10 octombrie 2014

injuratura

Sunetele sunt vibratii , silabele, asocierea lor  ca ordine si actiune, vibratii infasurate intr-o vibratie rezultanta ca sens si directie a actiunii lor comune,
cuvintele, vibratii infasurate in vibratii a caror actiune rezultanta este data de semnificatia cuvantului si asa mai departe in propozitii si fraze, povesti si poezii, opere literare si muzicale prin insiruirea vibratiilor sonore. Aceste energii in miscare ordonata si armonica au ca sursa propriul cuvant viu a carei intrupare suntem, Eu Sunt. Impactul deosebit pe care vibratiile sunetelor asociate il au asupra receptorului lor ca presiune, justifica reactiile spontane la contactul perceptiv cu ele, constient prin semnificatia data individual lor si subconstient ca plenitudinea nevazuta a actiunii lor asupra perceptiei. Mereu ne intrebam de ce cuvintele au asa de mare importanta in timp ce nu le acordam vreo importanta prin credinta  neconcreteti lor materiale care ne determina sa spunem orice , sa mintim sau denaturam realitatea pe care vrem s-o reflectam prin cuvinte, sau ne straduim sa reflectam fidel si sa descoperim ca nu ne satisface reusitele in acest domeniu. Ceea ce denumim "ganduri" sunt de fapt cuvinte auzite si inregistrate sau memorate ca un bagaj personal pe care-l caram spre a ne folosi de ele ca intrumente in comunicare asa cum un explorator cara cu el uneltele necesare functie de ce doreste sa exploreze, pesteri, inaltimi montane sau adancuri de mare, resurse minerale, etc. Daca uneltele oricarui explorator constient de campul explorarii sale cuvintele memorate ca vibratii, vibreaza continuu in memoria noastra si  se releva contiintei intr-un sir a carei ordine este incomprehensibila. Zilnic trecem printr-un sir de evenimente circumstantiale a carei ordine de asemenea scapa intelegerii nostre si ne apare ca suma de dorinte de actiune care se desfasoara intr-un camp al circumstantelor in care aleatorul pare a fi sursa lor si suntem mereu surprinsi de neprevazut , de intamplari fericite sau nefericite, succese neasteptate sau accidente. Toate aceste de neinteles intamplari circumstantiale in relatia cu dorinta noastra de actiune si care par sa impiedice si sa se opuna actiunii dorite, nu le-am corelat niciodata cu sirul de ganduri intamplatoare si el pentru constiinta noastra care se desfasoara in creierul nostru si pe care-l denumim gandirea noastra. In acest siruri desfasurate ca ganduri sau situatii, daca cautam corespondente , gasim gandul- dorinta-actiune si celelalte ganduri memorate- ca circumstanta a gandului dorinta in care acesta actioneaza si corespunde cu actiunea-dorinta constienta si circumstantele constiente in care ea se desfasoara chiar daca desfasurarii lor scapa constientei noastre. Aceasta corespondenta este evidenta cand vedem gandurile ca cuvinte memorate sau ceea ce s-a rostit in exterior, interiorizat ,memorat. Este firesc ca miscarea vibratiilor rostite ale cuvintelor auzite si memorate sa corespunda miscarii vibratiilor lor memorate sau interiorizate. Astfel avem un dialog interior si unul exterior, dar faptic este acelasi dialog in doua campuri de naturi diferite ca senzatie, cel obiectiv si cel subiectiv, dar acelasi camp de manifestare al vibratiilor, campul comunicarii sau exprimarii inteligentei.  daca in capul comunicarii constiente orice dialog are sens ca interactiune intre doua fiinte, in ceea ce priveste comunicarea interioara sau dialogul interior pe care-l sustinem inconstient este fara sens pragmatic desfaurandu-se de fapt ca monolog al fiecaruia cu memoria sa care este bagajul sau la dispozitia comunicarii si astfel invartim acest bagaj reordonandu-l sau dezordonand ordinea sa prima ceea ce ne conduce la blocajul interior al unei existente abstracte fara reperele concretului sau ca obiectivare circumstantiala in dinamica. In popor se spune ca un nebun este cel care vorbeste singur pe strada dar acesta situatie este reflectarea dialogului interior de la care asteptam un raspuns la framantarile noastre fara a putea vreodata sa ne dea din moment ce este mestecarea la nesfarsit al aceluiasi continut si acelorasi circumstante reflectate in  perceptiea extrioara. Astfel interior ne putem considera orice si circumstantele obiectve sa fie complet diferitesi apare disfunctiuni de personalitate si comportament prin efortul dominarii circumstantelor nealiniate cu ideile noastre despre noi insine. Apare astfel efortul dominarii apropelui si circustantelor sociale si naturale ale carui instrument este manipularea sau inselaciunea. Poanta catindat la putere se vede presedinte dar circumstantele sunt altele si ca sa manipuleze circumstantele insela auditoriul si suporterii lui jucand teatrul capabilitatii sale care sa-i justifice pretentiile.dar la minima atentie adevarul a ceea ce este se releva si in ce ne priveste ca indivizi si pe ceilalti indivizi asemenea ca actiune. Cand un apropiat nu se supune dominatiei personale, ne enervam si in cele din urma il injuram ca explozie a insuccesului manipularii noatre.Injuratura are foarte multe nivele incepand cu barfa, demonizarea, calomnia, minciuna. Dar sa vedem ce insemna injuratura si actiunea ei ca vibratie. Sa incepem de la silaba pentru ca pe silabe invata copii cuvintele: In-Ju-Ra-Tu-Ra. Semnificatia literelor si silabelor este relevata de cei ce au inventat scrisul ca sa ascunda actiunea lor prin rostire pentru ca perceptia se reduce la simbol fara profunzimea actiunii lui prin rostire.Cu alte cuvinte vedem simbolul si nu percepem actiunea lui. Un exemplu al puterii simbolului este a simbolului crucii in fata caruia orice ortodox automat se inchina.Daca nu o face este considerat  necredincios, neaservit acelei dogme a ortodoxismului sau altei dogme (strucuturi rutiniere in care gandirea sa este modelata) si ca urmare stalinismul a cine nu este cu mine este impotriva mea functioneza si este consirat dusman sau strain.  Orice interpretare a simbolurilor, silabelor, si cuvintelor  este atacabila si contestabila prin faptul ca fiecare are propria interpretare pe care o sustine si apara ca pe propria viata, inteligenta si  gandire fara constienta faptului ca nu-i apartine personal si acesta situatie il "generalizeaza" si nu il individualizeaza spiritual. Etimologia cuvintelor ar trebui din punctul meu de vedere a fi studiata la scola ca materie separata de oricare alta pentru ca fara a cunoaste semnificatia originara, evolutia ei si a cuvantului care o exprima, nu ne mai putem intelege in comunicare si vorbim impreuna si ne intelegem separat. Se releva inca odata ca originalul este actiunea indiferent de schimbarile de forma ale simbolului sau litera, numar, imagine, etc.Imaginea si litera simbolului poate fi diferita dar actiunea sa estte cea originara din care s-a "nascut", actiunea scriitorului, creatorului acelui simbol care dat lumii este reverberat de memorie. Ceea ce a fost  "in" tine lucreaza in lume. Astfel fiecare sa exploreze semnificatia simbolurilor cuvantului injuratura si a cuvantului ca ansablu de vibratii infasurate in ele insele si actiune rezultanta.  actiune launtrica si exteriozata in lume. Ce devine cel care injura in perceptiea lumii de apoi? Cand  devenirea inceteaza, dialogul interior inceteaza, automodelarea  deformatoare inceteaza, ne intoarcem la stare de copil caruia ii lipsete dialogul interior si a carui perceptie si dinamica in perceptie este de nefacut. Recunosterea faptelor este golirea memoriei de ele, moment in care ceva nou poate sa apara, o moua intelegere a functionaeii libertatii fiintei proprii, o noua stare , stare de meditatie in care distingem incet si cu bagare de seama ceea ce este folositor de ceea ce nu , ceea ce ne intareste de ceea ce ne slabeste, ceea ce este risipa si ceea ce este armonia iar exprimarile inteligentei sunt responsabile prin selectarea cuvantului si actiunii sale in armonie cu circumstantele tuturor celorlalte si cel care reuseste este "facator de pace" la propriu.Facatorul de pace este cel menit sa stabileasca directiile armonice de actiune cu care toate celelate forme gand si fiinte sa fie in acord spontan. Un exemplu am observat intr-o discutie in care cineva releva atrocitati morale si comportamentale ale unei zone nationale cu multa fervoare si satisfactie autopozitionandu-se in opozitie cu ele ca mentalitate si structura a gandirii proprii, ceea ce-i aduce  beneficiu de imagine in ochii intelocutorului dupa propria opinie a autopromovarii si evidentirii calitatii sinelui sau. In acelasi timp proiecta acele calitati morale si comportamentale in alta zona nationala cu care se declara atasat si sustinatorul ei si proiectiilor sale imagistice. Interlocutorul spre stupoarea vorbitorului, in loc sa fie in acord si sa intaresca buna sa gandire si dreptatea lui, raspunse: daca privim , acele comportamente nu sunt specifice doar zonei despre care vorbiti ci se regasesc si in comportamentul celeilalte zone chiar daca mai putin evidente datorita justificarilor formale sub care sunt ascunse. Vorbitorul cu gura cascata nu intelese ce vroia sa spuna si continua tirada propriei dreptati discriminatorii. Inteligenta perceptiei ne fereste de discriminari nemotivate sau idealizari utopice generalizante care sa ne conduca la dezamagiri cat se poate de individuale. Injuratura este ascunsa sub fiormele Barfei, a judecatilor de nonvaloare a celorlati sau exteriorizare a valorii proprii (lauda de sine mascata prin judecarea si devalorizarea celorlalti), etc iar cand se manifesta violent ca injuratura transparenta este considerata ipocrit rau, semnana acest fapt cu incalcarea legii omertei; cine injura desconspira adevarul faptelor sale curente de sub masca lor "civilizata" si incalca legea omertei care-i protejeaza pe ceilalti care fac acelasi lucru. Cine reflecta faptele asa cum sunt ele de sub masca aparentelor de alta foma si natura este atacat imediat si demonizat ca sursa de conflicte cand de fapt el doar releva conflictul care functioneaza, sau adevarul faptelor. Intr-o societate in care coruptia este generalizata asa cum faptele sunt desconspirate de consecintele lor, disolutia civilizatiei sociale ca stat al organizarii comunitatii, prezumtia de nevinovatie este o ipocrizie oficiala. Justitia divina este justitia faptelor proprii, nu este nevoie ca cineva sa le demontreze din moment ce exista si aceasta demonstratie necesara in sistemul justitiei face parte din simplitatea sistemului dominatiei fiintelor prin: pedeapsa imediata si rasplata cat mai tarzie (dupa moartea lor la extrema); astfel rasplata tiranilor care pedepsesc pe nedrept societatea prin faptele disolutiei ei , respectiv rasplata faptelor trebuie intarziata cat mai mult timp in care sa profite de rezultatele furtului lor, sa le detaseze familiilor, sa le conserve cumva pentru bunastarea celor dragi pentru care si-au sacrificat integritatea umana. Dar va intreb, ce lasa ei mostenire familiilor si urmasilor acestora altceva decat fructul otravit al propriilor fapte care otravesc umanul si societatea lui, otravindu-i? se spune ca urmasii platesc pana la a 7a generatie pacatele strabunilor lor, pacate vibrante in memmoria lor ca structuri de gandire si conceptii, si in faptele lor ca reverberarea faptelor lor. Daca am abandona stafeta lor, oare ce mai am avea de platit" Eliberarea individului este pur mentala si emotionala si se va reflecta in fatele armonice ale fiintei sale naturale despovarate de rucsacul cu injuraturi ale strabunilor sai. A 'te face ca nu stii" nu insemna ca esti in necunoscut si nu te absolva de consecintele cunoasterii tale manifestate. Cine inchide ochii si cand ii redeschide "vede" Totul, nu mai cauta raspuns la intrebarea cum pentru ca intelege ca nu are raspuns, paraseste framantarea launtrica inutila si valorizeaza faptele sale la  toate nivelurile ei subtile si utile. Secretele sunt maxima violenta. Spune adevarul si nimeni nu te crede obisnuit sa creada minciuna. Minciuna ascunsa si tacuta este secretul identitatii ideatice si utopice care ne palce asa demult, nefericirea,  fara sa fim constienti ca este doar o consecinta a propriilor fapte in existenta stramosilor ,stramosilor de la un moment dat, caderea din armonia viului. Civilizatia primordiala nu a lasat urme pe pamant , le-a sters, tocmai pentru a ne respecta libertatea  precum Cristos nu a lasat moaste ca sa nu ne omoram pentru posesia lor asa cum se omoara si calca in picioare credinciosii ca sa atinga oseminte ce in credinta lor sunt altceva decat simple oase. Aceasta disociere a adevarului a ceea ce este la vedere si a ceea ce noi ne inchipuim a fi , este reverberatia pacatului inchipuirii. " Ucenicii mei sunt asemenea celor ce au gasit un pamant gol si au crezut ca este al lor si l-au lucrat, etc; dar cand a venit stapanul locului au trebuit sa se dezbrace de toate hainele ca sa scape cu viata" spunea Marele Invatator. (se referea oare la hainele inchipurilor?) Mi-am explorat inchipurile si le-am descoperit ca sursa a ceea ce eu numeam gresit propria istorie. Ele s-au reverberat in timp ca complexul psihologic infasurat ca simtamt tacut cu a carui identificarea emotionala si a carui "aparare"  il facea greu de recunoscut ca eu reverberat istoric in faptele mele, mereu acelasi in orice circumstante formale si de miscare. Acest 'eu' era povara si modelatorul meu , corporal reflectat al propriilor fapte.si are mai multe fete decat fetele oamenilor din perceptia obiectiva.. Este un tiran nemilos, crud si indiferent fata de totul, eu-l inchipuirilor mele iresponsabil in raport cu ceea ce sunt ca natura si expresie naturala, injuratura adresata mie in tacere si acceptata ca reflexie adevarata a ceea ce eu sunt. In fata injuraturilor transparente ne putem apara spiritul dar in fata celor din tacere, gandite si disimulate ipocrit prin bumele intentii si afectiuni rostite suntem vulnerabili, le acceptam tacit fara sa fim contienti de acceptarile nostre care se sedimenteaza biologic in adn si apoi manifesta biologic ca disfunctiuni fiziologice si psihologice. descoperiti com plexele si veti descoprii hotii din "casa" tatatlui vostru desavarsit , templul viu al spiritului nostru individualizat complet, simetric si desavarsit.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu