Ne-am gandit vreo clipa la semnificatia acestui cuvant.? Ne-am gandit la semnificatia lui profunda?
Activitatea sa implica un inceput tehnologic si acesta este gandul distructiv. Surprinzator datorita obisnuintei si conotatiei positive cu care este ambalata activitatea aferenta cuvantului nu acordam atentia cuvenita inceputului sau. Ca sa construim orice , inainte de a incepe este necesara cercetare prin distrugere,, incercari distructive, distrugerea unui ambient natural necesar constructiei ca atare si productiei de elemente constructive. In continutul general al cuvantului intreaga activitate lucrativa se subsumeaza lui chiar daca mai capata si conotatia de fabricatie, sau productie, comercializare sau acumulare, exploatare. T0ate activitatile asa zis economice sunt ale constructorului, iar in spatele lui ascuns sta gandul distructiv.. Un exemplu ‘la moda’ cred ca este relevant exemplul distrugerii culturii si civilizatiei arabe de constructorul de sisteme de exploatare, transport si comercializare a titeiului. Pentru ce aceasta distrugere, pentru necesitatile altui constructor , in fapt acelasi, constructorul de automobile si alte sisteme actionate de motoare termice sau industriilor chimice bazate pe petrol. Se spune ca o noua descoperire stiintifica este o nou arma si asta releva prin finalitatea cercetarii scopul, impulsul ei initial, distrugerea. De ce depunem atat effort in aceasta directie? Ca suntem mai tari decat natura, ca daca putem sa o distrugem insemna ca o stapanim, ca dominam pe Dumnezeu creatorul ei? Imi amintesc discursul de lansare la apa a Titanicului care avea laitmotivul stapanirii stihiilor naturii ca victorie mareata a omului. De ce suntem in lupta cu natura? Distrugand natura ne distrugem mediul existential ca desavarsita conditie existentiala in care tot ce este necesar propriei existente este dinainte asugurat pe deplin si cu prisosinta , de la aerul si apa curata pana la hrana indestulatoare fara efortul producerii ei daca respectam masura necsitatilor fiziologice sub aspect cantitativ?. Ce sa mai vorbim de plenitudinea frumusetii planetare si arhitectura ei desavarsita care intrece cu mult orice mintile noastre pot produce in domeniul esteticului sau abundentei formelor, dinamicii si interactiunii lor armonice. Ce sa mai vorbim despre aspectul naturii de sine statatoare si autoregeneratoare fara a implica vreun effort uman. Ne-am gandit vreodata ca menirea omului sau functiunea lui in univers nu este cercetarea si nici productia ci deasvarsirea mediului existential prin inspiratie, creatie si cocreatie, asa numita “fericire creativa”?.Cu alte cuvinte, menirea noastra este sa fim fericiti si astfel in aceasta stare putem crea si desvarsi circumstantele naturale asa cum fericitii indragostiti fac in locul iubirii lor chiar daca este artificial? Inteleptii afirma ca doar un om fericit poate fi un bun educator sau invatator pentru copii ,ca doar cei fericiti au perceptia clara si pot determina directiile armonice ale eforturilor commune. Cu alte cuvinte cei intelepti sunt fericiti si pot conduce in folosul suferinzilor mentalitatea si comporamentul lor. Dar, sa realizam ca daca in domeniul gandului, timp nu exista, incetineala planului material are drept menire determinarea consecintelor ca sa ne putem opri la momentul potrivit din actiuni distructive. Gandul distructiv urateste chipul omului, lumina lui dispare si vezi o fata livida fara stralucire, o piele amorfa, sub pomade de cosmeticale menite sa ascunda aspectul de cadavru ambulant. La tineri gandul distructiv urateste instantaneu expresia fetei si o grimasa violenta apare, ochii intunecati si rapace privire arunca.. Dar nu tinem cont de semnele lui si nu intuim consecintele reflectate asupra-ne. Simtim imediat crispare, teama (violenta) si accelerari cardiace; dar nu intuim directia gresita in care ne miscam. Ochi iscoditori de pericole si puncte slabe ale adevrsarilor scruteaza aproapele de parka incearca sa-l strapunga.inainte de a lovi cu gandul, mana sau arma. Semne reflectate instantaneu corporal ale consecintelor gandului distrugator. Perfidia sa este de multe ori ascunsa sub mieroase vorbe sau predici amagitoare care sa vulnerebilizeze adversarii sau victimile. Ipofida lor victimile se simt stresate. Rapacitatea si cinismul este caracteristica gandului distructiv. Un prieten denumeste “gulere albe’ in masini de lux si multi cai putere “ciocli”. Nu vedem semnele consecintelor la aparitia gandului distrugator , ne obisnuim cu prezenta sa si-l primim in intimitatea noastra; in acea clipa devenim instrumentele lui; de multe ori platiti regeste sau amagiti hypnotic de idealurile inalte ale promisiunilor si justificarilor lor, ale unor scopuri marete ale binelui comun. Daca aceste semen ale prezentei si consecintelor acestei prezente in anturajul nostrum si apoi in intimitatea noastra launtrica sunt prea obisnuite si prin obisnuinta nevinovate, putem realiza la scara mare sensul si dcirectia incotro impinge aceste impulsuri sociertatea si civilizatia terestra. Constructorul distruge, distruge tot ce este natural si viu pentru a construi ceva mai mare si mai tare decat oamenii si natura, medii existentiale artificiale si austere vietii cu acces exclusivist. Cucerirea spatiului cosmic si eforturile instrumentarii de medii si mijloace artificiale pentru viata in afara planetei ascund in fapt in spatele ‘nobilei’ expansiuni a cunoasterii, constienta scopului si rezultatelor activitatilor sale, disatrugerea planetei prin epuizarea resurselor ei vitale in urma activitatii sale ceea ce implica si mijloacele supravietuirii alesilor gandului distructiv in atari circumstante pentru propria instrumentare pe mai departe. Gandul distructiv se foloseste de oameni, fara servicul lor nu ar avea nici un success. Oameniii sunt de puteri egale si puterile egale tind sa se domine reciproc si aceasta tendinta gandul distructiv amplifica, stimuleaza; ascunzand faptul ca doua sau mai multe puteri egale joaca X si O la nesfarsit fara ca vreuna sa castige, amagind jucatorii ca exista posibilitatea unui castigator si astfel amandoi pierd in fata sa. Ce se intampla cand oamenii se confrunta, concureaza ? Intreaga lor atentie este concentrata pe confruntare. Ce este ignorata cu desavarsire in situatia asta altceva decat consecinta confruntarii asupra mediului lor existebtial natural; ecologia planetei este distrusa, armonia climatica perturbata, poluarea resurselor vitale, aer, apa ,etc, in final pamantul este distrus, moare, se desertizeaza. Se pare ca planeta Marte este un exemplu de consecinta a unei astfel de directii in care omenirea merge, directia catre nicaieri. Planeta este un system armonic de sine statator care implica reciprocitate si omul are menirea de a hrani cu atentia si delicatea sa creativa planeta, asa cum ea ne hraneste pe toti.Oamenii cand se confrunta nu mai acorda nici o atentie planetei si planeta se devitalzeaza; stim cu toii cata nevoie de atentia noastra au plantele ca sa prospere si sa ne imbogateasca si fericeasca cu frumusetea si aromele lor. De ce ne simtim atat de bine cand parasim conglomeratele de pietre numite orase si privim un camp cu flori? Lumina si energia noastra face sa vibreze natura si natura ne intoarce binecuvantarea ei; iubim si suntem iubiti in reciprocitate, energia ,vitalitatea se amplifica astfel, noi traim in iubire si suntem amplificatorii ei si faptele noastre care incalzesc intregul univers este cea mai inalta lumina nevazuta dar simtita de noi, lumina universului ,iubirea. Gandul distructiv ne abate atentia de la menirea noastra universala, de la conducerea intregului univers pe calea desavarsirii sale. Radiatia corpurilor noastre , lumina ochilor nostri este unica si speciala , este lumina iubirii, cea care nu judeca si nu pedepseste, lumina lui Dumnezeu cu care suntem inconjurati ca sa traim liberi de nevoi si constrangeri. Gandul distructiv nu ne poate distruge dar poate distruge planul in care suntem liberi si unici stapani, planul material al existentei care se autogenereaza iubit si desavarsit de noi. Orice constructie artificiala din momentul aparitiei ei incepe sa se degradeze caci are la baza gandul distructiv si natura sa si nu poate face exceptie facaturile lui, sursa si efectul sunt de aceeasi natura. Chiar daca timpul nu exista pentru cel viu, timpul este creatia gandului distructiv, efemerida existentei sale. De multa vreme unii oamenii au ales calea care duce nicaieri si s-a scurtat durata expresiilor lor materiale prin asimilarea si asocierea comportamentului gandului distructiv cu propria lor natura, afirma ca ne degradam odata cu trecerea timpului dar acest comportament doar artificialelor constructii este caracteristic, Al doilea eu uman, complexul simtamintelor este atemporal, vecinic iar, autoregenerarea omului s-a accelerat, trecem prin timp prin multiplicare. Nimeni nu cunoaste si nu va cunoaste secretul autorecreatiei, puterea din om de a se autoregenra iar clonarea nu genereaza decat bioroboti fara libertate , fara autoregenerare si in final prin sirul erorilor de copiere conduce la degradarea formei si la disparitia acestor efemere incercari de a manipula substanta biologica creata, in incercarea de a-l copia pe Dumnezeu. Astfel de copii nu pot fi denumite creatii si sunt mostruozitati. Omule, amintesteti ca esti cea mai puternica fiinta din univers si a universului fericire, ca de la inceput ai totul in tine spre a-l desavarsi.. lLbertate inseamna ca nu ai pe nimeni deasupra ta si a o asuma insemna responsabilitatea ratiunii de a fi. A slugarii interesele obscure ale gandului distrugator nu este demn de tine sau fiinta ta. Informatia exista si doar consecintele dau nota adevarului sau minciunii raportat la aspiratiile, inspiratiile si menirea inceputurilor tale Dumnezeu. “Fericit cel ce traieste in inceput” Ne-am nascut din aspiratii, inspiratii si vise si toate sunt in noi de la inceput Desi visatorul nu se vede asa cum in visele voastre nu va vedeti pe voi insiva ci va treziti la un moment dat intr-o postura din ele, in lumina sa traim. Ca sa ma vad in visul in care ma aflam intr-o pozitie si postura neobisnuita celei din memoria curenta, m-am uitat intr-o oglinda si nu mica mi-a fost mirarea sa descoper ca aratam complet diferit ca barbat uman in acel vis; dar imaginea noua imi justifica postura din vis. Cine sunt eu cel de acum, sau cel din vis? Cine poate sti, ori unul, ori celalat , amandoi sau niciunul, dar ce importanta are? Nu am timp sa ma gandesc pe mine, atat cat exist, multumesc existentei. A te gandi pe tine inseamna a opri gandul, a stagna, a vegeta. Nu multumesc!Nu pot gandi inspiratia, aspiratia si visul din care m-am nascut. Pot sa visez si inspiratia visul conduce si pot sa ma sperii de fundaturile gandite. Gandul uman are puterea intregii gandiri a omeniri si cand intreaga gandire a oamenirii o directie unica aleg, revenim la conditia primordiala. Este un gand-aspiratie care este al tuturor oamenilor si el viitorul nostru modeleaza; caracteristicle lui, universalitatea sa si acordul tuturor fara exceptie instantaneu cu el sunt: viata, libertate, iubire, bogatie EU SUNT Nu este fiinta umana care sa nu fie in accord cu vreunul din aspectele enuntate, fiinta umana care sa nu aspire a trai vreunul, sa doresca dorindu-si sinele primordial ascuns al inceputurilor sale. Cand vom sustine constienti acest gand cu totii, conditia pamantului primordial se va releva din nou si va straluci in toata slendoarea ei, ne-am intors acasa din ratacirea pe calea care nu duce nicaieri calea gandului distrugator, a constructorului invidios pe creatie si creatorul sau. Creatorule Unic carele esti pretutindeni si-n visul tau traiesc in veac, multumesc pentru minunatele tale creatii care simturile-mi incanta, multumesc pentru viata ,libertate neingradita, multumesc pentru bogatia cu prisosinta a creatiei tale, multumesc pentru.lumina iubirii care-mi intareste perceptia si-mi incalzeste sufletul; stiu ca ma auzi pentru ca auzi tot ce este gandit si mult mai mult decat atat, auzi muzica nerostita a sufletelor aspiratii ale noastre . Multumim! Ma angajez personal sa nu mai las slabiciunea sau greseala fata de pamant in intimitatea mea. Eu voi reusi in tine si toate planurile existemntiale sa traiesc cu demnitate, sa-mi respect menirea inspiratiilor tale care sunt si ale mele si cu ele unul sunt.Eu am reusit si am dat inapoi, dar ma ridic de fiecare data pana ce ma intaresc indeajuns revenind la viteza gandului primordial, conditia mea promordiala invinge starea hipnotica a gandirii fragmentate cand in acord deplin cu ea sunt.Nu stiu cum dar sunt ferm intarit in certitudinea aceasta de reusitele personale anterioare si ale fratilor si surorilor mai mari.Sunt devenirea renasterii viitoare spre desavarsirea intregului plan material al existentei, planul desavarsirii accesibil doar Omului si lui Dumnezeu, tatalui fiu si fiului tata reuniti in vibratia createiei universale. Cuvintele mele sunt putin importante dara ceea ce ele fac sa vibreze in sufletele voastre conteaza, entuziams sau respingere sau ambele deodata aparent, dar fiti atenti prieteni la succesiunea lor perceputa de atentie, mai intai speranta entuziasm si imediat apoi neincredere, indoiala, batjocura. Echilibrarea celor doua energii psihice de la inceput este in noi si doar decizia inclina balanta lor si directia miscarii noastre;Cum spunea cineva: "eu si Dumnezeu suntem majoritatea". traind in dumnezeu traim in armonia si locul ec hilibrarii tuturor energiilor universale si deciziile simtamintelor noastre directioneaza manifestarile spre a lor desvarsire expresiva , armonica si coeziva precum sunt in primordialitatea lor in planul creatiei divine sunt create.ca tot ce este sa se vada asa cum este luminate de divinul izvor
Activitatea sa implica un inceput tehnologic si acesta este gandul distructiv. Surprinzator datorita obisnuintei si conotatiei positive cu care este ambalata activitatea aferenta cuvantului nu acordam atentia cuvenita inceputului sau. Ca sa construim orice , inainte de a incepe este necesara cercetare prin distrugere,, incercari distructive, distrugerea unui ambient natural necesar constructiei ca atare si productiei de elemente constructive. In continutul general al cuvantului intreaga activitate lucrativa se subsumeaza lui chiar daca mai capata si conotatia de fabricatie, sau productie, comercializare sau acumulare, exploatare. T0ate activitatile asa zis economice sunt ale constructorului, iar in spatele lui ascuns sta gandul distructiv.. Un exemplu ‘la moda’ cred ca este relevant exemplul distrugerii culturii si civilizatiei arabe de constructorul de sisteme de exploatare, transport si comercializare a titeiului. Pentru ce aceasta distrugere, pentru necesitatile altui constructor , in fapt acelasi, constructorul de automobile si alte sisteme actionate de motoare termice sau industriilor chimice bazate pe petrol. Se spune ca o noua descoperire stiintifica este o nou arma si asta releva prin finalitatea cercetarii scopul, impulsul ei initial, distrugerea. De ce depunem atat effort in aceasta directie? Ca suntem mai tari decat natura, ca daca putem sa o distrugem insemna ca o stapanim, ca dominam pe Dumnezeu creatorul ei? Imi amintesc discursul de lansare la apa a Titanicului care avea laitmotivul stapanirii stihiilor naturii ca victorie mareata a omului. De ce suntem in lupta cu natura? Distrugand natura ne distrugem mediul existential ca desavarsita conditie existentiala in care tot ce este necesar propriei existente este dinainte asugurat pe deplin si cu prisosinta , de la aerul si apa curata pana la hrana indestulatoare fara efortul producerii ei daca respectam masura necsitatilor fiziologice sub aspect cantitativ?. Ce sa mai vorbim de plenitudinea frumusetii planetare si arhitectura ei desavarsita care intrece cu mult orice mintile noastre pot produce in domeniul esteticului sau abundentei formelor, dinamicii si interactiunii lor armonice. Ce sa mai vorbim despre aspectul naturii de sine statatoare si autoregeneratoare fara a implica vreun effort uman. Ne-am gandit vreodata ca menirea omului sau functiunea lui in univers nu este cercetarea si nici productia ci deasvarsirea mediului existential prin inspiratie, creatie si cocreatie, asa numita “fericire creativa”?.Cu alte cuvinte, menirea noastra este sa fim fericiti si astfel in aceasta stare putem crea si desvarsi circumstantele naturale asa cum fericitii indragostiti fac in locul iubirii lor chiar daca este artificial? Inteleptii afirma ca doar un om fericit poate fi un bun educator sau invatator pentru copii ,ca doar cei fericiti au perceptia clara si pot determina directiile armonice ale eforturilor commune. Cu alte cuvinte cei intelepti sunt fericiti si pot conduce in folosul suferinzilor mentalitatea si comporamentul lor. Dar, sa realizam ca daca in domeniul gandului, timp nu exista, incetineala planului material are drept menire determinarea consecintelor ca sa ne putem opri la momentul potrivit din actiuni distructive. Gandul distructiv urateste chipul omului, lumina lui dispare si vezi o fata livida fara stralucire, o piele amorfa, sub pomade de cosmeticale menite sa ascunda aspectul de cadavru ambulant. La tineri gandul distructiv urateste instantaneu expresia fetei si o grimasa violenta apare, ochii intunecati si rapace privire arunca.. Dar nu tinem cont de semnele lui si nu intuim consecintele reflectate asupra-ne. Simtim imediat crispare, teama (violenta) si accelerari cardiace; dar nu intuim directia gresita in care ne miscam. Ochi iscoditori de pericole si puncte slabe ale adevrsarilor scruteaza aproapele de parka incearca sa-l strapunga.inainte de a lovi cu gandul, mana sau arma. Semne reflectate instantaneu corporal ale consecintelor gandului distrugator. Perfidia sa este de multe ori ascunsa sub mieroase vorbe sau predici amagitoare care sa vulnerebilizeze adversarii sau victimile. Ipofida lor victimile se simt stresate. Rapacitatea si cinismul este caracteristica gandului distructiv. Un prieten denumeste “gulere albe’ in masini de lux si multi cai putere “ciocli”. Nu vedem semnele consecintelor la aparitia gandului distrugator , ne obisnuim cu prezenta sa si-l primim in intimitatea noastra; in acea clipa devenim instrumentele lui; de multe ori platiti regeste sau amagiti hypnotic de idealurile inalte ale promisiunilor si justificarilor lor, ale unor scopuri marete ale binelui comun. Daca aceste semen ale prezentei si consecintelor acestei prezente in anturajul nostrum si apoi in intimitatea noastra launtrica sunt prea obisnuite si prin obisnuinta nevinovate, putem realiza la scara mare sensul si dcirectia incotro impinge aceste impulsuri sociertatea si civilizatia terestra. Constructorul distruge, distruge tot ce este natural si viu pentru a construi ceva mai mare si mai tare decat oamenii si natura, medii existentiale artificiale si austere vietii cu acces exclusivist. Cucerirea spatiului cosmic si eforturile instrumentarii de medii si mijloace artificiale pentru viata in afara planetei ascund in fapt in spatele ‘nobilei’ expansiuni a cunoasterii, constienta scopului si rezultatelor activitatilor sale, disatrugerea planetei prin epuizarea resurselor ei vitale in urma activitatii sale ceea ce implica si mijloacele supravietuirii alesilor gandului distructiv in atari circumstante pentru propria instrumentare pe mai departe. Gandul distructiv se foloseste de oameni, fara servicul lor nu ar avea nici un success. Oameniii sunt de puteri egale si puterile egale tind sa se domine reciproc si aceasta tendinta gandul distructiv amplifica, stimuleaza; ascunzand faptul ca doua sau mai multe puteri egale joaca X si O la nesfarsit fara ca vreuna sa castige, amagind jucatorii ca exista posibilitatea unui castigator si astfel amandoi pierd in fata sa. Ce se intampla cand oamenii se confrunta, concureaza ? Intreaga lor atentie este concentrata pe confruntare. Ce este ignorata cu desavarsire in situatia asta altceva decat consecinta confruntarii asupra mediului lor existebtial natural; ecologia planetei este distrusa, armonia climatica perturbata, poluarea resurselor vitale, aer, apa ,etc, in final pamantul este distrus, moare, se desertizeaza. Se pare ca planeta Marte este un exemplu de consecinta a unei astfel de directii in care omenirea merge, directia catre nicaieri. Planeta este un system armonic de sine statator care implica reciprocitate si omul are menirea de a hrani cu atentia si delicatea sa creativa planeta, asa cum ea ne hraneste pe toti.Oamenii cand se confrunta nu mai acorda nici o atentie planetei si planeta se devitalzeaza; stim cu toii cata nevoie de atentia noastra au plantele ca sa prospere si sa ne imbogateasca si fericeasca cu frumusetea si aromele lor. De ce ne simtim atat de bine cand parasim conglomeratele de pietre numite orase si privim un camp cu flori? Lumina si energia noastra face sa vibreze natura si natura ne intoarce binecuvantarea ei; iubim si suntem iubiti in reciprocitate, energia ,vitalitatea se amplifica astfel, noi traim in iubire si suntem amplificatorii ei si faptele noastre care incalzesc intregul univers este cea mai inalta lumina nevazuta dar simtita de noi, lumina universului ,iubirea. Gandul distructiv ne abate atentia de la menirea noastra universala, de la conducerea intregului univers pe calea desavarsirii sale. Radiatia corpurilor noastre , lumina ochilor nostri este unica si speciala , este lumina iubirii, cea care nu judeca si nu pedepseste, lumina lui Dumnezeu cu care suntem inconjurati ca sa traim liberi de nevoi si constrangeri. Gandul distructiv nu ne poate distruge dar poate distruge planul in care suntem liberi si unici stapani, planul material al existentei care se autogenereaza iubit si desavarsit de noi. Orice constructie artificiala din momentul aparitiei ei incepe sa se degradeze caci are la baza gandul distructiv si natura sa si nu poate face exceptie facaturile lui, sursa si efectul sunt de aceeasi natura. Chiar daca timpul nu exista pentru cel viu, timpul este creatia gandului distructiv, efemerida existentei sale. De multa vreme unii oamenii au ales calea care duce nicaieri si s-a scurtat durata expresiilor lor materiale prin asimilarea si asocierea comportamentului gandului distructiv cu propria lor natura, afirma ca ne degradam odata cu trecerea timpului dar acest comportament doar artificialelor constructii este caracteristic, Al doilea eu uman, complexul simtamintelor este atemporal, vecinic iar, autoregenerarea omului s-a accelerat, trecem prin timp prin multiplicare. Nimeni nu cunoaste si nu va cunoaste secretul autorecreatiei, puterea din om de a se autoregenra iar clonarea nu genereaza decat bioroboti fara libertate , fara autoregenerare si in final prin sirul erorilor de copiere conduce la degradarea formei si la disparitia acestor efemere incercari de a manipula substanta biologica creata, in incercarea de a-l copia pe Dumnezeu. Astfel de copii nu pot fi denumite creatii si sunt mostruozitati. Omule, amintesteti ca esti cea mai puternica fiinta din univers si a universului fericire, ca de la inceput ai totul in tine spre a-l desavarsi.. lLbertate inseamna ca nu ai pe nimeni deasupra ta si a o asuma insemna responsabilitatea ratiunii de a fi. A slugarii interesele obscure ale gandului distrugator nu este demn de tine sau fiinta ta. Informatia exista si doar consecintele dau nota adevarului sau minciunii raportat la aspiratiile, inspiratiile si menirea inceputurilor tale Dumnezeu. “Fericit cel ce traieste in inceput” Ne-am nascut din aspiratii, inspiratii si vise si toate sunt in noi de la inceput Desi visatorul nu se vede asa cum in visele voastre nu va vedeti pe voi insiva ci va treziti la un moment dat intr-o postura din ele, in lumina sa traim. Ca sa ma vad in visul in care ma aflam intr-o pozitie si postura neobisnuita celei din memoria curenta, m-am uitat intr-o oglinda si nu mica mi-a fost mirarea sa descoper ca aratam complet diferit ca barbat uman in acel vis; dar imaginea noua imi justifica postura din vis. Cine sunt eu cel de acum, sau cel din vis? Cine poate sti, ori unul, ori celalat , amandoi sau niciunul, dar ce importanta are? Nu am timp sa ma gandesc pe mine, atat cat exist, multumesc existentei. A te gandi pe tine inseamna a opri gandul, a stagna, a vegeta. Nu multumesc!Nu pot gandi inspiratia, aspiratia si visul din care m-am nascut. Pot sa visez si inspiratia visul conduce si pot sa ma sperii de fundaturile gandite. Gandul uman are puterea intregii gandiri a omeniri si cand intreaga gandire a oamenirii o directie unica aleg, revenim la conditia primordiala. Este un gand-aspiratie care este al tuturor oamenilor si el viitorul nostru modeleaza; caracteristicle lui, universalitatea sa si acordul tuturor fara exceptie instantaneu cu el sunt: viata, libertate, iubire, bogatie EU SUNT Nu este fiinta umana care sa nu fie in accord cu vreunul din aspectele enuntate, fiinta umana care sa nu aspire a trai vreunul, sa doresca dorindu-si sinele primordial ascuns al inceputurilor sale. Cand vom sustine constienti acest gand cu totii, conditia pamantului primordial se va releva din nou si va straluci in toata slendoarea ei, ne-am intors acasa din ratacirea pe calea care nu duce nicaieri calea gandului distrugator, a constructorului invidios pe creatie si creatorul sau. Creatorule Unic carele esti pretutindeni si-n visul tau traiesc in veac, multumesc pentru minunatele tale creatii care simturile-mi incanta, multumesc pentru viata ,libertate neingradita, multumesc pentru bogatia cu prisosinta a creatiei tale, multumesc pentru.lumina iubirii care-mi intareste perceptia si-mi incalzeste sufletul; stiu ca ma auzi pentru ca auzi tot ce este gandit si mult mai mult decat atat, auzi muzica nerostita a sufletelor aspiratii ale noastre . Multumim! Ma angajez personal sa nu mai las slabiciunea sau greseala fata de pamant in intimitatea mea. Eu voi reusi in tine si toate planurile existemntiale sa traiesc cu demnitate, sa-mi respect menirea inspiratiilor tale care sunt si ale mele si cu ele unul sunt.Eu am reusit si am dat inapoi, dar ma ridic de fiecare data pana ce ma intaresc indeajuns revenind la viteza gandului primordial, conditia mea promordiala invinge starea hipnotica a gandirii fragmentate cand in acord deplin cu ea sunt.Nu stiu cum dar sunt ferm intarit in certitudinea aceasta de reusitele personale anterioare si ale fratilor si surorilor mai mari.Sunt devenirea renasterii viitoare spre desavarsirea intregului plan material al existentei, planul desavarsirii accesibil doar Omului si lui Dumnezeu, tatalui fiu si fiului tata reuniti in vibratia createiei universale. Cuvintele mele sunt putin importante dara ceea ce ele fac sa vibreze in sufletele voastre conteaza, entuziams sau respingere sau ambele deodata aparent, dar fiti atenti prieteni la succesiunea lor perceputa de atentie, mai intai speranta entuziasm si imediat apoi neincredere, indoiala, batjocura. Echilibrarea celor doua energii psihice de la inceput este in noi si doar decizia inclina balanta lor si directia miscarii noastre;Cum spunea cineva: "eu si Dumnezeu suntem majoritatea". traind in dumnezeu traim in armonia si locul ec hilibrarii tuturor energiilor universale si deciziile simtamintelor noastre directioneaza manifestarile spre a lor desvarsire expresiva , armonica si coeziva precum sunt in primordialitatea lor in planul creatiei divine sunt create.ca tot ce este sa se vada asa cum este luminate de divinul izvor
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu