trupul

Perspectiva constiintei asupra trupului este duala;

gandim si spunem fara dubiu ,automat, “eu si cu mine”, “trupul meu”, etc. Evident ca aceasta exprimare releva o distinctie si o relatie intre eu si mine, eu si trupul meu. Indifferent de starea trupului , eu se detaseaza constant de el, si se autoindentifica consrant cu starea lui:”eu sunt bolnav”, “eu sunt sanatos, frunos, urat,  etc. Desi evident ca trupul este cel care actioneaza in concret spunem ca “eu fac, deg, etc, sunt” Aceasta detasare constanta si indentificare constanta cu starile trupului este irationala. Ori suntem trupul, ori nu suntem. “Eu” este simbolul scriptic sau lingvistic, sonor, al constientei care se autoafirma in timp ce trupul este campul ei de actiune prin care isi autoidentifica  natura,actiunile si calitatea ei. Trupul este al constiintei dar se separa constant de el, il trateaza ca instrument pentru placere si autoafirtmare , lupta si executie in planul concretetei ‘fizice’. Recunoasterea faptului acesta, ca atitudine bigota in raport cu trupul, se disipeaza pana la disparitie cand consecintele propriilor actiuni ale constientei sunt justificate prin factori externi, adica separati de ‘eu’; cunoscuta cautare de vinovati sau cause externe ale starilor neplacute ale trupului. Rutina atitudinii in care ‘cand iese bine eu sunt de vina si cand iese rau tu esti de vina” releva si este sursa comportamentului in care eu se recunoaste doar in ce este bine si frumos si arunca in spatele unui "tu" generic tot ce nu este asa; Dar acest bigotism este in contradictie cu starea de fapt implicita descrisa mai inainte in care trupul este campul de actiune al eu-lui, stare de fapt relevata de insasi exprimarea si modul de abordare tacuta ca begraund  al eu-lui fata de trup: “al meu”, ‘mine nu eu”.Singurul reper obiectiv al eu-ului si faptelor sale este trupul,  a cauta cauzele neplacerilor sau nereusitelor in alta parte este lasitate, lipsa responsabilitatii propriilor actiuni, exteriorirzarea cauzei sau eu-lui. Eu = Tu  este cifrul parasirii iresponsabilitatii irationale in termenii eu-lui. Pare complet irationala o astfel de abordare teoretica si abstracta, dar daca suntem atenti putem descoperi ca orice actiune a lui “TU” este un raspuns al actiunilor lui “EU” ,  actiuni care au mai multe nivele de expresie, un nivel subtil, ascuns , nevazut dar reflectat de asa numitul “limbaj al corpului” care reflecta atitudinea in relatiile eu-lui (de respingere sau acaparare), chiar daca atitudinea este in contradictie cu dorinta sa. (de ex. Poti intuit cine va pierde un meci de tennis daca sezisezi limbajul corpului desi dorinta eu-lui este de al castiga, s-a dat batut inainte de a se termina meciul respectiv; in cazul acesta poti invinui pentru pierderea meciului pe “tu’?- asemanator murim inainte de a muri ; se spune ca adevaratul campion este cel care castiga si cand joaca prost; oare de ce?; incepatorii castiga doar cand joaca foarte bine dar acest standard este greu de sustinut temporal pe durata unui intreg meci). In acest joc al bigotismului constientei cea mai perfida si lasa atitudine este cea in care “dai vina” pentru nereusite,  insasi pe trupul care este doar campul actiunilor nu cel care actioneaza; AND-ul reflecta conditionarile constientei nu conditioneaza constiinta.. Doar lasitatea iresponsabilitatii si  instabilitatea oscilatiei bogotismului intre -cauza (vinovatul) “eu” si cauza (vinovatul) “tu”- evidentiata in exprimare si comportament de obsesia cautarii si pedepsirii vinovatilor pana la autoinvonovatire, justifica esecurile. “Castiga doar cine stie sa piarda”  este coanul care reflecta responsabilitatea in actiune fara obsesie.sau incremenirea pe absurditatea dorintei care ignora insasi procesul ei firesc de obiectivare care imlica armonia a tot ce este si nu este present in perceptia noastra, tot ce ne convine si ce nu ne convine obiectivat sau pe cale de obiectivare in intregimea ei fara discriminarea vreunui aspect existential. Perceptia este "o jumatate" a carei sursa si cauza este neprezenta in ea dar este prezenta in plenitudinea ei ca unic potential in actiune transformatoare a edificiului  in accord cu impulsul armonic al evolutiei sale formale si ca desfasurare a evenimentelor in percetie; sursa a sirului incomprehensibil de evenimente cu care ne intalnim constant. Constanta este transformarea si inoirea lor, nimic nu ‘sta pe loc” nici ca forma nici ca actiune, totul este in mjiscare de inoire al carei directii il putem recunoaste fie sub forma degradarii constante a formelor si structurilor actiunilor planurilor de organizare sociala, fie sub forma dezvoltarii si implinirii formelor si structurilor ca armonii si frumuseti. Trecerea de la o anumita forma si structura interactionale a acestor structuri formale individuale sau c olective. O alta forma si modalitate de interactiune a percetiei si in perceptie este generata constant de impulsul sursei sale; Cand dorim sa conservam o forma si o structura interactionala ne opunem impulsului transformarilor pe niveluri din ce in ce mai ordonate in niveluri superioare de expresie armonica care inglobeaza  impulsurile sursei a tot ce misca . Daca nu inglobam impulsurile prin refuzul “schimbarii” (obsesia opirii sau ingetarii formei la o anumita expresie si interactiune- de ex tineretea, santatea , privilegiul,etc), refuzam in fapt impulsurile energetice care sustin privilegiul formal si circumstantial pe care dorim sa-l inghetam, sa-l eternizam si astfel forma si privilegiul calitatilor ei se degradeaza prin autoconsum. La scara mare prin multiplicare, dezvoltarea economica prin consum este de fapt autoconsum si degradarea sistemului financiar, politic, economic si social alerta la care asistam este firesca consecinta a unui astfel de sistem, economiile statale isi consuma cetatenii si resursele naturale dupa care sunt obligate la acapararea de noi cetateni si resurse ( vezi uniunea europeana care daca nu ingloba statele foste comuniste era in criza deja din ’90, iar "consumul lor" relevat de epuizarea acestor state de resurse si cetateni, creeaza criza prezenta si nevoia de noi cuceruriri, inglobari, etc iar calea acestui demers este razboiul – “invadatul” este la randul lui cel care nu vrea sa imparta sau sa renunte la hrana lui cu ceilalti- sistemul este acelasi indifferent de ideologiile justificative sub care este ascuns- si statele comuniste isi consuma cetatenii si resursele ,lucru trait pe propria piele asemenea cetatenilor statelor capitaliste- altfel cum s-ar explica conflictele interne ambelor sisteme?- globalizarea sistemului va genera nevoia de cucerire a spatiului cosmic pentru alte resurse  prin epuizarea resurselor planetare- nu aceasta este ideologia futurista?) Un astfel se sistem de “dezvoltare prin autoconsum este un system parazitar de tip lacusta si nimeni nu ma poate convinge ca este creatia fiintelor planetare, creatia constiintei fiintelor umane barbate si femei, ci mai degraba un system hiopnotic, pseudo-psihologic , o umbra a constiintei constituita din vinovatii induse, din inductia nedenmitatii si insuficientei, a neputintei si inutilitatii propriilor fiinite, a nesigurantei in propriul mediu natural existential, un fals conceptual reflectat psihologic ca suferinta si durere, conditionare si neputinta individului in fata acestui system care il determina sa-si risipeasca energia intr-o emanatie surda a nemutumirii,dezamagirii si disperarii, atunci cand amagirea propaganditica a promisiunilor si sperantelor neonorate inceteaza, sau este relevata constiintei lor. Renuntam la vise si dorinte pentru a ne complace in mediocritatea unor ‘piese intr-un mechanism care consuma si degradeaza” – ne dam batuti inainte de a fi invinsi asemenea jucatorului de tenis . Revenirea la responsabilitate si demnitatea existentei proprii asa cum este si nu asa cum am fost invatati sa o consideram ca incompleta si nedemna, pacatoasa, nevoiasa, ne va reacorda impulsurilor launtrice care inoiesc; Noi impulsuri energetice si informationale vor genera- trecand printr-o etapa de transformare sau apocalipsa- inglobate sistemului nostrum biologic o noua ordine si calitate a sa prin integrarea lor armonica si coeziva nu prin excluziunea celor deja functionale. O noau stare de energie si “independenta” in fata factorilor climatici sau psihologici perturbatori traim ca certificare obiectiva a inoirii corporale individuale si collective, sau a saltului-mutatie genetica care va exprima calitatile nebanuite inca ale trupului uman. Sunt deja oameni care vindeca cu mana nu cu stiinta intelectului sau si nu stiu cum, dar o fac pur si simplu. Sunt oameni care vindeca sau elibereaza constiintele din starea hiponotica sau vinovatie prin simpla lor prezenta iar “semnul” acestei ‘eliberari” este aparitia unui zambet complice intre cei doi care interactioneaza astfel.. Au abandonat rutina controlului aproapelui, a dominatiei prin autoafirmarea unor exclusive privilegii personale, etc. Vom descoperi ca aceste “noi calitati” erau de la inceput in structura noastra corporala inglobate la nivelul Adn pe care doar le activam prin intentie, prin atentie si respect neconditionat de aparentele urmelor lasate de sistemul consumului pe forma umana feminina sau masculina, aparentele urmelor nu ne vor mai dicta comportamentul si relatia. In fapt nu exista copii, tineri si batrani decat ca aparente, ca interfata, in fapt fiinta umana este libera sa exprime orice forma  doreste cand faptele sale sunt in accord cu dorinta sa. Dorim iubire? Sa exprimam iubirea in relatie cu tot ce ne inconjoara , inclusiv cu noi inine vom reusi sa ne iertam de greselile comise in turma gresitilor, pacatosilor in propria lor constiinta. Constiinta greselii este greseala, nu constiinta omului; constiinta viermelui este viermele nu fiinta umana. A avea distictie insemna a distinge asemanatorul de diferit, congruentul de cotingent , etc. Puterea fara discernamant este puterea ruinarii la orice nivel. Oice rutina devine inchisoarea celui ccare o practica; dincolo de rutina sa pentru el nimic nu exista si va promova ideologia nimicului sursa a rutinei sale dar in fapt se descrie pe sine; orice ce idol si idolatrie este eu-l ascuns al promotorului sau. Cum concepem si promovam pe Dumnezeu asa ne concepem si ne promovam sinele ascuns. Un Dumnezeu violent care cere crime si  privatiuni in numele ordinii sale este un idol mort al vechilor conceptii, idol promovat de sistemul dezvoltarii prin consum si autoconsum , un crescator de oi pentru lapte , lana si carne proaspata prin clonarea ei;  fiintele naturale vii parasesc sistemul si ar ramane fara carne de tun, sau consum. (Observati cum natalitatea scade in tarile ‘dezvoltate” prin consum? Observati cum natalitatea creste in tarile nedezvoltate si necontrolate de system? Observati cum natalitatea scade si in aceste tari cand sistemul este implementat si dominant? Obserati cu ce “lacomie” sunt absorbiti ‘saracii’ in duh usor de format si programat comportamental pentru munca si improspatarea genelor bogatilor plictisiti de propria prosperitate? Desfraul sexual este la bogati si teroristi nu la “saraci”, distrugerea ‘nucleului” social al familiei sau formalizarea lui este la ‘dezvoltati”; teoria ‘haosului controlat’ se aplica saracilor, celor vulnerabili in ignoranta lor, pentru ca nucleul pietrificat al ordinii bogatilor sa aiba teren fertil de expansiune prin consumul lor si al resurselor ; etc ). In ordinea stiintei nimic nu se castiga, nimic nu se pierde, totul se transforma. Renuntam la directia transformarii prin degradare? Trupul uman este cel mai maret edificiu universal. Bigotismul ideologic al abstractului il degradeaza; trupul este un flux de energie in continua inoire, este corpul constiintei universale a vietii unul cu ea; nu se pierde, nu se castiga, este darul vietii pe care-l primim sau nu. Refuzul se exprima prin bigotism, ne separa de expresia lui completa pentru expresii imaginare, inchipuite ca reatie la propriile fapte ; il degradam prin atitudine si atasamentul de el ne face sa-I pierdem completitudinea mareata. Este fiinta lautrica pentru ca este intotdeauna in constiinta noastra neconditionata de ideologia maimultului.nevoii care apare doar cand ignoram conditia sa existentiala de sine statatoare si ne inducem conditionari  prin distrugerea egologiei- dragostea si ecologiei planetare-armonia. Iesirea de sub influenta starii hipnotice se realizeaza cand dialogul interior sau conditionarea telepatica a gandului inceteaza sau este oprita. Gandul este tacut si nu putem “face gandul tacut” pentru ca asta inseamna ignorarea naturii sale, risipa inutila.gandul facut tacut este gand mort. Locul tacerii  nu este facut ci este locul nostru natural al constientei trupesti dinainte de afi inoculati hypnotic de nevoi imaginare de a fi sau deveni altfel de cum suntem. Limbajul care este galagia este necesar comunicarii nu actiunii constiintei si nu putem comunica decat ceea ce mai intai am facut sau propriile actiuni, folositoare sau nu prin feedbacul lor corporal. Atenti la limbajul tacut al corpului putem corecta instantaneu aproape orice actiune nefolositoare lui, este fedbacul autocorectiei necesare pana la curatirea constiintei de falsul iformational hypnotic. Nu stiu cum dar, actionez in folosul vietii corporale individuale si collective si consecinta actiunii imi releva greseala sau utilitatea actiunilor mele. Circuitul amplificator al energiei corporale este simplu si la indemna tuturor; arat bine = fac bine, fac bine =ma simt bine; ma simt bine = arat bine, samd. Observam cat de greu este sa urmam acest circuit in comportament si actiuni si cum intreaga cunoastere psihologica a lumii , propria gandire fragmentata in bine si rau se opune sub o imensa povara de justificari si frici de viitor, amenintari si promisiuni mincinoase. Trupul uman traiste doar in present; fie acum 2000 de ani, fie peste doua nii de ani tot astazi este cel mai lung timp al sau. Nu putem trai ieri dar ne incapatanam sa o facem repetand ceea ce nu se repeat natural, nu putem trai maine dar ne incapatanam sa o facem sperand la un bine sau mai bine iluzoriu care se dovedeste raul oricarui bine present cand il obtinem. Desigur ca terminologia temporalitatii psihologice trecut- present- viitor este abstracta fara reflexie in adevarul trairii ; orice traim nu este nici ieri, nici acum, nici maine, este traire; calitatea trairii ne responsabilizeaza sau ne face sa ne abandonam complacandu-ne in inertia ei relativa. Vestea buna este aceea ca putem modela si remodela trairea prin puterea intentiei de a o face si faptelor care transced orice conditionarea a ei.Toata aceasta descriere a halucinatiei trupului nostru despre sine este evident si ea- o halucinatie- DAR: “cui pe cui se scoate”. Nu astepta , nu cauta, exprima , actioneaza.Cu rabdare trecem marea si desertul! Rabdarea nu este asteptare, desi seamana, este perceptia procesului intentiei in desfasurare este atentie neselectiva, este integritatea fermitatii si impecabilitatii atitudinii in existenta care ne mentine in fluxul viului si transformarilor, max intensitate a trairii. Presiunea stavilirii fluxului falsului informational prin atitudinea  nonatasarii de teama de viata caracteristica lui (atasamentului de viata il denumim frica de moarte) , va evidentia intensitatea trairii curate si potentialul ei natural accesibil neconditionat tuturor fiintelor umane. Esti fiinta umana sau numai crezi ca esti un model de fiinta umana? Cand suntem oameni (acel lucru mare) si nu numai intamplarea unui domn, toate datele initiale  se schimba irevocabil si fatal, nu te mai poti intoarce in umbra , o modelezi uman prin zambet, umor, bunaVointa, binecuvantare a tot ce este in existenta subtila si utila.  Ce avem suntem si ce avem ne sustine, inchipuirea sau visatul cu ochii deschisi ne consuma pentru a obiectiva efemeritati si falsuri.valorizeaza ceea ce ai si bazate doar pe ce ai chiar daca este devalorizat de gloata amagita de miraje ,nemultumita de ea insasi si obsedata de maimultul ruinator al multului incomensurabil al percetiei sale.Ce este suferinta si durerea altceva decat feedbacul corporal al propriilor fapte ,comportamente, atitutidini, a modalitatilor in care interactionam sau relationam intre noi? Ai castigat inseland pe altul sau redistribuind inechitabil reziltatul unei actiuni comune? este un castig efemer care se disipeaza in noaptea urmatoare lasand "un gol" pe care in zadar te stradui sa-l umpli prin aceleasi tip de relatii. "Te golesti" astfel de si nevoia va creste exponential irobindu-te. Se spune (si nu cred ca fara relevanta ) ca Dumnezeu este cel care a daruit totul ca fiului sau sa nu-i lipsesca vreodata ceva si daca ii lioseste este semnul ca a pierdut libertatea sa existentiala ,a tradat sinele sau de sine statator, completitudinea fiintei sale. In completitudinea bazica a fiintei umane nu ai nevoie de ceva si nici simtamantul lipsei nu exista dar poti in schimb sa daruiesti celor ce sunt in starea cazuta. ca sa se ridice in picioare, fara sa-i lovesti judecandu-i si condamnandu-i la tot felul de pedepse sau penitente. nu exista sa nu avem ceva de daruit ; cel putin un gand sau vorba buna si vom cunoaste puterea acestora la momentul potrivit Misticul este cel neinduplecat in acesta putere nevazuta, existenta este binele si-l are fiecare, este creatia divina; ce facem in existenta este altceva ,alegerea fiecaruia care nu este una cu dorinta binelui sau  implinit deja.Vrem maimult si pierdem binele pentru amagitea lui.Oriunde am pleca, prin orice portaluri am trece,  ducem cu noi durerea sau bucuria de a fi, ori una, ori alta. Un suferind nu se simte bine si in largul sau in locul bucuriei precum un betivan intr-un hnotel de cinci stele; trce pe acolo dar nu poate ramane pana ce el insusi nu este de cinci stele, om. Cele cinci stele care nu ruginesc si nu se pierd, nu se consuma, stelele care definesc trupul uman de femeie sau barbat fiecare cu functiunea sa distincata in existenta , functie a carei expresie organ este. cand barbatul este barbat iubeste femeia asa cum este ea ,nu incearca sa o schimbe si nici femeia nu incearca sa-l schimbe pe el. Amestecul in treburile interne ale fiecaruia este distructiv si perturbator al functiilor lor, implicit a; expresiilor lor corporale.  femeia nu este masina de spalat sau servit barbatul sau nevoile sale ,nici barbatul nu este bodigard sau finantator al ei, armonia lor corporala si psihologica este relevata doar de delicatetea si dragoste ca relatie. Observati cum doi care se iubesc sunt ocupati de binele celuilalt, nu de sine si reciprocitatea amplifica energia lor, iar toate cele necesare propriei cocreatii se adaoga miraculos. Cand se fac sau mint  ca se iubesc si se suporta reciproc, toate se strica in casa lor, nevoile se multiplica pana ii coplesesc. Dau vina unul pe altul si se pedepsec psihologic perturbandu-si fiziologia, bolile prospera si medicii sunt neputinciosi a vindeca ceva; mai carpesc ,mai amana inevitabilul. Noi nu putem trai decat in iubire, parasim mai intai psihologic si apoi fiziologic si anatomic locul lipsei iubirii, dar nu vom gasi altul; in loc pentru ca este misiunea noastra existentiala sa-l generam, desavarsind mediul existential ne desavarsim pe noi insine. desavarsirea este o actiune de ridicarea ei in spirit pe noi niveluri de armonica si frumusete prin impulsurile propriei energii, impulsuri care integrate existentei asa cum este ea la un moment dat vor ridica nivelul energetic existential ana la simultaneitatea dorinei su obiectivarea ei. Suntem pomul implinirii tuturor dorintelor dar acest simtamant nu poate fi accesat de nevoias.Nevoia e o bucla psihologica obiectivata temporal ca bucla sau rutina comprtamentala asa denumita modalitate temporala. Asteptam ca modalitatea sa se schimbe cand doar noi o putem schimba prin schimbarea atitudinii si comprtamentului in sensul desavarsirii sale, rafinarii morale sau psihologice , rafinarii fiziologice sau sanatatii neconditionate de exteriorul opozabil la un moment dat, rafinarii intelectuale sau a limbajului si comunicarii, etc. Desavarsirea este rafinare , rafinare pana cand intram in sincron cu rafinamentul divin imanent in fiecare si mergem mai departe prin cocreatie constienta si responsabila de plenitudine, ca protectori si gestionari ai averii nepretuibile a vietii si viilor sale exprsii,  nu doar de propriul ego al "lui dupa mine potopul".pentru ceilalti.. Ne dam seama chiar daca numai teoretic ca un astfel de om universal si fiinta planetara, este sacru;  nu trebuie de nimeni sacralizat interesat, pentru ca el vede plenitudinea sacralitate in care nimic nu este altfel decat in inchipuirea hipnotica a conceptualizarilor efemere meschine si cinice fata de fiinte. Indrazneste!Elibereaza-te!Trezeste-te ! Bat soneria "ceasului" care a sosit , dau mai departe cum si mie mi-a batut "soneria" alt prieten. Nu sunt decat cel rugat de tine sa te trezesc atunci cand ai ales tu sa o faci ca ia ceva treaba pe aici.Pilotul automat ne duce in gard si este necesara luarea manetei in propriile maini!:)