Oamenii valorizeaza ceea ce au, dupa ce au pierdut.
Un om in viata este barfitt, sacait, enervat, folosit si controlat, pedepsit, sufocat de exigente, iar dupa ce moare,... jelit; "despre morti numai de bine" si ... despre vii numai de rau? Schizofrenia constiintei pe criteriul conceptual al binelui si raului , fructul interzis, a impartit viata in "existenta cea rea" si "moartea cea buna"? Conceptul gresit al fragmentarii a ceea ce nu poate fi fragmentat, introduce mai multa moarte in viata pentru ca "buna" este moartea? Lumea cuvintelor este un colos care inghite individul si nu mai vede dincolo de cuvinte. Invelisul cuvintelor ca tesatura este greu de strapuns, perceptia modelata de ele se trandforma in zidul propriilor interpretari si insuficiente, coconul memoriei in care depozitele conceptiilor dogmatice si imuabile sunt in putrefactie. Celulele memoriei sunt pure si inocente, fara discernamant memoreaza tot, fara sa selecteze ce, iar adn-ul este dovada sau victima acestui proces lipsit de discernamant al memoriei ca inregistrare biologica fara discernamat. Iregistreza bolile, accidentele si informatiile descriptive sau comportamentul si astfel se constituie un pseudoadn, consecintele experientelor strabunilor lipsiti de discernant in existenta pe care urmasii ca pe o stafeta le care in adn-ul lor pervertit de identificari si identitati false ale conceptiilor trecutului si experientei lor, experienta confuziei si ignorantei propriei fiinte, 'gandirea negativa", este fluxul gandurilor emanate din ignorarea fiintei si impotriva ei, deci fara radacina in adevarul a ceea ce fiinta este, formad un invelis sau cocon inchisoare a constiintei individului." Istoria personala" este umbra individului nu identitatea sa; dar cum sa comunici cand in societate esti nimeni fara istorie personala si toti fug de nimeni si nimic. Inaintea oricarei interactiuni si ca sa fii acceptat in societate este obligatorie istoria ta personala care te identifica si iti da identitate. Dupa ce spui cine esti (istoria Personala) si ce stii sa faci ( faptele istorice ale persoanei), mai trebuie mereu sa raspunzi la intrebarea "ce mai faci?" ca sa reconfirmi continuu istoria promovata ca atare si s-o actualizezi mereu, lumea se linisteste in relatie cu tine , te-a bagat la "casuta respectiva" a cunoasterii memorate (casuta atributelor), iar daca indraznesti sa o parasesti imediat esti pedepsit si exclus, izolat, iar daca fugi vei fi urmarit fara mila precum evadatii din 'filmul matrix", sau evadatii mafiilor urmariti de ucigasii lor platiti, Putini evadati reusesc sa 'se piarda in multime sau padure" si sa scape cu viata , ca apoi sa vorbeasca din 'ceruri' prin" megafoane biologice" si tehnologia 'chaneling"-ului ca iluminati, de teama sa nu fie reperati fizic, anesteziati si repusi in casuta suferintei parasite, sau prin intermediul formatorilor de opinii care acupa spatiul massmediei.. Ratiunea mecanica incearca mereu (si nu reuseste niciodata caci ar inceta incercarile ei) sa reglementeze toata aceasta nebunie istorica a atributelor fixate ca identitate indivizilor (strucutra sociala a brahmanilor din care nu se putea evada din poztiea data de nastrea in vreo "casuta atribut"), si vorbeste despre evolutia formativa a cetatenilor, de dreptul la evolutie pe scara ierarhiilor societatii , dreptul ca prin selectie sa ajungi legiferator sau presedintele natiei. Dupa cum observati aveti dreptul ca sa va miscati dintr-o casuta in alta a atributelor doar ca atribut identitate initiala. Atributele au 'calitatea" neschimbarii ca forme si activitati, saracul sarac moare si bogatul bogat moare, dar democratia atributelor le da dreptul la schimbare prin inlocuire, saracul sa ia locul bogatului si bogatul saracului si astfel a aparut 'lupta politica" si "meritocratia", "demonizarea' si "recluziunea". Efemeritatea stabilitatii atributive a indivdului care din casuta "varful piramidei sociale", la casuta "groapa recluziunii si batjocurei la stalpul infamiei", sau viceversa, se poate misca sau este miscat fara oprelisti ii produce un stress profund, il tine intr-o priza a presiunii la adresa lui la a carei tensiune cedeaza. Cine nu cedeaza scapa cu viata, dar a nu ceda nu insemna opozitie ci, joaca cu umor si spontaneitate in directia distractiei cu atributele si indivizii aserviti lor- doar copii (jocul este activitatea lor de baza) ajung in ceruri -asa ca jucati-va ca sa scapati cu viata din stransoarea atributelor si fixitatii (ideilor) de dincolo de formele lor schimbatoare si efemere. "Mintea tacuta" nu este mintea surda care nu mai aude sau refuza sa auda sau sa vorbesca de teama galagiei insuportabile a cuvintelor in actiune lor automata si repetitiva. Mintea tacuta este mintea nehipnotizata atributiv identitar istoric, este claritatea interioara in care ne jucam fericiti ca suntem fara sa mai avem nevoie de identitati in ierarhiile ignorantei violente a fragmentarii constiintei coform model concept Bine si Rau. Am sa parafrazez altfel ca sa vedem semnificatii noi celebrele exprimari ale Marelui Maestru, "Cand ati fost unul ati vrut sa fiti doi; cand veti fi doi ce veti face?" Intelegera mea traduce ca semnificatie particulara si neobligatorie altora, faptul ca se adreseaza cuvintelor: " la inceput erste cuvantul si cuvantul este Cu Dumnezeu si cuvantul este Dumnezeu" ca urmare la inceput cuvantul este unul, unic. Nu se spune ce s-ar intampla daca cuvantul Nu ar fi Cu Dumnezeu, ar mai fi fost el Dumnezeu? Ca urmare cuvantul este unul si vrea sa fie doi sa nu se plictiseasca singur. Cuvantul inceputului avea libertate sa faca ce vroia si o singura interdictie-indemn pentru un copil, fie chiar doar cuvant El. (mare paranteza- vorbesc din exteriorul povestii, ca martor la desfasurarea ei si comentez ca un reporter sportiv). Tot ce are voie sa faca un copil il plictiseste , nu este valoros pentru el, dar,... ce nu are voie sa faca,... il atrage ca un magnet. Indemnul interdictie este sa nu muste din fructele pomului binelui si raului. Copilul unic cuvant una cu tatal sau, fuge repede plictisit de libertatea sa de miscare si joaca se apropie incet si atent plin de curiozitate si vigilenta si musca din roadele pomului ; priviti dragi spectatori ce se intampla, au aparut doi, unul negru ca cerneala pe hartie si altul alb ca lumina in intuneric, se uita unul la altul studiindu-se , unul zice "nu se poate!!" celalt zice ba se poate"; 'ba nu'- 'ba da- ba Nnnu- ba daaa!" si de atunci o tin asa fara incetare si au fost numiti fii lui Ba ;a aparut ziua si noaptea, s-a nascut lumina lui Ba sau alui Ab? Vedeti, de atunci in coace raspuns nu s-a dat Constiinta binelui si raului din care a muscat si azi mai macina cuvantul prin nascut si unic care nu se poate hotara sa-si raspunda siesi daca este umbra sau lumina si care mai intai este si ce e aia lumina si umbra ce este, ce e bine si ce rau este ?!!! S-a bolat si toate cele chemate in ajutor, ajutorul celorlalte cuvinte aparute pe parcursul framantarii sale launtrice nu numai ca nu au reusit sa-l clarifice, Ba chiar au marit confuzia si au consolidat blocajul ! Ca urmare a povestii care ne spune ca unicul nascut cuvant s-a intrupat intre timp ce El se framanta launtric, Astazi suntem ca trupuri ale lui, framatati precum el este de cand a muscat din fructul interzis. Nu mai stim nici cine, nici ce suntem fara identificare atributiv descriptiv istorica si ne framantam sa descoperinm cautand adevarul ultim sau prim si absolut in libertatea tuturor gradelor sale de miscare, pe sfera sau in inteirorul si exteriorul ei pe orice Raza. Acum, ne punem intrebarea daca inceputul s-a farsit odata cu aparitia lui sau continua reinventandu-se si astazi? Dpa multimea de cuvinte si diversitatea lor lingvistica imagistica, simbolismului lor, conform increderii in perceptie este evident ca inceputul este prezent si simultan cu noi chiar daca in multime unicitatea lui se pierde greu de distins intre toate celelate inceputuri diferite. Mai ma intreb daca este un inceput si unic cuvant unul cu Dumnezeu sursa sa care NU a muscat din fructul interzis si necunoscut al pomului binelui si raului care ne-a ramas in gat de atunci in coace si ne intrebam ce s-a intamplat cu el pentru ca ce s-a intamplat cu celelat stim cu totii pe" propria barba si piele" cum se spune????
Iar evidenta perceptiei ne confirma raspunsul DA si iar ajungem la NU si la DA intre care este greu de ales dar Marele Invatator al cuvintelor ne indica "exista DA si exista NU, ce este mau mult decat acestea de cel cel rau vine" Ce este "mai mult" decat da si nu? Nehotararea ca atitudine si amestecul lor, sau oscilatia intre da si nu? da sa fie da si nu sa fie nu! integritate, respectul cuvantului este respectul lui da si a lui nu adica respectul a ceea ce exista si ce nu exista este maimultul!? Oricum din pozitia celui care a muscat din necunoscutul si miserioasul fruct oprit ( multi si-au inchipuit ca ar fi asta sau aia si nu au reusit decat sa-si faca singuri rau), raspun nu pot sa dau pentru ca raspunsul e din sursa lui Ba si la concluzii nu se poate ajunge.Cine cauta gaseste? nu sunt in acord cu asta pentru ca cine cauta mai cauta si astazi dupa milenii de cautari ca urmare cine cauta gaseste cautarea. Suntem in starea de a inceta cautarea si a ne asuma asa cum suntem, oscilanti sau nu? Nu suntem in acea stare si nu vom fi vreodata ca omenire, ne tememde ea, dar asta nu insemna ca nu exista acea stare , starea de meditatie si creatia ei.Mintea universala este in meditatie si noi experienta meditatiilor sale si fiecare unit cu ea. Experienta identitatii atributive a ideii despre inceteaza astazi, meditatia pe tema identitatii si ideii de indetitate a incetat, atentie la ce urmeaza!Nimeni nu stie, dar cu totii cunoasteti!
Un om in viata este barfitt, sacait, enervat, folosit si controlat, pedepsit, sufocat de exigente, iar dupa ce moare,... jelit; "despre morti numai de bine" si ... despre vii numai de rau? Schizofrenia constiintei pe criteriul conceptual al binelui si raului , fructul interzis, a impartit viata in "existenta cea rea" si "moartea cea buna"? Conceptul gresit al fragmentarii a ceea ce nu poate fi fragmentat, introduce mai multa moarte in viata pentru ca "buna" este moartea? Lumea cuvintelor este un colos care inghite individul si nu mai vede dincolo de cuvinte. Invelisul cuvintelor ca tesatura este greu de strapuns, perceptia modelata de ele se trandforma in zidul propriilor interpretari si insuficiente, coconul memoriei in care depozitele conceptiilor dogmatice si imuabile sunt in putrefactie. Celulele memoriei sunt pure si inocente, fara discernamant memoreaza tot, fara sa selecteze ce, iar adn-ul este dovada sau victima acestui proces lipsit de discernamant al memoriei ca inregistrare biologica fara discernamat. Iregistreza bolile, accidentele si informatiile descriptive sau comportamentul si astfel se constituie un pseudoadn, consecintele experientelor strabunilor lipsiti de discernant in existenta pe care urmasii ca pe o stafeta le care in adn-ul lor pervertit de identificari si identitati false ale conceptiilor trecutului si experientei lor, experienta confuziei si ignorantei propriei fiinte, 'gandirea negativa", este fluxul gandurilor emanate din ignorarea fiintei si impotriva ei, deci fara radacina in adevarul a ceea ce fiinta este, formad un invelis sau cocon inchisoare a constiintei individului." Istoria personala" este umbra individului nu identitatea sa; dar cum sa comunici cand in societate esti nimeni fara istorie personala si toti fug de nimeni si nimic. Inaintea oricarei interactiuni si ca sa fii acceptat in societate este obligatorie istoria ta personala care te identifica si iti da identitate. Dupa ce spui cine esti (istoria Personala) si ce stii sa faci ( faptele istorice ale persoanei), mai trebuie mereu sa raspunzi la intrebarea "ce mai faci?" ca sa reconfirmi continuu istoria promovata ca atare si s-o actualizezi mereu, lumea se linisteste in relatie cu tine , te-a bagat la "casuta respectiva" a cunoasterii memorate (casuta atributelor), iar daca indraznesti sa o parasesti imediat esti pedepsit si exclus, izolat, iar daca fugi vei fi urmarit fara mila precum evadatii din 'filmul matrix", sau evadatii mafiilor urmariti de ucigasii lor platiti, Putini evadati reusesc sa 'se piarda in multime sau padure" si sa scape cu viata , ca apoi sa vorbeasca din 'ceruri' prin" megafoane biologice" si tehnologia 'chaneling"-ului ca iluminati, de teama sa nu fie reperati fizic, anesteziati si repusi in casuta suferintei parasite, sau prin intermediul formatorilor de opinii care acupa spatiul massmediei.. Ratiunea mecanica incearca mereu (si nu reuseste niciodata caci ar inceta incercarile ei) sa reglementeze toata aceasta nebunie istorica a atributelor fixate ca identitate indivizilor (strucutra sociala a brahmanilor din care nu se putea evada din poztiea data de nastrea in vreo "casuta atribut"), si vorbeste despre evolutia formativa a cetatenilor, de dreptul la evolutie pe scara ierarhiilor societatii , dreptul ca prin selectie sa ajungi legiferator sau presedintele natiei. Dupa cum observati aveti dreptul ca sa va miscati dintr-o casuta in alta a atributelor doar ca atribut identitate initiala. Atributele au 'calitatea" neschimbarii ca forme si activitati, saracul sarac moare si bogatul bogat moare, dar democratia atributelor le da dreptul la schimbare prin inlocuire, saracul sa ia locul bogatului si bogatul saracului si astfel a aparut 'lupta politica" si "meritocratia", "demonizarea' si "recluziunea". Efemeritatea stabilitatii atributive a indivdului care din casuta "varful piramidei sociale", la casuta "groapa recluziunii si batjocurei la stalpul infamiei", sau viceversa, se poate misca sau este miscat fara oprelisti ii produce un stress profund, il tine intr-o priza a presiunii la adresa lui la a carei tensiune cedeaza. Cine nu cedeaza scapa cu viata, dar a nu ceda nu insemna opozitie ci, joaca cu umor si spontaneitate in directia distractiei cu atributele si indivizii aserviti lor- doar copii (jocul este activitatea lor de baza) ajung in ceruri -asa ca jucati-va ca sa scapati cu viata din stransoarea atributelor si fixitatii (ideilor) de dincolo de formele lor schimbatoare si efemere. "Mintea tacuta" nu este mintea surda care nu mai aude sau refuza sa auda sau sa vorbesca de teama galagiei insuportabile a cuvintelor in actiune lor automata si repetitiva. Mintea tacuta este mintea nehipnotizata atributiv identitar istoric, este claritatea interioara in care ne jucam fericiti ca suntem fara sa mai avem nevoie de identitati in ierarhiile ignorantei violente a fragmentarii constiintei coform model concept Bine si Rau. Am sa parafrazez altfel ca sa vedem semnificatii noi celebrele exprimari ale Marelui Maestru, "Cand ati fost unul ati vrut sa fiti doi; cand veti fi doi ce veti face?" Intelegera mea traduce ca semnificatie particulara si neobligatorie altora, faptul ca se adreseaza cuvintelor: " la inceput erste cuvantul si cuvantul este Cu Dumnezeu si cuvantul este Dumnezeu" ca urmare la inceput cuvantul este unul, unic. Nu se spune ce s-ar intampla daca cuvantul Nu ar fi Cu Dumnezeu, ar mai fi fost el Dumnezeu? Ca urmare cuvantul este unul si vrea sa fie doi sa nu se plictiseasca singur. Cuvantul inceputului avea libertate sa faca ce vroia si o singura interdictie-indemn pentru un copil, fie chiar doar cuvant El. (mare paranteza- vorbesc din exteriorul povestii, ca martor la desfasurarea ei si comentez ca un reporter sportiv). Tot ce are voie sa faca un copil il plictiseste , nu este valoros pentru el, dar,... ce nu are voie sa faca,... il atrage ca un magnet. Indemnul interdictie este sa nu muste din fructele pomului binelui si raului. Copilul unic cuvant una cu tatal sau, fuge repede plictisit de libertatea sa de miscare si joaca se apropie incet si atent plin de curiozitate si vigilenta si musca din roadele pomului ; priviti dragi spectatori ce se intampla, au aparut doi, unul negru ca cerneala pe hartie si altul alb ca lumina in intuneric, se uita unul la altul studiindu-se , unul zice "nu se poate!!" celalt zice ba se poate"; 'ba nu'- 'ba da- ba Nnnu- ba daaa!" si de atunci o tin asa fara incetare si au fost numiti fii lui Ba ;a aparut ziua si noaptea, s-a nascut lumina lui Ba sau alui Ab? Vedeti, de atunci in coace raspuns nu s-a dat Constiinta binelui si raului din care a muscat si azi mai macina cuvantul prin nascut si unic care nu se poate hotara sa-si raspunda siesi daca este umbra sau lumina si care mai intai este si ce e aia lumina si umbra ce este, ce e bine si ce rau este ?!!! S-a bolat si toate cele chemate in ajutor, ajutorul celorlalte cuvinte aparute pe parcursul framantarii sale launtrice nu numai ca nu au reusit sa-l clarifice, Ba chiar au marit confuzia si au consolidat blocajul ! Ca urmare a povestii care ne spune ca unicul nascut cuvant s-a intrupat intre timp ce El se framanta launtric, Astazi suntem ca trupuri ale lui, framatati precum el este de cand a muscat din fructul interzis. Nu mai stim nici cine, nici ce suntem fara identificare atributiv descriptiv istorica si ne framantam sa descoperinm cautand adevarul ultim sau prim si absolut in libertatea tuturor gradelor sale de miscare, pe sfera sau in inteirorul si exteriorul ei pe orice Raza. Acum, ne punem intrebarea daca inceputul s-a farsit odata cu aparitia lui sau continua reinventandu-se si astazi? Dpa multimea de cuvinte si diversitatea lor lingvistica imagistica, simbolismului lor, conform increderii in perceptie este evident ca inceputul este prezent si simultan cu noi chiar daca in multime unicitatea lui se pierde greu de distins intre toate celelate inceputuri diferite. Mai ma intreb daca este un inceput si unic cuvant unul cu Dumnezeu sursa sa care NU a muscat din fructul interzis si necunoscut al pomului binelui si raului care ne-a ramas in gat de atunci in coace si ne intrebam ce s-a intamplat cu el pentru ca ce s-a intamplat cu celelat stim cu totii pe" propria barba si piele" cum se spune????
Iar evidenta perceptiei ne confirma raspunsul DA si iar ajungem la NU si la DA intre care este greu de ales dar Marele Invatator al cuvintelor ne indica "exista DA si exista NU, ce este mau mult decat acestea de cel cel rau vine" Ce este "mai mult" decat da si nu? Nehotararea ca atitudine si amestecul lor, sau oscilatia intre da si nu? da sa fie da si nu sa fie nu! integritate, respectul cuvantului este respectul lui da si a lui nu adica respectul a ceea ce exista si ce nu exista este maimultul!? Oricum din pozitia celui care a muscat din necunoscutul si miserioasul fruct oprit ( multi si-au inchipuit ca ar fi asta sau aia si nu au reusit decat sa-si faca singuri rau), raspun nu pot sa dau pentru ca raspunsul e din sursa lui Ba si la concluzii nu se poate ajunge.Cine cauta gaseste? nu sunt in acord cu asta pentru ca cine cauta mai cauta si astazi dupa milenii de cautari ca urmare cine cauta gaseste cautarea. Suntem in starea de a inceta cautarea si a ne asuma asa cum suntem, oscilanti sau nu? Nu suntem in acea stare si nu vom fi vreodata ca omenire, ne tememde ea, dar asta nu insemna ca nu exista acea stare , starea de meditatie si creatia ei.Mintea universala este in meditatie si noi experienta meditatiilor sale si fiecare unit cu ea. Experienta identitatii atributive a ideii despre inceteaza astazi, meditatia pe tema identitatii si ideii de indetitate a incetat, atentie la ce urmeaza!Nimeni nu stie, dar cu totii cunoasteti!
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu