istoria personala, comemorarea

Atitudinea in fata istoriei personale ii confera calitatea de realitate care individualizeaza si defineste un eu personal, o reflectare a cine suntem cu adevarat.

Dar ce facem daca descoperim ca nu avem o "istorie personala"?Evidenta ne arata ca putem 'face "ceva ce nu s-a mai facut, ca nu putem gandi ceva ce nu s-a mai gandit, ca nu putem simti ceva ce nu s-a mai simtit, etc. Cand credem ca am descoprit ceva nou, descoperim ceea ce era deja si avea o "istorie", nu era ceva nou la propriu. Chiar si inovatiile sau inventiile le putem vedea ca pe reinventari si reinovari sau adaptari a ceva  ce exista deja, a ceva ce mai fusese facut dar pierdut din memorie si reamintit ca existenta sau posibilitate functionala, caruia  ii dam forme de expresie si functionare a caror diferente sunt nivele de expresie a aceleiasi posibilitati (ex. cel mai frecvent este acela de la bata la laser, de la obiecte la fluxuri energetice). Fiecare purtam cu noi intreaga istorie a cunoasterii si experientelor ei, in memorie. Corpul nostru este memoria intreagii stiinte si experientei cunoasterii universale in dinamica ei. Chinezii ca si cultura cu 25000 de ani de continuitate contienta a carei experienta este pastrata in cartile lor fundamentale si "secretizata" prin simbolistica literelor complicate profanilor, au abordari conceptuale individuale ale 'centrului' ca loc sau camp al transformarilor si afirma in fata necunoscutului ca 'daca ceva exista,  eu il cunosc'  Aceasta atitudine in fata existentei exprima constiinta faptului ca existenta este expresia cunoasterii sau stiintei universului si de asemenea ca memoria omului este campul intregii stiinte,  completa si atemporala in care timpul este esalonarea in fata constiintei individuale a ceastei stiinte prin exprimarea ei. Daca ceva este exprimat este o exprimare a cunoasterii. Omul in acesta viziune nu este un ignorant care trebuie sa memoreze cunoasterea si stiinta, sa se cultive astfel. El evolueaza in constiinta sinelui sau prin exprimarea atotstiintei care este, stiinta viului si ratiunea sa, biologia. Momentele de sarbatoare sunt comemorari a evenimentelor trecute ca expresii ale stiintei si a binefacerilor psohologice sau tehnologice a realizarilor ei. Mai comemoram asiduu mai ales dezastrele sociale sau individuale pe care stiinta folosita impotriva ratiunii viului le provoaca, razboaie, mortile vip-rilor sociale,sau pomenirea strabunilor plecati din existenta bilogica si a faptelor lor. Paradoxul este ca dupa comemorare noi repetam in comportament individual si social acele fapte ca modele existentiale individuale sau ca rutina . Comemorarea repetata zilnic  in fiecare actiune este subconstienta dar cea oficiala este punctarea rutinei zilnice a comemorarii in constiinta cetatenilor. Repetarea anuala a acelorasi comemorari ne-a condus la pierderea semnificatiei a ceea ce comemoram si la reducerea comemorarilor noastre la pretextele meselor imbelsugate si a unor rutine religioase si politice.Semnificatia comemorarii este reinvierea stiintei care s-a exprimat in evenimentul comemorat, solstitiul de iarna , renasterea constiintei (lumina vie a mintitii), pastele , victoria ratiunii in fata antiratiunii fara opozitie la mijloacele ei sau crima, etc, si daca intelesul lor s-ar pastra intact stiinta respectiva si exprimarea sa ar reinvia in fiecare dintre noi. dar daca intrebi ce comemoram de Craciun vom afla ca rememoram nasterea lui Iisus Cristos si daca intrebam cum ni se raspunde prin insiruirea bucatelor si bauturilor, a traditiilor comportamentale in aceste circumstante si a  slujbelor religioase la care participam. Unde sunt eu in aceste comemorari? Nu sunt! toate astea au de a face cu faptele si rutina traditionala sau generate de stramosi, manifestarea conceptiilor lor in aceste imprejurari. dar eu sunt acum si in existenta si stramosii mei nu. Daca refac faptele lor circumstantiale refac conceptiile lor, eu ce conceptie sau ce viziune punctuala am? Nu am ! Am doar obligatia sociala de a repeta trecutul; foarte bine fac si asta, dar care este semnificatia care ma implica individual? Semnificatia originala , ea este cea care ma implica direct si personal si poate dinamiza o istorie personala la propriu prin adaptarea stiintei si reinvierea ei care ma reinvie ca memorie si traire a stiintei mele! Comemorarea este retraire a originalului expresiei stiintifice si existential-formale, reinviere individuala a trecutului purtat in spate sau memoriei stiintei viului in existenta individului, este ' a da viata" si a renaste in existenta, este intensitate. Rememorarea si comemorarea releva sensurile proprii ale cuvintelor de a te reacorda informatiei viului din memorie si prin comuniune cu ele, a le da viata si retrai intensitatea lor  care pe parcursul experientei isi pierduse energia. Este ca si cum ai incarca bateriile la intensitatea impulsului prim din care s-au nascut experientele si a avea potentialul continuarii experientei pana la extragerea "vinului' sau esentei lor care se afla in memoria noastra si astfel exprimam esentele ei. Asocierea evenimentelor cosmice cu evenimentele sociale ale comemorarilor este nascuta din constiinta unitatii existentiale in care expreisile individualizate ale stiintei universului interactioneaza  sunt interdependente si concretizeaza circumstante universale ale vietii si constiintei ei. Astazi ca si alta data , pierduta in negura timpurilor si interpretarilor culturale ca semnificatei , comemoram Sfanta Marie, Mama Universului Biologic, Mama Cristosului lui Dumnezeu, miraculoase si fantastice imagini existentiale in desfasurare vie, miraculos context si mediu existential in care ne desfasuram activitea opozitie la EA. O comemoram si ne rugam la ea in timp ce ne opunem existentei sale vii in constiinta noastra si expresie biologica in fiecare fica a omului ratacit si risipitor al comorilor sale mostenite fara sa stie de ele, sau furate de "straini de ele"  prin asumare personala a ceea ce este al tuturor si astfel amplificat ca intensitate a viului prin multiplicarea numerica a ficelor si fiilor sai. Mai spunem rece si indifent, fara sentiment, cuvantul Matrice ca si cum ne-am referi la o tiparnita din nisip si fara alta valoare decat ca mijloc al intereselor noastre. Miracolul nasterii omului este necunoscut si asa ramane, oricat vor utiliza matricea biologica ca pe o marfa, om nu vor face. Dar daca incercam sa patrundem semnificatia cuvintelor "matrice vie" poate reusim sa retraim, comemoram, miracolul existentei Sfintei Marii Vii in existenta fiecarui om, barbat sau femeie. Daca tot comemoram sa o facem "ca lumea" cu sensul de "perfect- nu de a copia", inviind si actualizand, traind, Miracolul  Vietii , Sfanta Marie din fiecare, mama noastra a tuturor, Unica Mama atotstiutoare si iubitoare. Am trait o surprinzatoare si intensa experienta cand un prieten iranian m-a rugat daca pot sa dau o mana de ajutor mamei sale care avea niste mici probleme. In starea ce comuniune am luat contact cu ea si nu mica mi-a fost surpriza si intensitatea trairii descoperind ca era unica mama, Mama. Adormirea Maicii Domnului se refera la pierderea amintirii esentei sale universale, dar care traiste in dragostea de incontestabila a fiecarei mame pentru fii si ficele ei. Comemorarea 'Sfintei Marii' invie aceasta esenta in memoria si viata mamei si toti copii sunt la fel de frumosi si buni si nazdravani si necuminti precum fiul si ficele fiecareia sunt, reinvierea conceptiei imaculate , trairea ei in existenta biologica universala si-n expresie completa planetara desavrsita prin dinamica "desavarsire". Este o |"universalizare a individualului" o intoarecere la sursa universala a expresiei sale formale. Urarea  de "la multi ani" imi pare irelevanta in fata 'veciniciei vietii Sfintei Marii" si ma revolta prin radacina cuvantului ura-re ca un fel de prelungire a cuvantului ura. De fapt sa asociezi timpului si modalitatilor sale o existenta fara timp, sau neconditionata temporal in nivers, nu este semn de claritate a constiintei. "Existenta ta este fericirea mea" este  adresarea mea tuturor mamelor si ficelor indiferent de numele lor si recunoastrea recunostintei ce  port existentei lor si sursei unice, a Mamei celei Sfinte si Sfantului ei Viu Duh!