calitatea de cetatean,  in nici un caz "identitatea sa, mai exact atesta  doar "dreptul de a plati impozite pe ceea ce-ti apartine pentru a sustine o structura care nu-ti apartine si nu te reprezinta" (asemnea  oierului care-si vopseste mieii ca sa stie care oi is ale lui, sa le mulga sau manace iar oile nu au nici un drept ci doar obligatii"-  manaca singure, se multiplica singure, produc singure lapte si oierul le pazeste ca sa le culeaga roadele, sa  valorifice potentialul nativitatii lor pentru hrana si bani  cu care sa construiasca abatoare si carmangerii, fabrici de prelucrarea laptelui, etc. Va intreb? Ce treaba au oile si ce nevoie au ele de fabricile si carmangeriile respective? Asa ma intreb si eu, ce treaba am eu  ca cetatean cu ce face din contributia mea guvernul? Nici o treaba, guvernul face ce vrea el sau altii mai tari ca el (corupatorii si asasinii economii si politici).
Asa ca eu as da prima lege : Legea Buletinului de tara; La nastere  fiecare cetatean nascut pe teriotriul Romaniei va fi improprietarit o bucata de tara (egala pentru toti de ... Ha)  pe care sa o gestioneze suveran si care nu poate face sub nici o forma subiectul impozitarii, vanzarii sau oricarei alte forme de comercializare, instrainare ,etc Bucata de tara atesta apartenenta sa la spatiul etnogeografic al natiunii si va fi consemnata suveranitatea cetateanului asupra sa printr-un act oficial denumit "Certificat de nastere  de Tara" .  Punerea in posesie se va face la varsta de 14 ani, timp pana la  care se vor stabili  toate detaliile necesare si va fi consemnata punerea  in posesie  printr-un act oficial denumit "Buletin de Tara".  In instructiuni se vor stabili toate detaliile functie de  specificul lor.
Consider ca este un subiect foarte serios si profund pentru toti juristii si parlamentarii ca cetateanul roman sa nu fie doar teoretic, scriptic, ci cat se poate de concret  ancorant in realitatea fizica a tarii. Nu se ingradeste nici un drept ci se instituie dreptul la reflectare in concret sau fapta a teoriilor abstracte care sustin o efemeritate de structuri iluzorii si hipnotice cu imense eforturi inutile, generatoare de degradare si destramare a valorilor comuniunii nationale. Dreptul asupra pamantului este dat de lucrarea lui, de desavarsirea acelui spatiu vital, motiv pentru care nu se instraineaza sub nici o forma si nici nu se accepta vreo influenta externa asupra lui tocmai pentru a proteja cetateanul de propria naivitate. ( faptul din constiinta  clara in raport cu diferite aspecte ale vietii impreuna  este acelasi indiferent de care constiinta il 'atinge'- nu trageti concluzii pripite si rautacioase doar pentru ca nu a-ti atins personal faptul respectiv referitor la tara. ! oricine il atinge va avea aceeasi perceptie si intelegere si-l va exprima diferit; suma diferentelor imbogateste faptul- ascultati simtamantul trezit- este potrivnic sau dimpotriva- credeti in el)
 Sa mergem mai departe. Avem tara si in mic si in mare cu aceleasi caracteristici  ideatice  faptic reflectate in fizic, in concret.  Mai avem din spatiul tarii " impreuna"  si teritorii  destinate folosintei comune. Ele trebuiesc guvernate de reguli; sa nu mai dam legi; evident exista doar una, "legea vietii impreuna". Din aceasta unica lege care coroboreaza toate energiile vom extrage cateva reguli. Nu trebuiesc mai mult de 8 reguli ; de ce 8?. Ca sa fie usor de tinut minte. Aici va dau stafeta . Am sa propun doar una. Spatiul tarii folosit in comun va fi oranduit de "Regula de aur a Reciprocitatii "  reflectata in fizic de un "gestionar comunitar local" fara remuneratie;   el da rapoarte lunare comunitatii nou generate si se bucura de asigurarea regiei personale si a activitatii de gestionare prin efort comunitar; fara drept de instituire de taxe sau impozite, isi va folosi doar capacitatea sa de lobist, promotor de proiecte,  management al activitatii organizationale, manager de proiect si al activitatii  lucrative. Seminte noi, noi recolte.

.


Un comentariu: