13 noiembrie 2015

maretul edificiu al perceptiei

Intentia de a cunoaste este intentia de a percepe.
Perceptia se realizeaza prin contact si presiune. Din aceasta evidenta cunoasterea a fost diferentiata in doua categorii; cunoastere directa si cunoastere instrumentala.Cunoasterea directa este realizata prin contact direct corporal, contant in care mintea/corp este intermediarul percetiei. Perceptia senzoriala este cunoastere directa si calitatea senzorilor este evident conditia calitatii cunosterii. Contactul direct este realizat pe mai multe paliere din care primul este atentia si ultimul senzatia. Sincronicitatea si simultaneitatea acestor nivele de contact si perceptie  pune in umbra nivele subtile ale contactului si acordam greutate sporita reducand cunoasterea directa la senzatie. Interpretarea senzatiei in termeni opusi de buna sau rea definitiveaza esecul cunoasterii directe si ne plaseaza in domeniul irelevant al separarii cunoscatorului de cunoastere sau al incetarii contactului si implicit percetiei si cunoasterii. Se naste astfel un "intermediar" interpretarea subiectiva care se interpune intre cunoscator si cunoastere caz in care nu mai putem vorbi de cunoastere directa. Concretetea evidentei acestei separari si intermedieri ne releva incapacitatea accesului la cunoastere in acesta conjunctura si 'nevoia de a folosi instrumente pentru a cunoaste. Acest fapt reflecta intermediarul subtil "interpretarea" in fizic  prin intermediarul instrument.In acest mod problema cunoasterii se complica si este redusa la a da la o parte bagajul imens de interpretari si teoretizarea lor academica pentru a avea acces la faptul curat ce se doreste cunoscut. Debarasarea magaziei memoriei de toate informatiile interpretarii si instrumentelor devine primul pas in demersul cunosterii unui  a om de stiinta responsabil si dedicat vocatiei sale. "Golirea mintii" este 'preludiul"  oricarei activitati in domeniul explorarii stiintifice sau artistice a noi resurse sau surse de inspiratie si creatie. Descoperim propriul corp  ca pe cel mai desavarsit edificiu al percetiei si cunoasterii si prin el avem acces direct la orice sursa sau resursa  in orice domeniu al existentei, subtil si util.
Ce ne impiedica la acest acces direct este in primul rand bagajul interpretarilor emotionale care ne induce o falsa identitate si functiune in existenta , aceea de nevoiasi, de dependenti, de conditionati existentiali si acest bagaj infoenergetic este intretinut prin teama si vinovatie. Nu este nici un motiv de teama real pentru fiintele umane si atunci de ce ne speriem si mai grav ne panicam blocandu-ne in circumstantele de care ne temem? Este simplu, ne speriem de propriile senzatii. Veti spune ca exista "o tona de motive reale" de spaima , de teama, si va intreb ce sunt acele motive? Nu va imaginati cumva in circumstantele lor si prin contact direct cu ele senzatia neplacuta ,nedorita  se naste astfel si va speriati de ea? este foarte fina succesiunea, apropape insezizabila dar maria sa "Gandul'  care va poarta in acele circumstante are viteza superluminica in a parcurge taote etapele respective ale sirului tehnologic al cunoasterii directe si al interpretarilor emotionale a senzatiilor. "Iute ca gandul" in fapt releva o perceptie subtila dar in profunzimea ei 'gandul nu se misca ' ,el este acolo unde Atentia voastra este. Unde atentia voastra este acolo sunteti si voi , gandul si In gandul respectiv. Cauta cineva cea mai mare viteza din univers si cel care cauta gandul era si tot el cel cautat.Gandul uman creator este si inspirat de aspiratiile noastre primordiale  nu are egal in univers ca forta sau viteza. Prin gand noi cunoastem si cunoastem prin contact direct sau trairea faptului, experientei gandului. Gandul uman nu se gandeste pe sine , el este, nu devine ci este ceea ce este, adevarul a ceea ce este fals si a ceea ce este adevar adevarat.Gandul este adevar. Adevarul gandului releva pseudoidentitati sau minciuna, actoria, inselaciunea si tot el releva adevarul adevarat al sursei si menirii fiintelor umane in univers. A descrie adevarul este imposibil fara a starni interpretari care se vor arunca asupra lui sa-l demoleze ca pe dusmanul  cel mai aprig, adevarul a ceea ce este. Dar cu totii il putem contacta direct si trai prin acest contact, intelege asa pur cum este sau cunoaste. Dupa experienta cunoasterii directe nu mai avem nevoie sa-l descriem si intelegem ca descriindu-l il interpretam prin adaptarea emotionala a personalitatii si-l ascundem mai mult decat sa-l relevam semenilor. In fond si in fundal intelegem ca nu este menirea noastra de a descrie sau face cunoscut tuturor adevarul absolut, ci ca il traim si-i suntem datori a-l exprima prin faptele care-l au ca sursa, faptele omului care incalzesc intreg universul. Nu suntem "datori cuiva" de a releva si cunoaste adevarul, fiecare are acces direct sau Nu,  functie de natura fiintei sale. Menirea umanului este de crea "folosind adevarul" si nu trebuie sa piarda vremea in "cecetarea adevarului" sau demonstarrea lui batand pasul pe loc de dragul unor forte amorfe care nu au acces la el dar vor si ele sa stie. Sa stie ce? Si daca stiu la ce le foloseste? Nu le poate folosi "a sti" asa cum nici multor oameni nu  le foloseste ce stiu daca nu pot si sa faca sau traiasca stiinta respectiva; se impotmolesc in mocirla dorintei fara putirinta. Ceea ce produce durere este gresita utilizare a 'dotarilor' primordialitatii fiintei umane, a darurilor si harurilor celor mai inalte aspiratii si inspiratii concretizate ca fiinta trup insufletit de ele. Pervertirea gandului de interpretarea multiplicarii sale ca fragmentare genreaza  "umbre" care doar desvarsirea lui nuanteaza.Gandirea fragmentata este interpretare a ignorantei referitoare la ceea ce gandul este. Aceasta abordare a intregimii gandului ca formata din bucati si dorinta de insumare a bucatilor pentru a reface intregimea lui este o directie fara succes. A condus aceasta directie de miscare a atentiei si dorintei la exclusivism si decimare prin negare a " formelor gand negative". dar negativ este o interpretare emotionala prin prisma intereselor meschine sau senzatiilor placerii si comoditatii, a lipsei efortului dorintei care este o incongruenta-dorinta insemna efort si risipa efemeritatii. Efemeride in efemeride "pare" a fi existenta astfel; dar o astfel de existenta nu este domeniul uman al existentei, domeniul naturii sale de sine statatoare oglindita in natura terestra de sine statatoare in dinamica ei armonica sau ecologia sa. Efemeritatea existentei este specifica esentelor necreative sau a celor ce vor sa copieze creatia fara sa reuseasca din moment ce nu este in natura sa. Acest tip de existenta este specifica singularitatilor care in sine se nasc si in sine mor si toate se simt singurele din univers si nu au un plan de autoreflectie si evolutie sau desavarsire. Oare dorintele habotnice, lipsite de ratiune a interpretarilor emotionale obsesive, incrancenate si brutale, nu se nasc si mor in sine fara implinire si recunoasterea existentei lor obiectivate formal? Oare  obiectivarea formala dublata de interpretarea emotionala  conduce la recunoastere? Evidenta spune ca nu; orice dorinta implinita nu conduce la bucurie existentiala si ne multumim cu satisfactia efemeritatii unei reusite trecatoare care cere mereu mai multa dorinta si satisfactie. Pentru fiintele umane toate dorintele sunt indeplinite acum si pentru intotdeauna. Recunoastem asta? "Recunoasteti-va ca sa fiti recunoscuti ca daca nu va veti recunoaste veti fi in nenorocire , nenororcirea chiar."(invocarea autoritatii acceptate a spatiului etnocultural comun, autoritatea Marelui Invatator de la care se masora si timpul) Ne sperie cuvantul nenorocire? De ce ? Este fara noroc ca semnificatie; cand realizezi ca nu ai avut noroc la loto te sperii? iti faci procese de constiinta si dramatizezi emotional situatia? Nu.; mai  tragi odata! nenorocirea este substantivarea verbului a carui actiune conduce la senzatia 'norocului' adica ceva fara merit propriu, un fel de dar venit de la o forta mai mare decat tine sau superioara.  Nimic mai fals , te-ai tradat pe tine! Intamplarea este o legitate- miscare a constiintei si atentiei tale ignorata. Ignorand miscarea ignori si efectul separandu-l de miscare si atribuindu-l "unor forte superioare". Jocurile de noroc sunt mijlocul cel mai comun al ignorantei speculate  si al nenororcului/nenorocire.Oamenii care se considera fara noroc sau norocosi ignora miscarea propriei atentii. Cand aceasta miscare nu este ignorata atunci intelegi ca "norocul si-l face fiecare". Adulatia si exaltarea mistica inceteaza si simtamantul bucuriei iese la suprafata .Un bine nu vine niciodata singur , aduce cu el si entuziasm si incerdere si indrazneala. Constiinta care inlatura ignoranta ( "intunericul" este o interpretare emotionala din domeniul dezastrului interpretarilor de acest gen)  este pusa in evidenta prin concentrarea energiei intr-un singur punct "nascand-o"; "gandul renaste' si cunoastem direct. Intentia este miscarea care edifica edificiul perceptiei si cunoasterii , dar miscarea denumita asa, apartine altui domeniu al existentei umane, domeniului nedenumitului/necunoscutului in perfecta sincronicitate si omogenitate coeziva cu percetia. Intentia intentiei si intentia cunoasterii sunt doua directii opuse; intentia cunoasterii este "o intoarcere" a intentiei spre "coada" proceselor sau finalitatea lor; este ca si cum "coada ar dori  sa conduca capul" si acest gen de miscare a energiei genereaza bucle de energii  amorfe pe care le cunoastem  sub denumirea de resentimente, insatisfactii, teama, nemultumire, etc. Corespondenta lor fizica din perceptie ne conduce la intelegerea lor sub denumirea de energii magnetoelectrice; au un puternic magnetism si o emanatie electrostatica;  asa intelegem de ce ne este foarte greu sa parasim aceste campuri care ne dau impresia unui "hau fara fund sau nimic", senzatia ca ne aflam intr-o fundatura blocati sau claustrofobie. Ne speriem de aceste senzatii si dam nastere unui sistem de interpretari mistico-fantastice sau superstitii, obscurantismului care abunda mai nou pe post de cunoastere spirituala a protectiei de tot felul de dusmani astrali sau forte negative care chinuie biata omenire buna la suflet si nevinovata de existenta lor. Dar daca le cunoastem sub denumirile lor curente de invidie, gelozie, meschinarie, lacomie, orgoliu, egoismul, etc, care determina campul oamenilor actiunilor oamenilor  in campul si sub influenta acestor energii amorfe magnetoelectrice, atunci nu mai ne speriem ,chiar le indragim si le hranim rutinier sub scuzele nestiintei sau neputintei.  Realizam sub toate aspectele intimitatea profunda dintre om si radiatia cosmica electromagnetica sau lumina. Prin calitatile si proprietatile acestei radiatii cosmice (ordinea ordinii) universale noi cunoastem tot ce cunoastem si suntem. "Eu Sunt Lumina" ,binecunoscuta afirmatie cristica, nu mai apare oamenilor de stiinta integri o interpretare subiectiv-o mistica care sa induca misionarism religios, nici misonerie protectiva ci un fapt miraculos al unei evidente in dinamica armonica si coeziva a sincronicitatii sale. Campurile magnetoelectrice (amorfe-nu au posibilitatea de a "evolua" cu sensul de miscare si transformare-lucruri energetice, pulsatii) le percepem ca senzatii neplacute, potrivnice binelui propriu, dar ceea ce este mai neplacut este complacerea in aceste campuri care "ne consuma" pentru a lua forma prin teama noastra de acele senzatii neplacute. Ce forme pot lua in aceasta situatie decat forma temerilor nostre imaginative.Ne imaginam o sumedenie de pericole si situatii de netrait dand forma fricilor acestor energii si ele apar in percetia interioara sau mentala ca imagini de groaza.cand aceste imagini sunt formate prin amplificarea fricii, se obiectiveaza in percetie si atunci ne autoconfirmam obiectivitatea lor independenta de miscarea noastra si actiunea noastra si... "caput", generam un sistem de aparare impotriva lor intarindu-le puterea prin consideratia neputintei noastre sau tradarea de sine, iresponsabilitatea propriilor actiuni. Teama este un sistem enorm de autoaparare emotionala, psihologica si reflectat fizic in arme generat de noi . Ne aparam impotriva a ceea ce facem; iata paradoxul ignorantei. acest sistem intarit prin rutina lui ne intermediaza deciziile in existenta si constiinta lui se afirma prin 'teama este optiunea gresita in circumstantele autocreate prin rutina psihologica a dezastrelor interpretarilor emotionale subiective. Fiind subiective, numai individual fiecare subiect uman le poate dezamorsa in propria existenta. Este stiintifico fantastic? Cum putem rational explica nebunia sistemelor de siguranta si aparare impotriva altor oameni? Mai intai demonizam imaginar si verbal (interpretam subiectiv calomnios) pe cineva sau reprezentantii unor mase de oameni, apoi avem toate motivele apararii si atacului acelor indivizi sau mase de oameni. Aceasta reflectare in concret,  a caror actiuni si atitudini "mentale"  pot fi? A luminii electromagnetice sau magnetoelectricitatii statice? Psihologia este reflectarea justificarilor ignorantei, false identitati si comportamente deviante asociaza fiintelor umane;  invaluindu-le sub scuza naivitatii si credulitatii nestiutorului in campuri magnetoelectrice de energii amorfe, se subtituie legii iubirii si umanismului cultural in actiune, ca apoi sa se justifice cu propriile fapte condamnand victimile ei.Manipularea psihologica a castigat chiar si fata de cea a religiilor intunericului, mortii, obscurantismului cu rang de stiinta parapsihologica a consecintelor propriilor actiuni fara nici un discernamant si responsabilitate. Suntem oameni si asta schimba complet datele problemelor; suntem fii (a fi-ului) , celui prea inalt ca sa poata fi atins de impuritatea pervertirii si inselarii gandului ca intregime. Informnatia este peste tot nu  trebuie cautata ci accesat functie de necesitati asemanator cum este pe internet; nu trebuie sa o cauti ca exista motoare de cautare; nu trebuie s-o intelegi ci doar o folosesti. Dar asemenea internetului, este plina de informatii false, manipulari si minciuni intentionat promovate magazia memoriei umane . dar tot in ea se gasec si informatiile conditiei primordiale a fiintei om si umanitatii, se regasesc si informatiile aspiratiilor primordiale sau viziunilor existentiale calauza a umanitatii ; nu trebuie sa le cautati ca sunt "motoare de cautare"  mult mai performante ca viteza si precizie decat cele ale internetului . "Secretul" accesarii lor este cunoscut de toata lumea; intentia si aspiratia lor din propria constiinta, scoaterea lor la lumina divinitatii care sunteti si reobiectivarea lor in perceptia subtila si utila. Intentia este o forta pura , "ea nu are intentii!". Intentia intentiei  determina miscarea puritatii sau clarperceptiei si transparentei, inocentei si revelatiei, mirarii si inminunarii, increderii si entuziasmului.Toate harurile si darurile lor sunt in noi si asteapta sa se reveleze cand noi nu mai asteptam, cand incetam cautarea fara rost a lui cine sunt. Evident ca ceva  nou incepe pentru fiecare si fiecare va mai gresi dar nu va invinui si nu se va razbuna pe altcineva, nici pe el insusi damnandu-se la pedepse inutile si stupide prin efectul lor, sau la "demonstratii" fara alt efect decat tradarea sinelui propriu asa cum este el in adevar.  (cand folosesc termenul de 'adevar" nu ma refer la "un adevar unic, ultim si absolut" ci la evidenta a ceea ce este asa cum este, sau cum nu este, propice existentei proprii- cuvantuil adevar este asociat "pentru" si cu cuvintele Spirit, curatenie ,puritate, ordine ,cosmos, etc - si cu inteligenta, intelepciune ca reflectare a insufletirii lui). Tema inepuizabila a maretiei edificiului perceptiei,  mareata creatie ,  prin maretia ei ne-a transformat in pigmalioni si am renuntat sa mai creem minunandu-ne si  atasandu-ne ei asa de tare ca am devenit dependenti  si reactivi la prostiile si rautatile ignorarii maretiei sale si a impulsului initiator maret si in afara timpului. Sfarsitul timpului este sfarsitul ignorarii a ceea ce el este. Din infinit in infinit vin si plec stand pe loc acasa in prezenta mea; pulsul vietii imensitatii inconjuratoare nu putem rata; este cel ce anima, insufletirea creativa a iubirii care transcede puterea cunoasterii gandului distructiv al santajului divinitatii, esenta creativa umana...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu