O aspiratie universala si ignorata in esenta ei o putem denumi continuitate.
Continuitatea existentei corporale individuale, continuitatea neamului, a poporului si civilizatiei, a planetei si universului in sine; totul vrea sa continue fie ca este organizare ca structura, actiune sau corp individual. efortul sustinut in aceasta directie pare a fi inutil din moment ce evidentele arata imposibilitatea continuitatii formale fie organizatorice sau corporale. Pentru continuitate se dau batalii aprige fie intre organizatiile statale, sau intre popoare sau indivizi, considerandu-se in reciprocitate opozantii continuitatii fiecaruia in parte. Fiecare continuitate naturala sau artificial conceputa are in esenta sa samburele axiomatic al dusmaniei cu alte continuitati de acelasi fel, fiecare este opusul continuitatii celeilalte, o continuitate formala corporala sau organizatorica este dusmanul oricarei alte forme de continuitate naturala sau organizatorice; fiecare lupta pentru propria impunere si control al tuturor celorlalte forme de continuitate care preconceput este considerata dusmanoasa si potrivnica continuitatii respective. Evidenta nu ne releva sursa acestui paradox al continuitatilor formale in care fiecare se considera singura adevarata si singura rationala si in dreptuita sa existe in raport de neta superioritate si dominatie a celorlalte continuitati. Ar fi o singura explicatie logica a acestui comportament in care 'pacea" este pauaza pentru inarmare inarmare superoara. Numai daca constiinta oricarei forme de continuitati existentiale este aceeasi se justifica rational pretentiile fiecareia in parte si aceleasi, de adevar si realitate incontestabila existentiala in raport dominator cu existenta tuturor celorlalte. Acest unic izvor al continuitatii manifestat in constiinta fiecareia in parte si diferit formal poate avea aceeasi pretentie a unicei expresii adevarate si functionale a continuitatii. Altfel spus ca exprimare sau emanatie a aceleiasi unice surse sau adevar viu, ignorand diversitatea posibilelor exprimari ale sale se lupta sa impuna pe fiecare in parte tuturor celorlalte; sau fiind frati si surori ale aceluiasi tata-mama, continnuitatile diferit formale sau organizationale, popoare, state , indivizi, etc, se lupta intre ele pentru intaietate in fata celorlalte expresii; acesta lupta este si inutila si fara invingator deoarece sursa le exprima si reexprima pe toate si toate au aceeasi putere. Ca atare continuitatea reala sta in exprimarea si reexprimarea tuturor continuitatilor de catre sursa si nicidecum de lupta pentru supravietuire si dominatie dintre emanatiile sursei in diferite si asemanatoare expresii formale si organizatorice. Oamenii, continuitati individuale, pana nu fac functionala si activa in interrelationare fratietatea lor reala in Dumnezeu (vazut ca sursa unica su unica substanta, tata-mama simultan, asemenea dualitatii unda corpuscul al emanatiei electromagnetice a sursei unice), continuitatea individuala este sortita esecului si hranesc antiratiunea si antipodul entropiei. Experienta confruntarii rara sorti de izbanda reala(la un moment dat toti indivizi ca si continuitati umane formale dispar din peisaj). Incercarile lor de a pacali adevarul evidenteleor a ceea ce este, prin multiplicare, mosteniri, pomeniri, etc, nu au condus la un efectiv rezultat; expresiile disparute au fost inlocuite aparent de alte expresii dar comportamental - aceleasi expresii impotriva expresiilor diferite, in conflict si lupta pentru putere si dominatie arbitrare si univoca asupra celorlalte. Daca pana acum in memoria noastra nu exista vreo informatie referitoare la disparitia acestei specii emanate( a aparut homo sapiens dar nu se stie de unde si de ce si pana cand), in ceea ce priveste continuitatile statale este limpede disparitia lor in pofida dominatiei si puterii fara echivoc in epoca lor. Toti mari imparati visau ca imperiul lor sa traiasca milenii, ca urmasii lor sa fie tot imparati, ca dominatia familiei lor sa nu se sfarseasca si cu toate astea fie putere vusilui lor era mica fie opozitia era mai tare. Imperiile au disparut si nimic in afara ruinelor lor la care sa cascam gura din plictiseala nu au lasat in urma lor. Unii vor spune ca au lasat vestigii culturale, stiinta si alte marturii ale organizarii lor; dar daca dam speculatiile la o parte, fiecare individ care se naste nu are in memorie nici una din mostenirile lor culturale sau stiintifice, sunt uitate si iertate si din nefericire educatia ii face sa o ia de la capat cu aceeasi axioma a supravietuierii si dominatiei fata de diferit , a demonstratiei de putere si superioritate ale caror experiente s-au dovedit deja istoric "paralelE" cu intentia continuitatii individuale sau organizationale. Trebuie sa existe un inteles adanc al acestei intentii a continuitatii existentiale, universal valabile si trebuie sa existe si o reatiune profunda a contestarii si blocarii mijloacelor inadecavate si efemere in exprimarea acelei intentii. Un profund simtamant imi da ghes si ma lumineaza; continuitate insemna aceeasi actiune sub alta forma,o forma diferita de prima; aceasta evidenta, fara a implica ehaustivitatea continutului formelor ca diferente, ne releva ca ceea ce la un nivel (nivelul miscarii sau activitatii) este continuu in alt nivel al expresiei este formal diferit si forma efemera; Continuitatea miscarii determina efemeritatea formei de expresie prin inlocuiri succesive.Altfel spus daca functia unui organ este continua, organul sau pulseaza ca forma, are o forma pulsatorie mereu schimbatoare fie punctual, fie istoric. Aceast fapt relevat constiintei exploratoare ne releva faptul ca organul nu poate dispare chisr daca schimba forma atat timp cat functia continua sa existe. Ca atare 'bolile organice" sunt inexistente fara tulburarea si discontinuitatea functiei lor.cand toate functiile organelor sunt active nici un organ nu se imbolnaveste iar daca apare "boala", nu tratarea ei va rezolva existenta organului ci deblocarea functiei. Mai este de mentionat ca daca forma este continua, evident continuitatea ei se manifesta intr-o discontinuitate a functiei sau miscarii launtrice, iar acest gen de continuitate il denumim rigiditate, stagnare, degradare. Continuitatea functionala care genereaza fluiditate formala reinoitoare a organelor(organul este mereu nou, altul; pulsatorie miscare cu viteza foate mare a functiei continui respective), este perceputa ca vie, ceva viu fluid, mereu in miscare si transformare a carei continuitate formala nu o putem stabiliza la un anumit nivel al sau. Ca urmare a acestor relevari a evidentelor, sanatate insemna continuitatea functiei si fluiditatea formei.Noi vrem continuitate formala sau incremenirea formei in expresia ei care ne place(tineretea), dar acesta intentie genreaza discontinuitati functionale ale organelor si intregimii corporale al caror rezultat le denumim imbatranire fara opus, fatalitate in pierderea continuitatii dorite pe buna dreptate. Mijlocul prin care dorim sa obtinem intentia tineretii fara batranete este gresit nu intentia respectiva.daca ne-am acorda atentia continuitatii functiei corpului uman am obtine lesne intentia ca forma dibnamica si inoitoare. Ceea ce este cel mai grau de definit si bine ascuns este chiar functia omului in univers. Aceasta functie fiind necunoscuta este si inactiva in perceptie si nu ma mir ca s-au scris tomuri intregi pe tema scopului in existenta, a ratiunii, deci functiei existentiale a omului in univers. Ea este in memoria fiecaruia si este reactivata astazi prin noua viziune si trezire in contiinta planetei si a omenirii care implica toate speciile animale si vegetale, minerale, implica o miscare a totalitatii planetare motiv pentru carer este de neobservat din interiorul ei si ne apare ca o m iscare fara miscare, un miracol.Noua viziune a desavarsirii si plenitudinii fiintei umane si a creatiei ei va transforma prognoza dezastrelor in viitorul concretixat ca rai terestru asa cum a mai fost odata. Va apare utopica exprimarea dar daca intelegeti continuitatea discontinuitatii veti intelege ca nimic mai rational nu poate fi; este legic ca functia trezita sa regenereze organul sau; eu unul vad trezita functia sau ratiunea existentei umane pe pamant, vad cum se "tureaza', si cresterea vibratiei ei este crestere de putere si vad celule noi aparute care se multiplica si se organizeaza functional in ordinea functiei umane si ca urmare daca vezi cum creste sub pamant o planta din samanta ei activata la momentul propice germinarii informational -formale, poti sa anticipezi anuntand iesirea plantei de sub pamant sau din invizibil la vizibil sau in percetia colectiva.Ce vi se pare utopic in a anticipa desfasurarea proceselor universale ale existentei la scara infinitezimala, dar si reverberatiea lor la scara mileniilor odata ce ai cunoscut miscarea si ratiunea lor ca plenitudine si intregime?.orice intregime , plenitudine are doua fete, una la vedere, cunoscuta si una nevazuta sau necunoscuta Cele doua fete sunt complet diferite functional dar asemenea formal, Cea necunoscuta ne sustine si cea cunoscuta ne vulnerabilizeaza in fata invidiosilor lacomi; dar caracteristicile lor cel mai bine le cunoasteti fiecare dac nu le considerati separate; fata nevazuta este fata lui Dumnezeu si cea vazuta a Fiului sau si ele una sunt dar functional diferite, una este continua cealalta se transforma facand fete fete; :) ; separarea lor perturba functia si ratiunea omului in existenta dar perturbarea este doar superficiala, la suprafata; neinduplecarea divina in iubirea de fiu si fiului de tata divin reface templul corpului in trei zile sau chiar s-a ajuns la simultaneitate cu intentia. Speculatiile pe aceasta tema nu-si au rostul - minciuni sau nu, tot informatii sunt ; care va convine sa fie adevarate???? cele ale potentialului renasterii individului sau cele ale nimiciri lui in neant?
Continuitatea existentei corporale individuale, continuitatea neamului, a poporului si civilizatiei, a planetei si universului in sine; totul vrea sa continue fie ca este organizare ca structura, actiune sau corp individual. efortul sustinut in aceasta directie pare a fi inutil din moment ce evidentele arata imposibilitatea continuitatii formale fie organizatorice sau corporale. Pentru continuitate se dau batalii aprige fie intre organizatiile statale, sau intre popoare sau indivizi, considerandu-se in reciprocitate opozantii continuitatii fiecaruia in parte. Fiecare continuitate naturala sau artificial conceputa are in esenta sa samburele axiomatic al dusmaniei cu alte continuitati de acelasi fel, fiecare este opusul continuitatii celeilalte, o continuitate formala corporala sau organizatorica este dusmanul oricarei alte forme de continuitate naturala sau organizatorice; fiecare lupta pentru propria impunere si control al tuturor celorlalte forme de continuitate care preconceput este considerata dusmanoasa si potrivnica continuitatii respective. Evidenta nu ne releva sursa acestui paradox al continuitatilor formale in care fiecare se considera singura adevarata si singura rationala si in dreptuita sa existe in raport de neta superioritate si dominatie a celorlalte continuitati. Ar fi o singura explicatie logica a acestui comportament in care 'pacea" este pauaza pentru inarmare inarmare superoara. Numai daca constiinta oricarei forme de continuitati existentiale este aceeasi se justifica rational pretentiile fiecareia in parte si aceleasi, de adevar si realitate incontestabila existentiala in raport dominator cu existenta tuturor celorlalte. Acest unic izvor al continuitatii manifestat in constiinta fiecareia in parte si diferit formal poate avea aceeasi pretentie a unicei expresii adevarate si functionale a continuitatii. Altfel spus ca exprimare sau emanatie a aceleiasi unice surse sau adevar viu, ignorand diversitatea posibilelor exprimari ale sale se lupta sa impuna pe fiecare in parte tuturor celorlalte; sau fiind frati si surori ale aceluiasi tata-mama, continnuitatile diferit formale sau organizationale, popoare, state , indivizi, etc, se lupta intre ele pentru intaietate in fata celorlalte expresii; acesta lupta este si inutila si fara invingator deoarece sursa le exprima si reexprima pe toate si toate au aceeasi putere. Ca atare continuitatea reala sta in exprimarea si reexprimarea tuturor continuitatilor de catre sursa si nicidecum de lupta pentru supravietuire si dominatie dintre emanatiile sursei in diferite si asemanatoare expresii formale si organizatorice. Oamenii, continuitati individuale, pana nu fac functionala si activa in interrelationare fratietatea lor reala in Dumnezeu (vazut ca sursa unica su unica substanta, tata-mama simultan, asemenea dualitatii unda corpuscul al emanatiei electromagnetice a sursei unice), continuitatea individuala este sortita esecului si hranesc antiratiunea si antipodul entropiei. Experienta confruntarii rara sorti de izbanda reala(la un moment dat toti indivizi ca si continuitati umane formale dispar din peisaj). Incercarile lor de a pacali adevarul evidenteleor a ceea ce este, prin multiplicare, mosteniri, pomeniri, etc, nu au condus la un efectiv rezultat; expresiile disparute au fost inlocuite aparent de alte expresii dar comportamental - aceleasi expresii impotriva expresiilor diferite, in conflict si lupta pentru putere si dominatie arbitrare si univoca asupra celorlalte. Daca pana acum in memoria noastra nu exista vreo informatie referitoare la disparitia acestei specii emanate( a aparut homo sapiens dar nu se stie de unde si de ce si pana cand), in ceea ce priveste continuitatile statale este limpede disparitia lor in pofida dominatiei si puterii fara echivoc in epoca lor. Toti mari imparati visau ca imperiul lor sa traiasca milenii, ca urmasii lor sa fie tot imparati, ca dominatia familiei lor sa nu se sfarseasca si cu toate astea fie putere vusilui lor era mica fie opozitia era mai tare. Imperiile au disparut si nimic in afara ruinelor lor la care sa cascam gura din plictiseala nu au lasat in urma lor. Unii vor spune ca au lasat vestigii culturale, stiinta si alte marturii ale organizarii lor; dar daca dam speculatiile la o parte, fiecare individ care se naste nu are in memorie nici una din mostenirile lor culturale sau stiintifice, sunt uitate si iertate si din nefericire educatia ii face sa o ia de la capat cu aceeasi axioma a supravietuierii si dominatiei fata de diferit , a demonstratiei de putere si superioritate ale caror experiente s-au dovedit deja istoric "paralelE" cu intentia continuitatii individuale sau organizationale. Trebuie sa existe un inteles adanc al acestei intentii a continuitatii existentiale, universal valabile si trebuie sa existe si o reatiune profunda a contestarii si blocarii mijloacelor inadecavate si efemere in exprimarea acelei intentii. Un profund simtamant imi da ghes si ma lumineaza; continuitate insemna aceeasi actiune sub alta forma,o forma diferita de prima; aceasta evidenta, fara a implica ehaustivitatea continutului formelor ca diferente, ne releva ca ceea ce la un nivel (nivelul miscarii sau activitatii) este continuu in alt nivel al expresiei este formal diferit si forma efemera; Continuitatea miscarii determina efemeritatea formei de expresie prin inlocuiri succesive.Altfel spus daca functia unui organ este continua, organul sau pulseaza ca forma, are o forma pulsatorie mereu schimbatoare fie punctual, fie istoric. Aceast fapt relevat constiintei exploratoare ne releva faptul ca organul nu poate dispare chisr daca schimba forma atat timp cat functia continua sa existe. Ca atare 'bolile organice" sunt inexistente fara tulburarea si discontinuitatea functiei lor.cand toate functiile organelor sunt active nici un organ nu se imbolnaveste iar daca apare "boala", nu tratarea ei va rezolva existenta organului ci deblocarea functiei. Mai este de mentionat ca daca forma este continua, evident continuitatea ei se manifesta intr-o discontinuitate a functiei sau miscarii launtrice, iar acest gen de continuitate il denumim rigiditate, stagnare, degradare. Continuitatea functionala care genereaza fluiditate formala reinoitoare a organelor(organul este mereu nou, altul; pulsatorie miscare cu viteza foate mare a functiei continui respective), este perceputa ca vie, ceva viu fluid, mereu in miscare si transformare a carei continuitate formala nu o putem stabiliza la un anumit nivel al sau. Ca urmare a acestor relevari a evidentelor, sanatate insemna continuitatea functiei si fluiditatea formei.Noi vrem continuitate formala sau incremenirea formei in expresia ei care ne place(tineretea), dar acesta intentie genreaza discontinuitati functionale ale organelor si intregimii corporale al caror rezultat le denumim imbatranire fara opus, fatalitate in pierderea continuitatii dorite pe buna dreptate. Mijlocul prin care dorim sa obtinem intentia tineretii fara batranete este gresit nu intentia respectiva.daca ne-am acorda atentia continuitatii functiei corpului uman am obtine lesne intentia ca forma dibnamica si inoitoare. Ceea ce este cel mai grau de definit si bine ascuns este chiar functia omului in univers. Aceasta functie fiind necunoscuta este si inactiva in perceptie si nu ma mir ca s-au scris tomuri intregi pe tema scopului in existenta, a ratiunii, deci functiei existentiale a omului in univers. Ea este in memoria fiecaruia si este reactivata astazi prin noua viziune si trezire in contiinta planetei si a omenirii care implica toate speciile animale si vegetale, minerale, implica o miscare a totalitatii planetare motiv pentru carer este de neobservat din interiorul ei si ne apare ca o m iscare fara miscare, un miracol.Noua viziune a desavarsirii si plenitudinii fiintei umane si a creatiei ei va transforma prognoza dezastrelor in viitorul concretixat ca rai terestru asa cum a mai fost odata. Va apare utopica exprimarea dar daca intelegeti continuitatea discontinuitatii veti intelege ca nimic mai rational nu poate fi; este legic ca functia trezita sa regenereze organul sau; eu unul vad trezita functia sau ratiunea existentei umane pe pamant, vad cum se "tureaza', si cresterea vibratiei ei este crestere de putere si vad celule noi aparute care se multiplica si se organizeaza functional in ordinea functiei umane si ca urmare daca vezi cum creste sub pamant o planta din samanta ei activata la momentul propice germinarii informational -formale, poti sa anticipezi anuntand iesirea plantei de sub pamant sau din invizibil la vizibil sau in percetia colectiva.Ce vi se pare utopic in a anticipa desfasurarea proceselor universale ale existentei la scara infinitezimala, dar si reverberatiea lor la scara mileniilor odata ce ai cunoscut miscarea si ratiunea lor ca plenitudine si intregime?.orice intregime , plenitudine are doua fete, una la vedere, cunoscuta si una nevazuta sau necunoscuta Cele doua fete sunt complet diferite functional dar asemenea formal, Cea necunoscuta ne sustine si cea cunoscuta ne vulnerabilizeaza in fata invidiosilor lacomi; dar caracteristicile lor cel mai bine le cunoasteti fiecare dac nu le considerati separate; fata nevazuta este fata lui Dumnezeu si cea vazuta a Fiului sau si ele una sunt dar functional diferite, una este continua cealalta se transforma facand fete fete; :) ; separarea lor perturba functia si ratiunea omului in existenta dar perturbarea este doar superficiala, la suprafata; neinduplecarea divina in iubirea de fiu si fiului de tata divin reface templul corpului in trei zile sau chiar s-a ajuns la simultaneitate cu intentia. Speculatiile pe aceasta tema nu-si au rostul - minciuni sau nu, tot informatii sunt ; care va convine sa fie adevarate???? cele ale potentialului renasterii individului sau cele ale nimiciri lui in neant?
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu