31 octombrie 2014

tematica expresiva si forma existentiala

Cunoasterea care-si are continutul in memorie si exprimarea in gandire se manifesta abstract prin tematica expresiva si exista prin formele exitentiale ale manifestarii ei plenare.
Este tot ce este denumit si poate fi redenumit si remanifestat astfel. Tot ce este cunoascut este in domeniul perceptiei al carui edificiu omogen si coeziv are dinamica mereu inoitoare ca tematici noi expresive si forme existentiale noi intr-un flux infoenergetic incomprehensibil si incomensurabil in curgerea sa si a evenimentelor sale totale.

Constiinta este incununarea tematicii sale expresive si forma existentiala a acestui flux de energie in miscare in care existenta sa se releva prin obiectivare ca 'realitate' reflectata in perceptie. "Cel din urama', este "cel dintai' precum samanta  este prima si ultima sa expresie in energia universala si a interactiunilor; aceasta releva ca acest flux are o sursa care renaste prin exprimarea potentialului sau creativ in conformitate cu continutul sau infoenergetic si potentialul sau interactiv  prin tematica sa expresiva si forma existentiala.

 Omul nu este in afara naturii si proceselor sale , este o samanta cu tematica expresiva si forma existentiala care renaste prin exprimarea potentialului sau infoenergetic si de interactiune. Cand arborele este manifestat, samanta sa devine tinta exprimarii si interactiunilor sale , asemanator omul nascut din Dumnezeu are tinta in existenta realizarea lui.

Cum acest proces de desfasurare-infasurare infoenergetica in forma existenta si interactiuni tematici expresive este natural , impersonal, nu poate fi evitat; mai devreme sau mai tarziu procesul naturii isi atinge obiectivul .

Se cunoaste ca plantele mai intai hranesc energetic cu vitalitatea lor solul, suport existential din sfera sa de actiune, dupa care isi dezvolta fructele in care semintele sunt regenerate prin multiplicarea lor. Imultirea semintelor este o consecinta a faptului ca orice opozitie a mediului la exprimarea sa, prin numarului mare de seminte poate fi depasita; chiar daca unele cad pe stanca , altele pe pamant nefertil, tot va izbandi macar una sa gasesca terenul fertil in energia pamantului necesar propriei expresii prin interactiune si sustinere reciproca.

Miliarde de cicluri solare au evidenteiat succesul acestui sistem viu al naturii iar speciile au evoluat ca forma si tematica expresiva cucerind intreg pamantul cu vitalitatea lor. Orice interventie antirationala in acest proces perturba , dar insasi perturbarea produsa  elimina sursa ei, prin consecinta  degradrii mediului sau existential. Desavarsirea mediului existential este procesul viului in natura sau legea armoniei divine, creative-recreative-evolutive, in care viata hraneste viata, viu la viu nu face rau.

 "RAUL" este posibil prin  ignorarea procesului si legitatii sale, sau  prin interpretarea evenimentelor din perceptie dupa criterii si catalogari gresite nascute din ignorarea intregului,  evident din neintelegerea procesului  ce se desfasoara inaintea ochilor nostri. Am putea spune ca "raul" are ca samnata un virus informational  care nu se poate regenra in procesul naturii decat parazitandu-l, asemanator modului in care semintele modificate genetic nu se reproduc. Bineinteles ca 'raul' nu poate fi decat in constiinta ca parazit precum viermele este atras de semintele marului. Viermele- parazit infoenergetic din structura naturala a constiintei , denumit si 'dusmanul din casa Tatalui' sau 'gradina raiului' ca structura naturala a constiintei creative a viului, ca energie unica, este o idee falsa despre noi insine (ideea vazuta ca desfasurare  liniara neschimbatoare ca tematica).

Virusul din constiinta omului nu poate fi decat tematic expresiv si nu structura forma existentiala.

Acest aspect afecteaza forma existentiala prin modificarea mediului sau vital existential si reculul acestor modificari asupra formei existentiale umane; afectarea formei existentiale este indirecta. Cand interactiunile individului uman prin tematicile sale expresive afecteaza mediul sau existential natural atingand o limita critica, accelerarea degradarii mediului si reflectarea consecintelor acestora asupra formelor existentiale sociale si corporale,  conduce inevitabil la disparitia surselor acestei degradari: -- fie prin disparitia tematicilor expresive si a instrumentelor lor,
-fie a formelor existentiale, daca  nu se schimba tematicile expresive adica schimbarea completa si imediata a modalitatii in care respectivele tematici se constituie ca relatii in structura sociala sau de civilizatie, adica schimbarea modalitatii timpului.

Acea modalitate temporala ca civilizatie dispare; asta istoria releva la nivelele locale ale diferitelor asa zis civilizatii trecute, iar astazi globalizarea civilizatiei pe acelasi tip de  modalitate temporala, ca rutina impusa sau aleasa pe nivele a globalitatii sau generalizante, conduce la sfarsitul acestei modalitati temporale pe nivel global, la sfarsitul timpului ca concept gresit in manifestare parazitara a existentei. (adica conceptia-"timpul este bani"- ca modalitate tematica expresiva in existenta)


 Ce tematica expresiva avem cu totii? Autoafirmarea , autodefinirea, concurenta pe linia aceasta, acumularea si dominatia existentei naturale cu intentia prelungirii ei?. :) "Cu bune intentii se ...", urmarim un ideal practicand opusul si practica "ne omoara", practica razboiului psihologic interpersonal. Razboiul social este o  rabufnire asemenea unui vulvan , de intensitate mai mica sau mai mare functie de tensiunile acumulate de inutilitatea eforturilor canalizate in directia gresita a parazitului conceptual.Cum afecteaza forma existentiala acesta tematica expresiva gresita?

Evident ca imbatranirea accelerata prin pierderea puterii imunitatii corporale si sociale in fata adversitatii crescute a stresului psihologic si coruptiei relatiilor umane si sociale se vede de la o posta. Este o criza de sistem, de paradigma, nu poae fi rezolvata prin mijloacele aceluiasi sistem si paragima lui.

Oamenii informati si constienti de consecintele actualului sistem si paradigama lui, se lovesc de inertia si disperarea cu care ne agatam de false concepte si organizari antilume,  disperarea parazitului. Ne simtimi inutili  in acesta situatie si nedemni de faptele noastre in slujirea parazitului? Nedemnitatea e a parazitului si inutilitatea  tot a lui; tocmai situatia extrema releva utilitatea fiecarui individ uman in rgenerarea si desavarsirea spatiului si mediului vital natutal; niciodata oricare individ uman nu a fost mai util decat acum in acest proces de eliberare si renastere, inaltandu-si constienta si facand curatenie in propria constiinta umana de sine .

Revolutia e interioara si asta face ca fiecare sa fie util si functional in renasterea umanitatii in totalitatea ei, in schimbarea paradigmei si regenerarea mediului natural.

 Ecologistii au facut ca discutiile pe acesta tema asta sa para puierile si inutile , au fost bagatelizate si ironizate, au fost folosite ca pretexte de epuizare economica a indivizilor nu a companiilor; dar relevanta lor este mai actuala ca oricand.

Razboiul si disfunctiile vor face treaba noastra; prin consecinte si suferinte inutile vor sterge din natura parazitii ei care se vor sufoca in propriile excremente intelectualizate; supravietuitorii vor fi cei putini alesi de ei insisi prin fapte si atitudini Doar prin angajament constient si personal , responsabil faptic vom putea parcurge acesta transformare inevitabila de civilizatie sau salt evolutiv uman in constiinta sa de sine suprotabila cat mai multor cetateni planetari care vor avea urechi de auzit si ochi de vazut.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu