14 noiembrie 2015

fratii si surorile mai mari

In ordinea firescului exista o "ierarhie" sinarhica in relatiile umane.
Intotdeauna copiii se lauda si invoca  autoritatea si puterea protectiva a parintilor si fratilor mai mari. Este o modalitate inocenta de a afirma constiinta faptului ca nu sunt singuri si au sprijin si protectie neconditionata in existenta lor." Te spun lui frate-miu sau lui tata' este amenintarea copilareasca in fata unor abuzuri psihologice sau fizice la care simt ca sunt supusi. Aceatsta constiinta a unei protectii si autoritati le da indrazneala si libertate in fata circumstantelor ; la o adica, au la  cine sa apeleze spre ajutor si sprijin. Cu timpul se diminueaza sentimentul cand devin constienti de slabiciunile si inconsecventele parintilor si fratilor mai mari . El este transferat asupra lui Dumnezeu: " te vede Dumnezeu" este apelul de ultima instanta la autoritate si protectie. Numai ca acest apel este sfidat cu: "si ce daca, uite ca nu-mi face nimic !"  In culturile traditionale nevoia de protectie, conducere si sprijin s-a manifestat prin fratietati liber consfintite sau consfintite prin ritualurile " fratietatilor  de cruce" prin amestecarea sangelui celor in cauza. Spre deosebire de Dumnezeu sau 'ceruri',  functie de reprezentarea autoritatii si inteligentei supreme de deasupra tuturor, fratii si surorile mai mari de sange sau de cruce pot actiona si interveni la vedere in sprijinul celui in cauza. Oare aceste simtaminte si traditii sa fie complet irationale si fara suport in realitatea faptica a miscarilor din constiinta? Sa fie oare 'inventia' solutionare a unei nevoi nascute din slabiciunea individului in fata asperitatilor si abuzurilor din existenta in colectivitate? Paradoxul este ca tocmai cei care apeleaza la astfel de "solutii", sunt si cei care produc asperitati si abuzuri in existenta celorlalti semeni "obligandu-i' sa apeleze la radul lor la astfel de metode si se ajunge la conflicte si razboaie intre gastile fratietatilor diferite pentru dominatia in teritoriile colectivitatii respective. Spiritul de turma este puternic tocmai bazandu-se pe loialitatea neconditionata a turmei fata de leaderul ei, fratele mai mare care are grija de toti membrii gastii in slujba carrora isi pune puterea  fizica sau psihica, mai ales cand parintii si fratii nativi nu-si pot indeplini sarcinile protective si asiguratoare de nevoi ale familiei. Onoarea angajamentelor fata de 'gasca' este paznicul gastii si taria ei.Tradarea este aspru pedepsita si dezavuata  ca umilinta suprema. Onoarea este "mai tare" decat sentimenele fata de familia in care te simti umilit ca-i apartii. Aceste consideratii pe tema fratietatilor le putem percepe ca extinse la nivelul natiunilor; ne simtim umiliti ca facem parte din familia romanilor si am vrea sa facem parte din alte fratietati mai bogate, mai puternice; calomnierea propriei natii, scoaterea in relief doar a defectelor si slabiciunilor nu a fost niciodata un mijloc de corectie sau reparatie ci dimpotriva, mijlocul slabirii pana la vulnerabilizare maxima a familiilor pe orice nivel. Nu numai a familiilor ci si a indivizilor care le compun. Acum extrema "Celalta" este aceea "a laudei de sine",  individual sau colectiv. Oare nu putem intelege si pastra decenta si simtul masurii pentru a evita capcana extremelor "la fel dar de forme diferite", ale miscarilor lineare si inchistate pe o unica directie cea a opusului evidentei percepute? Acest gen de percptie este complet si inteligent, descrie exhaustiv o familie de orice nivel si extensie? Deasemenea oscilatia de la o extrema la alta, confuzioneaza sau clarifica , purifica perceptia de stereotipurile calomniei? Amorfizarea pana la anihilare se manifesta prin concluzia cu istm de justificare definitiva, ultima si incontestabila : "suma calitatilor si defectelor oricui, este aceeasi"; se reduce la "nimic" orice expresie prin anularea plusurilor de minusuri ca in matematica cantitativa. Eu nu am avut privilegiul unui "frate mai mare" si nici nu am simtit nevoia de a suplini aceasta lipsa prin altfel de fratietati. Am fost intotdeauna singur si pe cont propriu. Protectia paterna era 'punitatea' paterna si inteleg fara sa invinuiesc lipsa stiintei de a-si exprima sentimentele paterne fara modele, curate asa cum existau in fapt. Cand faci ceva "pentru ochii lumii" reusesti sa strici totul. Dragoste materna am avut la cea mai inalta expresie posibila; niciodata nu am fost pupat, giugiulit sau sacait de vreo manifestare nelalocul ei de factura neimpliniri sexuale refulate fata de baieti sau fete. Niciodata nu am fost dojenit sau laudat; era suficienti ochii; cand faceam nastrusnicii si primeam pedeapsa paterna priveam in ochii mamei si daca nu vedeam dojana, pedeapsele erau usor de suportat fara  durere  sau afectari psihologice; dar cand vedeam tristete fara cuvinte si nu primeam pedeapsa, necunoascuta fiind fapta , atunci nu aveam nevoie de alta pedeapsa, imi corectam singur greselile intelegand ca am avut un comportament nedemn.   Cei buni si cei rai traiesc putin in lumea asta;  nu sunt acceptate exemplele calauzitoare  in lumea mediocritatii ca normalitate. Cenusiul exaltarilor emotionale ipocrite ale teatrului de control, mediocritatea X-treem-ului este preferinta tuturor. Datorita relatiei tacute si corective comportamental pe care am avut-o cu mama, am divinizat femeia sub toate aspectele prezentei sale; pentru mine femeile erau zeite si printese ascunse sub hainele ponosite ale vremurilor. Asta ma determina sa am un comportament extrem de atent si respectuos in relatie cu ele; nu am banuit vreodata vreo femeie de grobianism sau decadere morala indiferent de rolurile sau circumstantele in care-si manifestau existenta, ceea ce m-a indepartat de ele; traim intr-o imagine de unul singur in care nu gaseam un fedbakc al intelegerii sau raspuns pe inteles din partea lor ,doar afectiune si condescendenta ca in fata unui copil naiv. Mai tarziu crescand , imaginea mi-a fost cu cruzime spulberata de exigentele femeilor a caror apropiere doream. Mereu nemultunite si neinduplecate in dorintele lor vulgare din punctul meu de vedere, m-am trezit intr-o confuzie de nerezolvat; am rezolvat-o in final concluzionand ca ' femeile dupa ce le dai totul, mai vor si restul"  Cu "restul" nu ma descurcam, nu aveam rest si tocmai asta solicitau. Am descoperit ca majoritatea se complaceau cu restul, violente, inselaciuni, toata gama de ipocrizii si fatarnicii "de ochii lumii". Nu pot trai sub dominatia psihologica a nimanui si m-am trezit marginalizat de lumea femeilor. Dar am avut noroc sa intalnesc o femeie care nu avea exigente fata de mine si mi-a explicat si m-a invatat "secretul" femeilor, arta disponibilitatii si indisponibilitatii inteligente. Cand cunosti nu mai ai nevoie si astfel am abandonat dorintele mele in raport cu femeile si m-am reelevat evidenta faptelor care pozitioneaza pe categorii diferite faptuitorii; am inteles ca lumea este plina de femele dar ca exista  putine, dar exista si cu atat mai pretioase si femei zeite si printese ale existentei in armonia sexelor. In urma experientelor individuale am inteles ca existenta ne ofera tuturor aceleasi circumstante, nu exista viata mea si viata ta, ci viata, iar manifestarea ei insufleteste exsitenta naturii umane si pamantesti. Circumstantele sau povestea este aceeasi dar dupa cum fiinta  raspunde vietii isi creeaza propria realitate, realitaile individuale fiind fatetele unei relitati cuprinzatoare si indescriptibile a carei dinamica o face de neprins, de neoprit sau captat de individ, fascinandu-l prin prospetimea ei atemporala a carei rememorare traim pana la revelatia miracolului lui "a fi, fara a fi". Miracolul este ascuns de periculoasa si perfida idee de identitate. Si totusi exista identitati functionale, functii existentiale si fratietatea este una dintre ele. Nu din intamplare si nevoia slabiciunii oamenii cauta si formeaza fratietati! Orice functie creeaza organul si functia fratietatii desconspirata si inteleasa in fundatia sa, in profunzimea inteligentei sale, ne va reeleva organul sau natural, pur si desavarsit al expresiei sale in existenta. Voi scandaliza ipocritii , moralizatorii, lupii moralisti, fanaticii bigotismului oficializat ca rag social si politic prin afirmatiile ce vor urma. Intelegand fratietatea naturala a omenirii am cautat in fapticul manifestarii existentei, fratii si surorile mele mai mari. Am descoperit Colegi, dar dispareau ca functie si manifestare odata cu disparitia circumstantelor colegialitatii impuse; am descoperit binefacatori inconstienti de bine-facerile lor care de cele mai multe ori purtau masca limitarilor; am descoperit falsi bine-facatori sub masca binefacerilor interesate; am descoperit protectori nevazuti sau intamplarea care m-a impiedica sa mai fac un pas pe o carare nevazuta si periculoasa, sau care m-a indemnat sa fac nefacute; dar aceste descoperiri imi erau insuficiente; am descoperit cel mai tare protector -inocenta care ma trecea prin pericole extreme fara sa am habar de existenta lor; am descoperit si dusmanul care pedepseste si umileste fara sa ai habar pentru ce si de ce. Am descoperit ca cel mai mare invatator este opozantul tau transparent pe care de regula il dezavuezi si eviti. Dar tot nu-mi era de ajuns, doream sentimentul fartietatii neconditionate de aspecte educative sau corectoare, evolutive sau responsabilitati formale si sacrificii inutile.. Nu sunt un credincios si nu am fost vreodata (sincer cu mine insumi), increderea mea in potentialul nemarginit al speciei umane neinduplecata pe un tel  hotarat si asumat in fapte,  era si este de nestramutat.(mai greu pana ce se hotareste). Eforturile mele de a descoperi , de a-mi releva existenta faptica a fratilor mai mari nu m-au condus la vreun raspuns la vreo evidenta si am renuntat la cautare. Brusc am avut revelatia lor. Erau si sunt in constiinta mea si-mi induc simtamantul fratietatii lor neconditionate; am plans cu ei pentru ei, m-am bucurat cu ei pentru ei, m-am revoltat in fata mizeriei cu care au fost "impachetati" ca martiri,  idoli, sau indepartati ca idealuri fara corespondenta in lumea oamenilor demonizati ca nedemni si pacatosi viermicoli, etc.Brusc am realizat ca sunt mult mai multi decat imi puteam imagina, atat de multi ca ajung pentru fiecare individ uman ca sa nu fie singur fara sprijin in circumstantele calomniilor hipnotice. Nevazuti si totusi prezenti sunt protectori si binefactori, exemple vii atemporale , calauze pe drumurile intortocheate ale ignorantei sau desavarsirii speciei umane. ma mandresc cu ei si nu mie rusine cu ei asa cum un copil se mandreste cu fratii sai mai mari. Si totusi din multimea lor necunoscuta pana atunci sunt unii pe care ii simt 'mai aprope", unii cu care am 'rezonat" mai tare in momentele dificile si ale caror cuvinte imi sunt intiparite puternic in memorie ca si calauze in circumstante  care nu m-au dezamagit niciodata prin rezultatele calauzirii lor. Nu are nimic de a face cu lecturile ci cu memoria tacuta a existentei lor care-mi 'aducea' in fata lectura spre reamintire si improspatare. cand citeam lectura avem senzatia puternica de bucurie a lucrului valoros certificat ca atare : 'ah, stiam asta , imi spuneam launtric" (continua)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu