Aceasta obsesie ruineaza orice structura ordonata expresiei umane.
Tot ce este in perceptia noastra este putere, puterea lui a fi, verbul ordinii universale reflectate in expresia sa concreta, atat formala cat si dinamica si poarta denumirea de planul fizic (naturii), planul creatiei dumnezeiesti, unicei inteligente in manifestare. Stiinta se confrunta cu incapacitatea de a da o expresie matematica lucrativa fortei unice din care s-au diferentiat toate fortele care lucreaza in universul fizic, electromagnetica, gravitatia, atomica si nucleara. Se straduie sa uneasca cele patru forte intruna singura cautand forta unica, sau puterea absoluta care, odata instrumentata tehnologic sa-i confere dominatia universului dupa bunul plac Insa tot stiinta "a declarat" infinitul nelucrativ si este ignorat in formalistica sa. Paradoxul cautarii fortei unice si a ignorarii infinitului, incapabila de a lucra cu el, releva inutilitatea acestui demers al obsesiei puterii absolute care sa ofere completa dominatie a tot ce exista, din momet ce forta unica ar fi punctul de singularitate al infinitului si orice punct din infinit este infinit sau centrul infinitului si fiecare punct al infinitului este un centru multiplicat la infinit, caz in care nu exista diferentiere creativa.Gandirea conceptuala evolueaza pana la limita ignorantei sale. Ce ignoram in mod constant altceva decat chiar puterea cand o cautam? Dar cum tot ce este conceptual abordat are o reflexie in fizic sa vdem termenii sociali ai acestui concept de putere. Sa observam paradoxul prin care orice rezolvare a nemultumirii sociale se impiedica de acordul cetateanului dat surselor nemultumirii sale prin cuvant dat, prin vot, semnatura contractuala sau aservire benevola sau credinta. Prin vot cetateanul isi deleaga puterea. Fara putere este iminent sa se planga de consecintele acestei delegari a puterii unor reprezentanti incapabili sa se reprezinte ca fiinte umane nici pe ei insisisi. Reprezentantii 'lucreaza" doar la nivel teoretic in folosul cetateanulu. In concret sau fizic aceasta "lucrare" nu-si gaseste reflectare; ne aflam intr-un plan hipnotic si iluzoriu in care 'lucrarea" se reduce la creerea de probleme fara rezolvare pentru cetateni si de privilegii in folos propriu reprezentantilor.Un exemplu care sa releve situatia nereflectarii in fizic este situatia in care teoretic am actele de la o masina fara masina ca atare; reprezentantii iti spun "pai ti-am dat, ai actele(legile)" iar eu intreb 'dar unde este masina?" Teoretic avem institutii, avem dezvoltare si progres, bunastare si practic- ma intreb unde sunt toate astea?. Reflectarea in fizic este unica 'dovada' a existentei oricarui concept. Avem tara ; dar pentru cetatean unde este?; avem bogatie dar pentru cetatean unde este?, avem educatie, dar pentru cetatean unde este? Vom da si se da VINA pe cetatean! Cetateanul este de vina pentru ca nu a profitat de ofertele de bogatie si educatie ale societatii; el a dat votul cui nu trebuia sa-l dea si sa suporte consecintele algerii lui. Sa vedem clar ca nu exista privilegiati ai acestei societatii conceptuale fara reflectare in fizic a conceptelor sale; si bogatul educat si saracul ignorant au aceleasi perceptii si senzatii ca reflexie a societatii conceptualizate si fara reflectare fizica. In fizic avem conflicte si razboaie de expansiune si dominatie, avem manipulare si relcame pentru folosirea puterii individului in directia in care unii cred ca le este binele. Dar oricat bine si-ar face acestia pe seama celorlalti consecintele sunt aceleasi la nivelul reflectarii lor in individ, nesiguranta si instabilitate pana la abandon si sinucidere.Reflecxatarea concreta a acestei situatii este doar la nivelul simtamintelor individului pertubandu-le " Perturbarea simtamintelor" se rasfrange asupra fiziologiei sale si apoi in fizica corporala ca degradare prin imbolnavire sau handicapare fizica Acesata situatie degradeaza calitatea senzorilor , olfactili, optici, tactili, etc, evident ca se rasfrange degradadrea lor in calitatea unei percetii fizice superficiale. Senzorii fizici sunt extrem de importanti; fara o perceptie concreta, clara, nu avem constiinta coordonatelor fizice in care ne miscam. Suntem "fara harta" in natura si aceasta situatie este evidentiata de "naivitate"; ne lasam usor condusi de idei, ideologii absurde sau dogamatice pentru ca nu "vedem senzorial clar" . Am sa dau un exemplu trait individual. Ma aflam ca oricine intr-un spatiu artificial civilizat, cu bun gust aranjat si dotat; Eram incantat de curateniea si ordinea sa. Cunoastem cu totii ca in timpul somnului acuitatea senzoriala creste exponential si ca se pastreaza inertial o perioada de timp si in faza dintre somn si veghe; In acesta faza a acuitatii senzoriale in care un mic zgomot este perceput ca o catastrafa planetara daca nu este reflectat in cazuistica sa fizica (de ex o frana de tramvai), cu senzorii la capacitate inainte de a deschide ochii, am inceput sa miros si sa aud (si mult mai multe perceptii indescriptibile) spatiul in care ma aflam.Am mirosit toti detergentii cu care se spalase si curatase locul, toate materialele din care erau confectionate acele obiecte de mobilier sau decor( parca nasul meu plecase de unul singur la plimbare si cerceta locul de aproape). am mirosit canalizararea, spatiul din afara casei, starzile si toate celelalte, dar va rog sa-mi intelegeti incapacitatea de a povesti clar si sa retineti doar ca toate aceste mirosuri se impleteau in unul singur care imi trezea alarma de otravire-ma simteam otravit intr-un loc pe care de abicei il consideram placut si cald si in care miroseam doar parfumurile betisorelor sau a altora cu care locul fusese inmiresmat tot artificial si care imi acopereau celelalte mirosuri.Va rog sa intelegeti ca se "intampla" asta pe la orele trei dimineata si am sarit fulgerator din pat ca sa fug unde vad cu ochii din acel loc purtator al acelui Miros din mirosurile lui In camera de zi am perceput mirosurile aparatelor electrice si ale calculatoarelor de acolo, am simtit vibratiile undelor de la modemul wireles, de la celelalte electrocasnice si parca alungat de draci m-am imbracat rapid si am iesit afara ca dintr-un cosmar; dar cosmarul olfactil se tinea dupa mine- nu mai redau si pe cel audio- si sub imperiul unei urgente indescriptibile am realizat " stupiditatea" comportamentului meu- gandirea luase controlul asupra percetiilor senzorilor naturali.Am judecat situatia si nu am gasit raspuns intrebarea "ce vrei sa faci si unde sa te duci" a gandirii intelectuale; M-am intors spasit, rusinat de exaltarea mea de dinainte, am pierdut acuitatea senzorilor, am ramas doar cu cea anesteziata de imparfumari, m-am autosugestionat ca este bine si frumos si ca stau mai bine decat multi dintre ceilalti din toate punctele de vedere, am dat drumul la muzica ca sa nu ami aud "ciudateniile" vibratiilor aparatelor, etc, am revenit "normal". Dar experienta acuitatii senzorilor omenesti a ramas puternic ancorata in memoria mea si nu-mi mai da pace. O altfel de harta se infatiseaza constiintei mele vis a vis de locul unde ma aflu sau ne aflam; impulsul "fugii" a ramas si ii caut o rezolvare rationala pe care de altfel o cunosc de mic copil fara sa-i fi data vreodata importanta sau valoarea care o merita si acea valoare sa ma calauzeasca in existenta- am considerat-o grobiana., primitiva, lasitate. Am deviat de la ce-mi propusesem sa relev vis a vis de putere si ma restrang la caracteristicile urmarite pe post de beneficii ale puterii: Pe primul loc este importanta personala, vrem sa ne simtim cea mai importanta persoana din univers, de care intreg universul si tot ce contine sa depinda; (simtamantul inutilitatii sta in oglinda dorintei); pe locul doi vrem sa controlam tot ce se intampla sau dinamica universala , sociala, etc (in oglinda simtamintul nesigurantei): pe locul trei este dorinta de a fi aplaudati si laudati datorita dovezilor dela primele doua puncte( simtamantul neaprecierii propriei fiinte) si pe locul patru vrem sa conservam pozitia anterioara ca "Nimeni" sa nu poata sa ne ia locul (in oglinda imtamantul efemeruitatii ). Gandirea conceptuala nu poate mai mult, se straduie sa instrumenteze cele patru obiective ale sale fara sa izbandesca altceva decat sa se blocheze la limita incompetentei si ignorantei academice. Este o reflecatre sociala a teoriilor stiintifice si astfel le putem intelege mai usor tintele si obiectivele. Omul e unica putere creativa si fara cuvantul, semnatura sau votul sau, celelate forte nu pot sa se miste fara sa suporte consecintele miscarilor lor; Dar cand omul ignora propria putere, prin naivitate ignora puterea inocentei creative si revelatoare a genialitatii sale native ,necultivate, atunci orice scuza si justificare functioneaza in circuitul anestezic si hipnotic al normalitatii mediocre. Nu exista califi si seherezade nici feti frumosi si ilene cosanzene, doar contributori, clienti, pacienti, votanti, corupti, marionete, etc, doar atributele mediocritatii efervescente care amortesc si anesteziaza. "Adevarul senzorilor" care reflecta existenta in fizic (natura) a constiintelor, este "acoperit" de justificarile ignorantei si determina o existenta fantomatica a constientei, lumea umbrelor in care traim. Si atunci trupul uman ce este? Cine este tata-l sau samnta existentei sale? Adn-eul; dar al lui, cine este? Este un sacrificiu de sine reflectarea acestor consecinte prin imagine si degradare trupesca? De ce daca consideram ca trupul ne apartine ne batem joc de el diminuandu-i capacitatile senzoriale mentinandu-l intr-un mediu artificial ostil lui? Este un dar de care ne batem joc ca de o jucarie moarta, sau este ceea ce suntem de care ne batem joc? Nu se stie si e bine!? Obisnuintele-s mai tari decat nevoile trupului precum alcolul este mai tare decat vointa betivanului? Tipam ca tinem la viata si o aparam cu orice chip dar nu facem nimic pentru trupul nostru ci pentru imaginea falsa a unui sine fantomatic si nereflectat in natura, un sine artificial intr-o lume artificiala. Fara putere nu puteam realiza iadul pentru noi insine; daca am reusit sa facem si ce nu exista in univers, adica sa fim mai ai dracului decat propria natura nepervertita va dati seama de inutilitatea cautarii puterii absolute. Va si ma intreb, cat contribuie la starea hipnotica in acest plan anestezic al psihologiei manipulate autoindusele valorile culturale fara reflectare comportamentala? Am vazut oameni ce se considerau maestri spirituali sau maestri culturii, artei, care vorbeau cu ipocrizia specifica celui dependent de aprecierile celorlalti despre morala, etica, decenta si modestie care nu -si puteau depasi nevoia de putere si importanta personala sau abordarile personale prin prisma razbunarilor si revendicarilor lor! Trist cand mentorii sunt ei insisi nevoiasi de apreciere; Adevarata putere nu se confrunta, nu are cu cine; Adevarul puterii este creatia si creativitatea, putere care este o miscare a desavarsirilor si inoirilor. Noi suntem mereu "noi' si ne ramane sa desvarsim propriul spatiu existential scotandu-l din pestilentualele mirosuri ale propriilor fapte tehnologice si culturale prin reflectare in concret, prin comportament si fapta Cand doar fapta Vorbeste, nu exista justificicari si premeditarile sunt dezvaluite tuturor- consecinta faptelor este "nota' lor; nu avem nevoie de explicatii , ce ai facut - aia ai vrut sa faci , inteligenta sau puterea este fara vina.
Tot ce este in perceptia noastra este putere, puterea lui a fi, verbul ordinii universale reflectate in expresia sa concreta, atat formala cat si dinamica si poarta denumirea de planul fizic (naturii), planul creatiei dumnezeiesti, unicei inteligente in manifestare. Stiinta se confrunta cu incapacitatea de a da o expresie matematica lucrativa fortei unice din care s-au diferentiat toate fortele care lucreaza in universul fizic, electromagnetica, gravitatia, atomica si nucleara. Se straduie sa uneasca cele patru forte intruna singura cautand forta unica, sau puterea absoluta care, odata instrumentata tehnologic sa-i confere dominatia universului dupa bunul plac Insa tot stiinta "a declarat" infinitul nelucrativ si este ignorat in formalistica sa. Paradoxul cautarii fortei unice si a ignorarii infinitului, incapabila de a lucra cu el, releva inutilitatea acestui demers al obsesiei puterii absolute care sa ofere completa dominatie a tot ce exista, din momet ce forta unica ar fi punctul de singularitate al infinitului si orice punct din infinit este infinit sau centrul infinitului si fiecare punct al infinitului este un centru multiplicat la infinit, caz in care nu exista diferentiere creativa.Gandirea conceptuala evolueaza pana la limita ignorantei sale. Ce ignoram in mod constant altceva decat chiar puterea cand o cautam? Dar cum tot ce este conceptual abordat are o reflexie in fizic sa vdem termenii sociali ai acestui concept de putere. Sa observam paradoxul prin care orice rezolvare a nemultumirii sociale se impiedica de acordul cetateanului dat surselor nemultumirii sale prin cuvant dat, prin vot, semnatura contractuala sau aservire benevola sau credinta. Prin vot cetateanul isi deleaga puterea. Fara putere este iminent sa se planga de consecintele acestei delegari a puterii unor reprezentanti incapabili sa se reprezinte ca fiinte umane nici pe ei insisisi. Reprezentantii 'lucreaza" doar la nivel teoretic in folosul cetateanulu. In concret sau fizic aceasta "lucrare" nu-si gaseste reflectare; ne aflam intr-un plan hipnotic si iluzoriu in care 'lucrarea" se reduce la creerea de probleme fara rezolvare pentru cetateni si de privilegii in folos propriu reprezentantilor.Un exemplu care sa releve situatia nereflectarii in fizic este situatia in care teoretic am actele de la o masina fara masina ca atare; reprezentantii iti spun "pai ti-am dat, ai actele(legile)" iar eu intreb 'dar unde este masina?" Teoretic avem institutii, avem dezvoltare si progres, bunastare si practic- ma intreb unde sunt toate astea?. Reflectarea in fizic este unica 'dovada' a existentei oricarui concept. Avem tara ; dar pentru cetatean unde este?; avem bogatie dar pentru cetatean unde este?, avem educatie, dar pentru cetatean unde este? Vom da si se da VINA pe cetatean! Cetateanul este de vina pentru ca nu a profitat de ofertele de bogatie si educatie ale societatii; el a dat votul cui nu trebuia sa-l dea si sa suporte consecintele algerii lui. Sa vedem clar ca nu exista privilegiati ai acestei societatii conceptuale fara reflectare in fizic a conceptelor sale; si bogatul educat si saracul ignorant au aceleasi perceptii si senzatii ca reflexie a societatii conceptualizate si fara reflectare fizica. In fizic avem conflicte si razboaie de expansiune si dominatie, avem manipulare si relcame pentru folosirea puterii individului in directia in care unii cred ca le este binele. Dar oricat bine si-ar face acestia pe seama celorlalti consecintele sunt aceleasi la nivelul reflectarii lor in individ, nesiguranta si instabilitate pana la abandon si sinucidere.Reflecxatarea concreta a acestei situatii este doar la nivelul simtamintelor individului pertubandu-le " Perturbarea simtamintelor" se rasfrange asupra fiziologiei sale si apoi in fizica corporala ca degradare prin imbolnavire sau handicapare fizica Acesata situatie degradeaza calitatea senzorilor , olfactili, optici, tactili, etc, evident ca se rasfrange degradadrea lor in calitatea unei percetii fizice superficiale. Senzorii fizici sunt extrem de importanti; fara o perceptie concreta, clara, nu avem constiinta coordonatelor fizice in care ne miscam. Suntem "fara harta" in natura si aceasta situatie este evidentiata de "naivitate"; ne lasam usor condusi de idei, ideologii absurde sau dogamatice pentru ca nu "vedem senzorial clar" . Am sa dau un exemplu trait individual. Ma aflam ca oricine intr-un spatiu artificial civilizat, cu bun gust aranjat si dotat; Eram incantat de curateniea si ordinea sa. Cunoastem cu totii ca in timpul somnului acuitatea senzoriala creste exponential si ca se pastreaza inertial o perioada de timp si in faza dintre somn si veghe; In acesta faza a acuitatii senzoriale in care un mic zgomot este perceput ca o catastrafa planetara daca nu este reflectat in cazuistica sa fizica (de ex o frana de tramvai), cu senzorii la capacitate inainte de a deschide ochii, am inceput sa miros si sa aud (si mult mai multe perceptii indescriptibile) spatiul in care ma aflam.Am mirosit toti detergentii cu care se spalase si curatase locul, toate materialele din care erau confectionate acele obiecte de mobilier sau decor( parca nasul meu plecase de unul singur la plimbare si cerceta locul de aproape). am mirosit canalizararea, spatiul din afara casei, starzile si toate celelalte, dar va rog sa-mi intelegeti incapacitatea de a povesti clar si sa retineti doar ca toate aceste mirosuri se impleteau in unul singur care imi trezea alarma de otravire-ma simteam otravit intr-un loc pe care de abicei il consideram placut si cald si in care miroseam doar parfumurile betisorelor sau a altora cu care locul fusese inmiresmat tot artificial si care imi acopereau celelalte mirosuri.Va rog sa intelegeti ca se "intampla" asta pe la orele trei dimineata si am sarit fulgerator din pat ca sa fug unde vad cu ochii din acel loc purtator al acelui Miros din mirosurile lui In camera de zi am perceput mirosurile aparatelor electrice si ale calculatoarelor de acolo, am simtit vibratiile undelor de la modemul wireles, de la celelalte electrocasnice si parca alungat de draci m-am imbracat rapid si am iesit afara ca dintr-un cosmar; dar cosmarul olfactil se tinea dupa mine- nu mai redau si pe cel audio- si sub imperiul unei urgente indescriptibile am realizat " stupiditatea" comportamentului meu- gandirea luase controlul asupra percetiilor senzorilor naturali.Am judecat situatia si nu am gasit raspuns intrebarea "ce vrei sa faci si unde sa te duci" a gandirii intelectuale; M-am intors spasit, rusinat de exaltarea mea de dinainte, am pierdut acuitatea senzorilor, am ramas doar cu cea anesteziata de imparfumari, m-am autosugestionat ca este bine si frumos si ca stau mai bine decat multi dintre ceilalti din toate punctele de vedere, am dat drumul la muzica ca sa nu ami aud "ciudateniile" vibratiilor aparatelor, etc, am revenit "normal". Dar experienta acuitatii senzorilor omenesti a ramas puternic ancorata in memoria mea si nu-mi mai da pace. O altfel de harta se infatiseaza constiintei mele vis a vis de locul unde ma aflu sau ne aflam; impulsul "fugii" a ramas si ii caut o rezolvare rationala pe care de altfel o cunosc de mic copil fara sa-i fi data vreodata importanta sau valoarea care o merita si acea valoare sa ma calauzeasca in existenta- am considerat-o grobiana., primitiva, lasitate. Am deviat de la ce-mi propusesem sa relev vis a vis de putere si ma restrang la caracteristicile urmarite pe post de beneficii ale puterii: Pe primul loc este importanta personala, vrem sa ne simtim cea mai importanta persoana din univers, de care intreg universul si tot ce contine sa depinda; (simtamantul inutilitatii sta in oglinda dorintei); pe locul doi vrem sa controlam tot ce se intampla sau dinamica universala , sociala, etc (in oglinda simtamintul nesigurantei): pe locul trei este dorinta de a fi aplaudati si laudati datorita dovezilor dela primele doua puncte( simtamantul neaprecierii propriei fiinte) si pe locul patru vrem sa conservam pozitia anterioara ca "Nimeni" sa nu poata sa ne ia locul (in oglinda imtamantul efemeruitatii ). Gandirea conceptuala nu poate mai mult, se straduie sa instrumenteze cele patru obiective ale sale fara sa izbandesca altceva decat sa se blocheze la limita incompetentei si ignorantei academice. Este o reflecatre sociala a teoriilor stiintifice si astfel le putem intelege mai usor tintele si obiectivele. Omul e unica putere creativa si fara cuvantul, semnatura sau votul sau, celelate forte nu pot sa se miste fara sa suporte consecintele miscarilor lor; Dar cand omul ignora propria putere, prin naivitate ignora puterea inocentei creative si revelatoare a genialitatii sale native ,necultivate, atunci orice scuza si justificare functioneaza in circuitul anestezic si hipnotic al normalitatii mediocre. Nu exista califi si seherezade nici feti frumosi si ilene cosanzene, doar contributori, clienti, pacienti, votanti, corupti, marionete, etc, doar atributele mediocritatii efervescente care amortesc si anesteziaza. "Adevarul senzorilor" care reflecta existenta in fizic (natura) a constiintelor, este "acoperit" de justificarile ignorantei si determina o existenta fantomatica a constientei, lumea umbrelor in care traim. Si atunci trupul uman ce este? Cine este tata-l sau samnta existentei sale? Adn-eul; dar al lui, cine este? Este un sacrificiu de sine reflectarea acestor consecinte prin imagine si degradare trupesca? De ce daca consideram ca trupul ne apartine ne batem joc de el diminuandu-i capacitatile senzoriale mentinandu-l intr-un mediu artificial ostil lui? Este un dar de care ne batem joc ca de o jucarie moarta, sau este ceea ce suntem de care ne batem joc? Nu se stie si e bine!? Obisnuintele-s mai tari decat nevoile trupului precum alcolul este mai tare decat vointa betivanului? Tipam ca tinem la viata si o aparam cu orice chip dar nu facem nimic pentru trupul nostru ci pentru imaginea falsa a unui sine fantomatic si nereflectat in natura, un sine artificial intr-o lume artificiala. Fara putere nu puteam realiza iadul pentru noi insine; daca am reusit sa facem si ce nu exista in univers, adica sa fim mai ai dracului decat propria natura nepervertita va dati seama de inutilitatea cautarii puterii absolute. Va si ma intreb, cat contribuie la starea hipnotica in acest plan anestezic al psihologiei manipulate autoindusele valorile culturale fara reflectare comportamentala? Am vazut oameni ce se considerau maestri spirituali sau maestri culturii, artei, care vorbeau cu ipocrizia specifica celui dependent de aprecierile celorlalti despre morala, etica, decenta si modestie care nu -si puteau depasi nevoia de putere si importanta personala sau abordarile personale prin prisma razbunarilor si revendicarilor lor! Trist cand mentorii sunt ei insisi nevoiasi de apreciere; Adevarata putere nu se confrunta, nu are cu cine; Adevarul puterii este creatia si creativitatea, putere care este o miscare a desavarsirilor si inoirilor. Noi suntem mereu "noi' si ne ramane sa desvarsim propriul spatiu existential scotandu-l din pestilentualele mirosuri ale propriilor fapte tehnologice si culturale prin reflectare in concret, prin comportament si fapta Cand doar fapta Vorbeste, nu exista justificicari si premeditarile sunt dezvaluite tuturor- consecinta faptelor este "nota' lor; nu avem nevoie de explicatii , ce ai facut - aia ai vrut sa faci , inteligenta sau puterea este fara vina.
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu