Ne luptam intre noi pentru tot felul de "tezaure" istorice acumulate, dar nu "ne-am" gandit ca unic tezaur propria existenta,
existenta individuala corporala, unicul tezaur desavarsit reflectat in desavarsirea mediului existential natural. Aceasta lipsa de viziune , desi instinctul o releva, este suplinita de viziunea nevoii si un perfectionism dezgustator prin ignorarea a ceea ce avem si ne sustine existenta. Intreaga natura ne exprima si reflecta desavarsirea corporala initiala in flux dinamic creativ, dar nevoia ne conduce la degradarea mediului si aceasta degradare se reflecta in degradarea expresiei initiale. Milioane de oameni se straduiesc sa-si desavarseasca expresia corporala prin exercitii, diete, etc, dar rezultatul efortului lor este instabil si depinde de rutina lui, dispare imreuna cu rutina si drept consecinta sentimentul dependentei si efemeritatii rezultatelor prin efort constient intr-o directie se sedimenteaza in timp ca oboseala, obosim sa ne luptam cu "o degradare potrivnica asociata curgerii timpului" care \pare 'a fi' o fatalitate. In fapt credinta samanta este chiar in acesta fatalitate a degradarii cu timpul a expresiei corporale, iar efortul este lupta cu ea. Ne luptam cu propriile credinte fundamental conceptualizate potrivnice noua. Aceste eforturi egocentrice generate de autoaparare impotriva certitudinilor conditionarilor noastre temporale, nu au rezultat stabil si natural pentru ca exclude natura, natura care ne exprima corporal, iar corpul nostru nu este al conceptiilor noastre ci misterul naturii noastre. Nu putem degrada natura , mediul natural, iar din expresia corporala pe care aceasta natura degradata de propriile fapte o exprima miraculos simultan si sincron cu ea, sa lipseasca degradarea.Vrem un corp sanatos si tanar "natural"-adica fara efort de intretinerea conditiilor sale prime- si acesta dorinta naturala are ca datorie desavarsirea mediului natural degradat istoric de tematici expresive degradante. Priviti oamenii care traiesc intr-un mediu natural neafectat prea mult de degradare (de regula in munti sau zone neinteresante lacomiei de resurse sau izolate geografic) si observati ca din punct de vedere corporal sunt mult mai puternici si triesc mai mult fara medicamente.( desigur ca nici acestia nu sunt complet in afara degradarilor mediului natural planetar prin rezonanta dorintelor lor "civilizate' care-i nemultumesc prin neimplinirea lor). Auzim sau citim despre fiinte umane catalogate in fel si chip ca atribute care traiesc "in natura" fara a fi salbatice sau ignorante dupa cum conceptualizam noi existenta fara instrumente sau carje existentiale si condirtionale ale inadaptarii la propria natura altfel decat salbaticindu-ne prin copierea comportamentelor nivelelor inferioare de expresii si tematici; ne minunam de conditia lor fizica si rafinamentul comportamentului lor, de posibilitatile lor de expresie si actiune. Tehnologia viului sau biologicului este cu mult deasupra oricarui alt gen de tehnologie care o copiaza mecanizand-o; dam bani grei pe computere si jucarii , dar nu dam 2 bani pe creierele noastre ca tehnologie doar pentru ca este "gratis", iar slariul cetateanului este pentru rutina invata de creierul sau nu pentru capacitatile sale 'de neplatit" ca potential si expresie. Exita in 'unic' o UNICA relatie care ne scoate din malaxorul degradarii conceptualizate si practicate acerb , indiferent de nivelul sau exprimat- faptele "iubirii" unicului. Am auzit afirmatii de genul 'iubeste banii" si am inteles ca cel care face afirmatia este "nefericit" din lipsa relevarii iubirii. Iubirea e un drum, este o flcara , este o dinamica si intensitate, este orice nu credem noi ca este; odata relevata constiintei prin contact direct sau trairea intensitatii ei, nu o mai puem formaliza inadecvat naturii sale si de regula ne ferim de orice formalizare a sublimului in manifestare care ne binecuvanteaza cu prezenta si contactul sau prin traire directa; orice formalizare a sublimului ne scoate din sfera existentei sale si "de apoi" urmeaza suferinta lipsei, suferinta amintirii lui, amintirea ne violeaza cautand unde nu se afla ce am pierdut.Cand traim nu dam doi bani, dupa ce pierdem trairea ne plangem de lipsa ei valoriand "lipsa" ca tematica expriva a lamentarilor inutile ale revendicarii. Iubirea este o optiune libera ca exprimare, ca si teama si nu exista fiinta umana care sa nu cunosca cum se manifesta ca sa invoce nestiinta ca scuza a suferintei sale. Nu putem manifesta iubirea simultan cu suferinta , cele doua variante tematice expresive se exclud reciproc , nu poti sluji si pe una si pe cealalta fara sa "cazi cu fundul in apa" exaltarilor emotionale la extrema suferintei si groazei sau supersitiei exaltarii mistice autoinduse ca psihoterapie reactiva. Putem exalta ("freca") emotiile intr-o directie sau alta dar efectele dispar cu incetarea exaltarii. Exaltarea mistica a superstitiilor ne poate conduce la a afirma ca l-am intalnit pe Dumenezeu dar cand facem afirmatia ne parasise deja.('iute-l, nu e ") Exaltarea este efectul exacerbarii emotiilor , amplificarii lor prin rutine psihologice, (asemanator senzatiilor prin rutine actiuni mecanice), dar emotiile sunt reactii la ceva si poarta in ele acel ceva ca samanta care va renaste in finalul exaltarii ca efort psihologic. Fugim de suferinta exaltand emotia inaltatoare mistica prin parodierea unui sablon comportamental; de exemplu in biserica exaltarea functoneaza si enoriasii se simt bine racordandu-se prin gand si speranta la dumnezeul lor, dar dupa ce parasesc biserica cad in extrama cealalta, barfa, judecarea, rautatea, condamnarea, violenta exclusismului isi reintra in drepturi, toate cele de care fugisera in biserica parca i-a asteptat la usa.. Dumnezeu dupa cum evidenta releva nu este din cand in cand si din loc in loc; nu este dependent de rutine si nevoi psihologice care ignora psihologia manifesta, nu este refugiu pentru proscrisii tematicilor expresive violente la adresa naturii sale , a creatiei sale in desavarsita ordine sincrona -simultana a intregimii sale si in esalonare ciclica evolutiva mereu inoitoare a expresiilor corporale existentiale. Smerenia nu este manifestarea "umilintei pacatosului" umilit de propriile fapte, este starea nascuta din bucuria comuniunii existentiale si a constientei ordinii ei creative. Cand "vezi" orgoliul cat de urat arata ca expresie psihologic modelata a energiei vitale va asigur ca va feriti de contactul si hranirea lui "ca dracul de tamaie". Este un " teatru de control' psihologic inutil dupa cum evidenta arata ca nu putem controla alte fiinte asemenea noua: inselaciunea nu dureaza, interesele se sting, ignoranta moare si umbra nevoilor se ridica de pe ochi. Rememorarea ne releva constiinta copilariei si raman uimiti toti ce o fac de puritatea si intelepciunea ei. Cand eram "mici" , ne temeam cu motiv si iubeam fara motiv; dupa ce am crescut iubim cu motiv si ne temem fara motiv,exact de ce nu avem motiv sa ne temem, imbratisand tot ce am avea motiv sa ne temem de imbratisarea respectiva. Tezaurul nepretuit al vietii existentiale va fi recunoscut, iar prin schimbarea tematicii expresive in existenta, formele existentiale isi vor releva dinamica interioara a tineretii neingradite si bogatiei nelimitate, a libertatii in care creativitatea se manifesta. Fara simtamantul libertatii necondititonate, neintermediate, creativitatea este o iluzie buna de amagit copiii cu modelul indemanarii si reproduceriilor istorice. Indemanarea in a modela procese si substante, productia indemanarii si speculatiilor nu poate inlocui creativitatea care se exprima in starea de gratie a contactului comuniunii de fiinta, tezaurul uitat si mereu stralucitor la care nu ne mai uitam din cauza luminii lui orbitoare. Orb nu este cel ce nu vede ci cel ce vede degeaba. Totul si toata energia 'vine la noi", dar egoistul totumfactum se crede miscator, el se inalta pe culmile absolututlui si el se scufunda in abisuri ffara fund, el se crede fara sa fie, ignorand tezaurul biologic ravnit si invidiat, calomniat si bicuit, otravit si imormantat de toti lucratorii antiratiunii lui Dumnezeu tata-l. Omul poate sa perceapa si echilibreze puterile ratiunii si ordinea lor prin dinamica transformarilor accelerate sau asa numitei regenerari celulare accelerate si astfel reactia antiratiune mereu de apoi cu care ne identificam ceea ce denumim gresit " mintea mea" se constituie in" matrita" temporala in care se toarna forma complementara ei a ceea ce este. Gandirea este fundamental negativa sau inversa , evident necesar a fi asa ca matrita in care se toarna sublima existenta prin polarizarea formei nascute la care participa lucrativ si ratiunea si antiratiunea. Acum, noi ratiunea si puterile sale atotnascatoare le alungam la dumnezeu cel absent din nu stiu ce nivele de constiinta sau ceruri deasupra carora el este si tot ce este viu su frumos si uman el este si din matrita tata perfecta a formei umane iese la lumina toate slabiciunile, neputintele si pacatele, bolile si deformarile. In Matrita-forma perfecta prin turnare se obtine forma imperfecta (extrema releva stupiditatea). Probabil daca am pune deasupra cerurilor toate mizeriile posibile aici pe pamant s-ar manifesta toate minunatiile - asta releva stupiditatea propiilor viziuni despre dumnezeu si existenta umana. Iesirea din aceste naluciri nocive ca indrumare este relevata de expresia "eu vin de la tatal si cu el unul sunt", expresie cunoascuta dar ascunsa prin individualizarea ei exclusivista desi este o expresie a constiintei umanitatii si individuale si globale ca multime de indivizi. Mesajul infoenergetic al afirmatiei de mai sus, ne edifica in perceptia vizuala interioara un 'drum-atitudine" pe care parasim bigotismul si conflictul launtric, parasind razboiul interpersonal al dominatiei si folosrii reciproce ca hrana sau masa de manevra lucrativa, si al carui final nu se intrevede ci ne surprinde mereu uimindu-ne cu revelatiile sale. Constiinta ("lumina") lumii este stiinta luminii in toate aspectele istorice sau sincronice si simultane ca potential, contine istoria care cunoascuta nu ne condamna la repetarea ei, contine stiinta percetiei si manipularii ei care ne condamna pur si simplu, cunoaste tot ce se poate cunoaste chiar daca nu tot este si util sau folositor existentei. Cunoastrea luminii lumii constiinta ei, cunoaste si misterul existentei necunoscutului , nedenumitului care o salveaza din capcana si fundatura cunoasterii antirationale, cunoaste si propria inutilitate in creativitate, ca urmare cunoaste inetimabila valoare a existentei umane corporale si planetare si inestimabila valoare a nevazutului sau si sursei sale misterioase si ineopuizabile, a 'unicului" . Cunoasterea lumiii face tot posibilul sa inlantuie omul desi omul se doreste inlantuit de ea, fortele sale impletindu-se cu energiile planetei dau nastere a ceea ce noi denumim biosfera si geoactivitate, impletirea si armonizarea echilibrului lor dinamic da nastere la ceea ce ochii orbiti de lumina nu au vazut inca, invaluit in coconul nasterii sale, omului vizionar si liber, creator asemenea semintei sale atemporale, omul in evolutie constienta, de involutia sa inconstienta si irationala s-a plictisit. "Tezaurul viu" se manifesta dechis pentru ochii si urechile tuturor celor care vor sa-l vada.
existenta individuala corporala, unicul tezaur desavarsit reflectat in desavarsirea mediului existential natural. Aceasta lipsa de viziune , desi instinctul o releva, este suplinita de viziunea nevoii si un perfectionism dezgustator prin ignorarea a ceea ce avem si ne sustine existenta. Intreaga natura ne exprima si reflecta desavarsirea corporala initiala in flux dinamic creativ, dar nevoia ne conduce la degradarea mediului si aceasta degradare se reflecta in degradarea expresiei initiale. Milioane de oameni se straduiesc sa-si desavarseasca expresia corporala prin exercitii, diete, etc, dar rezultatul efortului lor este instabil si depinde de rutina lui, dispare imreuna cu rutina si drept consecinta sentimentul dependentei si efemeritatii rezultatelor prin efort constient intr-o directie se sedimenteaza in timp ca oboseala, obosim sa ne luptam cu "o degradare potrivnica asociata curgerii timpului" care \pare 'a fi' o fatalitate. In fapt credinta samanta este chiar in acesta fatalitate a degradarii cu timpul a expresiei corporale, iar efortul este lupta cu ea. Ne luptam cu propriile credinte fundamental conceptualizate potrivnice noua. Aceste eforturi egocentrice generate de autoaparare impotriva certitudinilor conditionarilor noastre temporale, nu au rezultat stabil si natural pentru ca exclude natura, natura care ne exprima corporal, iar corpul nostru nu este al conceptiilor noastre ci misterul naturii noastre. Nu putem degrada natura , mediul natural, iar din expresia corporala pe care aceasta natura degradata de propriile fapte o exprima miraculos simultan si sincron cu ea, sa lipseasca degradarea.Vrem un corp sanatos si tanar "natural"-adica fara efort de intretinerea conditiilor sale prime- si acesta dorinta naturala are ca datorie desavarsirea mediului natural degradat istoric de tematici expresive degradante. Priviti oamenii care traiesc intr-un mediu natural neafectat prea mult de degradare (de regula in munti sau zone neinteresante lacomiei de resurse sau izolate geografic) si observati ca din punct de vedere corporal sunt mult mai puternici si triesc mai mult fara medicamente.( desigur ca nici acestia nu sunt complet in afara degradarilor mediului natural planetar prin rezonanta dorintelor lor "civilizate' care-i nemultumesc prin neimplinirea lor). Auzim sau citim despre fiinte umane catalogate in fel si chip ca atribute care traiesc "in natura" fara a fi salbatice sau ignorante dupa cum conceptualizam noi existenta fara instrumente sau carje existentiale si condirtionale ale inadaptarii la propria natura altfel decat salbaticindu-ne prin copierea comportamentelor nivelelor inferioare de expresii si tematici; ne minunam de conditia lor fizica si rafinamentul comportamentului lor, de posibilitatile lor de expresie si actiune. Tehnologia viului sau biologicului este cu mult deasupra oricarui alt gen de tehnologie care o copiaza mecanizand-o; dam bani grei pe computere si jucarii , dar nu dam 2 bani pe creierele noastre ca tehnologie doar pentru ca este "gratis", iar slariul cetateanului este pentru rutina invata de creierul sau nu pentru capacitatile sale 'de neplatit" ca potential si expresie. Exita in 'unic' o UNICA relatie care ne scoate din malaxorul degradarii conceptualizate si practicate acerb , indiferent de nivelul sau exprimat- faptele "iubirii" unicului. Am auzit afirmatii de genul 'iubeste banii" si am inteles ca cel care face afirmatia este "nefericit" din lipsa relevarii iubirii. Iubirea e un drum, este o flcara , este o dinamica si intensitate, este orice nu credem noi ca este; odata relevata constiintei prin contact direct sau trairea intensitatii ei, nu o mai puem formaliza inadecvat naturii sale si de regula ne ferim de orice formalizare a sublimului in manifestare care ne binecuvanteaza cu prezenta si contactul sau prin traire directa; orice formalizare a sublimului ne scoate din sfera existentei sale si "de apoi" urmeaza suferinta lipsei, suferinta amintirii lui, amintirea ne violeaza cautand unde nu se afla ce am pierdut.Cand traim nu dam doi bani, dupa ce pierdem trairea ne plangem de lipsa ei valoriand "lipsa" ca tematica expriva a lamentarilor inutile ale revendicarii. Iubirea este o optiune libera ca exprimare, ca si teama si nu exista fiinta umana care sa nu cunosca cum se manifesta ca sa invoce nestiinta ca scuza a suferintei sale. Nu putem manifesta iubirea simultan cu suferinta , cele doua variante tematice expresive se exclud reciproc , nu poti sluji si pe una si pe cealalta fara sa "cazi cu fundul in apa" exaltarilor emotionale la extrema suferintei si groazei sau supersitiei exaltarii mistice autoinduse ca psihoterapie reactiva. Putem exalta ("freca") emotiile intr-o directie sau alta dar efectele dispar cu incetarea exaltarii. Exaltarea mistica a superstitiilor ne poate conduce la a afirma ca l-am intalnit pe Dumenezeu dar cand facem afirmatia ne parasise deja.('iute-l, nu e ") Exaltarea este efectul exacerbarii emotiilor , amplificarii lor prin rutine psihologice, (asemanator senzatiilor prin rutine actiuni mecanice), dar emotiile sunt reactii la ceva si poarta in ele acel ceva ca samanta care va renaste in finalul exaltarii ca efort psihologic. Fugim de suferinta exaltand emotia inaltatoare mistica prin parodierea unui sablon comportamental; de exemplu in biserica exaltarea functoneaza si enoriasii se simt bine racordandu-se prin gand si speranta la dumnezeul lor, dar dupa ce parasesc biserica cad in extrama cealalta, barfa, judecarea, rautatea, condamnarea, violenta exclusismului isi reintra in drepturi, toate cele de care fugisera in biserica parca i-a asteptat la usa.. Dumnezeu dupa cum evidenta releva nu este din cand in cand si din loc in loc; nu este dependent de rutine si nevoi psihologice care ignora psihologia manifesta, nu este refugiu pentru proscrisii tematicilor expresive violente la adresa naturii sale , a creatiei sale in desavarsita ordine sincrona -simultana a intregimii sale si in esalonare ciclica evolutiva mereu inoitoare a expresiilor corporale existentiale. Smerenia nu este manifestarea "umilintei pacatosului" umilit de propriile fapte, este starea nascuta din bucuria comuniunii existentiale si a constientei ordinii ei creative. Cand "vezi" orgoliul cat de urat arata ca expresie psihologic modelata a energiei vitale va asigur ca va feriti de contactul si hranirea lui "ca dracul de tamaie". Este un " teatru de control' psihologic inutil dupa cum evidenta arata ca nu putem controla alte fiinte asemenea noua: inselaciunea nu dureaza, interesele se sting, ignoranta moare si umbra nevoilor se ridica de pe ochi. Rememorarea ne releva constiinta copilariei si raman uimiti toti ce o fac de puritatea si intelepciunea ei. Cand eram "mici" , ne temeam cu motiv si iubeam fara motiv; dupa ce am crescut iubim cu motiv si ne temem fara motiv,exact de ce nu avem motiv sa ne temem, imbratisand tot ce am avea motiv sa ne temem de imbratisarea respectiva. Tezaurul nepretuit al vietii existentiale va fi recunoscut, iar prin schimbarea tematicii expresive in existenta, formele existentiale isi vor releva dinamica interioara a tineretii neingradite si bogatiei nelimitate, a libertatii in care creativitatea se manifesta. Fara simtamantul libertatii necondititonate, neintermediate, creativitatea este o iluzie buna de amagit copiii cu modelul indemanarii si reproduceriilor istorice. Indemanarea in a modela procese si substante, productia indemanarii si speculatiilor nu poate inlocui creativitatea care se exprima in starea de gratie a contactului comuniunii de fiinta, tezaurul uitat si mereu stralucitor la care nu ne mai uitam din cauza luminii lui orbitoare. Orb nu este cel ce nu vede ci cel ce vede degeaba. Totul si toata energia 'vine la noi", dar egoistul totumfactum se crede miscator, el se inalta pe culmile absolututlui si el se scufunda in abisuri ffara fund, el se crede fara sa fie, ignorand tezaurul biologic ravnit si invidiat, calomniat si bicuit, otravit si imormantat de toti lucratorii antiratiunii lui Dumnezeu tata-l. Omul poate sa perceapa si echilibreze puterile ratiunii si ordinea lor prin dinamica transformarilor accelerate sau asa numitei regenerari celulare accelerate si astfel reactia antiratiune mereu de apoi cu care ne identificam ceea ce denumim gresit " mintea mea" se constituie in" matrita" temporala in care se toarna forma complementara ei a ceea ce este. Gandirea este fundamental negativa sau inversa , evident necesar a fi asa ca matrita in care se toarna sublima existenta prin polarizarea formei nascute la care participa lucrativ si ratiunea si antiratiunea. Acum, noi ratiunea si puterile sale atotnascatoare le alungam la dumnezeu cel absent din nu stiu ce nivele de constiinta sau ceruri deasupra carora el este si tot ce este viu su frumos si uman el este si din matrita tata perfecta a formei umane iese la lumina toate slabiciunile, neputintele si pacatele, bolile si deformarile. In Matrita-forma perfecta prin turnare se obtine forma imperfecta (extrema releva stupiditatea). Probabil daca am pune deasupra cerurilor toate mizeriile posibile aici pe pamant s-ar manifesta toate minunatiile - asta releva stupiditatea propiilor viziuni despre dumnezeu si existenta umana. Iesirea din aceste naluciri nocive ca indrumare este relevata de expresia "eu vin de la tatal si cu el unul sunt", expresie cunoascuta dar ascunsa prin individualizarea ei exclusivista desi este o expresie a constiintei umanitatii si individuale si globale ca multime de indivizi. Mesajul infoenergetic al afirmatiei de mai sus, ne edifica in perceptia vizuala interioara un 'drum-atitudine" pe care parasim bigotismul si conflictul launtric, parasind razboiul interpersonal al dominatiei si folosrii reciproce ca hrana sau masa de manevra lucrativa, si al carui final nu se intrevede ci ne surprinde mereu uimindu-ne cu revelatiile sale. Constiinta ("lumina") lumii este stiinta luminii in toate aspectele istorice sau sincronice si simultane ca potential, contine istoria care cunoascuta nu ne condamna la repetarea ei, contine stiinta percetiei si manipularii ei care ne condamna pur si simplu, cunoaste tot ce se poate cunoaste chiar daca nu tot este si util sau folositor existentei. Cunoastrea luminii lumii constiinta ei, cunoaste si misterul existentei necunoscutului , nedenumitului care o salveaza din capcana si fundatura cunoasterii antirationale, cunoaste si propria inutilitate in creativitate, ca urmare cunoaste inetimabila valoare a existentei umane corporale si planetare si inestimabila valoare a nevazutului sau si sursei sale misterioase si ineopuizabile, a 'unicului" . Cunoasterea lumiii face tot posibilul sa inlantuie omul desi omul se doreste inlantuit de ea, fortele sale impletindu-se cu energiile planetei dau nastere a ceea ce noi denumim biosfera si geoactivitate, impletirea si armonizarea echilibrului lor dinamic da nastere la ceea ce ochii orbiti de lumina nu au vazut inca, invaluit in coconul nasterii sale, omului vizionar si liber, creator asemenea semintei sale atemporale, omul in evolutie constienta, de involutia sa inconstienta si irationala s-a plictisit. "Tezaurul viu" se manifesta dechis pentru ochii si urechile tuturor celor care vor sa-l vada.
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu