continuitate II

Continuitatea existentei ca proces universal fundamental de nastere, crestere, dezvoltare si implinire a constiintei este evidenta. Despre ce constiinta vorbim?
Constiinta a fost in fel si chip asociata cu diferite atribute in special cele asociate structurilor de gandire care au structurat organizarea sociala a colectivitatilor , adica a conceptiilor si structurilor lor , ca atare a " ceva ' ulterior aparitiei si nasterii lor, "duapa", "de apoi". este ca si cum mai intai se naste si functioneaza ceva ca de apoi sa avem si constiinta a ceea ce este nascut si functioneaza. Asta releva faptul ca in momentul aparitiei acelui "Ceva" ca structura a gandirii nu exista constiinta a ceea ce aparea, adica orice structura organizatorica a gandirii esra la aparitia si conceptia ei "fara constiinta". Asa a aparut "constiinta sexului, neamului, socialista, ortodoxa, morala,etc"; constiinte atributive care erau un fel de umbre a respectivelor subiecte sau actiuni. Asta insemna ca sursa acelor structuri si functionari respectiv gandirea sau conceptia gandita este fara constiinta si ca atare se completeaza cu aparitia ei. dar ce este fara constiinta altceva decat ceea ce denumim lucruri sau materie, o masa amorfa si modelabila fara miscare proprie sau "moarte'. Aceasta abordare fata de constiinta este esentialmente antirationala pentru ca orice organizare sau concept se genereaza ca urmare a unei circumstante din perceptie la care dam raspuns sau in care lucram intr-un scop anume. perceptia implica nu explica constiiinta; fara constiinta nu avem perceptie, fara perceptie nu concepem noi forme si structuri in ea, fara conceptii nu avem actiuni ,nu gandim pentru ca nu avem referitor la ce sa gandim, nu cautam pentru ca nu avem ce, etc. Perceptia ne apare ca "o inchisoare" in limitele zidurilor careia actionam si ne exprimam existenta prin reactii, suntem  in totalitate conditionati de senzorii cu care percepem un flux inimaginabil de informatii continute in percetie si formele specifice percepute si ca atare putem spune ca suntem o reflectare a percetiei, o reactie la perceptie; Primim un flux imens de date senzorial- infoenergetice, il receptam prin senzori, il prelucram intr-un fel subcontient cu viteze incalculabile, structuram din ele 'o relitate individuala" dupa care o exprimam redand-o perceptiei , sau exteriorizand-o in perceptie, sau respingem fluxul informational destructurand sursa lui din perceptie negandu-i realitatea si functionarea in folosul nostru. Fluxul infosenzorial poate contine multe informatii false  sau negative, contestatare a existentei perceptorului sau c u actiune de destructurare a componentelor sale intime prin perturbarea functionarii senzorilor care genereaza perturbari ale percetiei si ca atare izolarea unitatii perceptive de mediul concret al percetiei in care isi manifesta exista prin interactiune cu ea. Apar handicapuri percetive care diminueaza drastic expresia existentiala individuala si reactiile sale.Astfel unitatea perceptiva devine vulnerabila si dependenta de alti factori decat propria procesare si decizie a fluxului infosenzorial de date si isi strucutreaza o Relitate Limitata , ingusta si dependenta de factori artificiali sau carje ale senzorilor naturali. Ca urmare perfecta functionare a senzorilor corporali umani este determinanta in eficienta si randamentul actiunilor sale in existenta si in imbogatirea perceptiei cu noi expresii pe calea desavarsirii edificului sau universal.
 Ca atare nu exista percetie fara constiinta si pozitionarea constiintei in gandirea noastra ca "de apoi' , atributiv prin asocierea conditionala la  conceptii este irelevanta in raport cu evidenta percetiei.  Astfel avem doua 'realitati diferite" , una in care constiinta este sursa perceptiei si a oricaror reactii si conceptii prin reflectarea ei si astfel este sursa si efect si reflectie meditativa pe tema propriilor creatii si fapte in creatia sa, iar cea de-a doua 'realitate " in care constiinta este efectul reflectarii unor actiuni independete si separate de ea insasi. In prima "realitate" constiinta este sursa perceptiei, creatorul senzorilor perceptivi ca instrumente ale propriei existente si functionalitati in creatie, sau corpului sau senzorial, deasemenea estedinamica vitala a intregimi indestructibile constiinta-percetie-dezvoltare creativa, viata perceptiei si corpului ei ca flux infosezorial-relatie a universului cu el insusi. Astfel putem afirma ca ceea ce denumim constiinta este viata unica a universului, unica particula de sine statatoare si indestructibila. Emanatia constiintei este gandul, gandul ia forme diferite si astfel transformarile gandului sunt reflectate in forme gand, actiuni si forme concrete nascute din constiinta. Intreg universul este un imens rezervor informatii-cunoastere al carui punct de reflectare si sursa este contiinta sa, punctul echilibrarii tuturor fortelor universale cu existenta de sine statoare precum sursa lor. Evidenta spune ca viata fara constienta ei de sine este doar teoretica posibilitate fara confirmare experimentala a posibilitatii. Confirmarea posibilitatii este chiar constiinta ei ,dinamica functionala desavarsita intre cei doi poli ai expresiei sale functionale reale, perceptia si corpul senzorial in interactiune si continua evolutie si imbogatire a fluxului informational sau dinamica creativa a constiintei. Astfel avem o monada functionala universala: Viata ca proces fundamental al universului si esenta lui si existenta ca proces de nastere si implinire a constiintei de sine a vietii univers si creatiei sale. Viata acum nu mai este o denumire de lucru sau proces posibil sau conditionat de circumstante; constiinta vietii ,sau fiul ei o releva siesi ca esenta a tot ce este exprimat informational si senzorial reflectat in univers, esenta imanenta oricarei experiente infosenzoriale corporale ca expresie fluida, posibila,.in continua transformare formala inoitoare.(  unui prieten ii place  in mod excesiv termenul de redundant).  Ca urmare exista ceea ce a existat intotdeauna inainte de nasterea constiintei existentei respective, (noi denumim respectiva existenta din perceptie "natura") si exista tot ce a aparut odata cu constiinta si dupa aparitia ei ca rezultat al activitatilor sale volitive. Astfel abordarea atributiva a constiintei ca "dupa", "de apoi"  aparitiei structurilor gandirii, conceptiilor si organizarilor gandite , este o reverberatie ,un ecou al unei realitati din percetiea istorica, dar irelevant momentului prezent sau situarii in perceptie  a constiintei mai ales ca se refera la creatiile ei. mai putem specula ca si constiinta nu este constienta de sine precum viata nu era dar este falsa aceasta speculatie pentru ca viata a exprimat constiinta ei de sine deci o continea intrinsec si a hotarat sa-i dea corp in universul creat pentru al intregii si al face de sine statator precum sursa sa viata este. De unde apare si se intretine asocierea atributiva a constiintei? (daca intrebi pe cine cine este iti spune atribute sau meserii ,etc). Plenitudinea vie nu poate fi continuta intr-o unica expresie formala, nu incape, apoi ea contine creatia, ca urmare expresia sa formala este intreg universul de forme si relatii, calitati si functiuni, nivele de ordine si ratiune functionala in interactiune , la un anumit nivel energetic al percetiei , UN FLUX -energie totala careia constiinta(intreaga stiinta- inteligenta) ii da forma. Omul ca expresie corporala a constiintei vietii este un flux informational , un fel de vartej infosenzorial care este exprimat formal in percetie ca mediu perceptiv  structurat de  cunoastere si transformari ca imaguine completa si de o frumusete si plenitudine indescritibila. ceea ce sustine in percetie fiecaruia acest mirific mediu perceptiv(ca dinamica) sau edificului perceptiei este intentia constiintei sau viului sau. De aceea se spune ca "lumina mintii este constiinta".  O minte sau putere fara "lumina" este mereu la fel sau naturala, fortele "oarbe' ale universului cunsoscut, imuabile ca actiune si la acesta situatie se poate ajunge doar prin limitarea senzorilor si fluxului infosenzorial si corpului senzorial. Puterilor oarbe sau fizice (cele 4 recunoscute, nucleara, atomica, gravitatia si electromagnetica) daca le urmarim actiunile, condensarea si structurarea nucleelor,etc, putem percepe ca nu sunt tocmai oarbe prin ratiunea existentiala a manifestarilor lor si interactiunilor dintre ele, sau ca "asculta orbeste de o comanda inteligenta si creatoare a formelor expresive si functionale ale universului. Aceasta inteligenta diriguitoare este recunoscuta de oamenii stiintei ca 'forta unica" din care s-au nascut fortele universale prin polarizarea functionala necesara existentei universului si mai este recunoascut ca daca la un moment dat acea unica forta generatoare a fortelor se credea "disparuta" prin faramitarea ei in fortele mentionate , cercetand in materie au redescoperit-o ca prezenta si sustinatoare a tuturor creatiilor ei; cum s-ar spune s-a descoperit sau relevat constiintei stiintifice in formare si dezvoltare ca ceea ce denumim univers sau creatie este creat sau recreat acum si nu este o istorica creatie a unui implus pe cale de a-si epuiza energia; cu alte cuvinte Dumnezeu sursa universului inteligenta diriguitoare si creatoare impersonala este in fundatia oricarei expresii create ca sustinere prezenta  si nu istorica.Altfel spus universul se creeaza ACUM. (adica expresia "a fost creat", este irelevanta evidentei percetiei stiintifice oficiale). Informatia este cunoastere sau interpretare a cunoasterii, in sensul in care fara constiinta cunoasterii respective, ne dam cu parerea "despre", ne inchipuim ce ar fi acel element necunoscut din perceptia noastra. Ceea ce este cu adevarat tragic este ca parerile modeleaza sau demodeleaza percetia fiind considerate decizii vis a vis de fapt si faptul accepta trandormarea sa . Adica intreg univesul fizic si biologic ne ia in serios, nu se opune parerilor noastre transformandu-le in miscari formale in directiile inbogatirii sau saracirii continutului expresiilor necunoscute "despre care" ne-am dat cu presupusul sau am avut o atitudine condusa de superstitiile fricilor de necunoscut. Chiar si superstitiile la un anumit nivel au expresii forma-imagine-miscare si cand ne intalnim in percetie cu ele ca forme ne speriem de moarte de cat de urate sunt si le denumim cosmaruri, demoni , monstrii,sau alte bazaconii forma-frica.cand ne intalnim cu o astfel de forma -frica- bazaconie-super-stitie, simultan apare frica dar daca nu o amplificam prin ingrozire si reusim sa radem de ele, se dizolva si arata ca ceea ce sunt, energii amorfe carora le dam forma urata sau frumoasa in functie de frica sau exaltare emotionala, sau ce fel de realitate structuram emotional si sentimental. Deci universul ne ia in serios orice gand si orice hotarire formativa  a ceea ce este, orice conceptii si structuri gandire; este extrem de doritor sa ia forma si se pare ca noi asa cum suntem si ne comportam suntem cei capabili sa-i dam forma iar univesul nu face selectie de forme, -mai bine cu o forma decat deloc-cam asa interpretez si traduc pentru mine ca atitudine a universului (con-sfintit  viu).universul ne exprima ca existenta corporala si functionala cu un scop sau dintr-o ratiune bine determinata functional in plenitudinea sa. Noi cei pacatosi slabi si netrennici, uzurpatori, lacomi, cum am fost calomniati a fi, etc, vulnerabili si insignifianti descoperim ca avem o functiune universala care ne face importanti , utili, demni. Nu puteam sa nu ne facem functiunea in existenta , dar necunosterea ei ne-a condus in situatia de a o aservi unor interese obscure, si urat mirositoare, dezgustatoare, ale unor paraziti ai univesului care se hranesc cu descopunerea  si ca atare o intretin prin inselaciune si perfidie abuzand de puritatea si inocenta copiilor lui. Noi dam fforma gandului , suntem gandul prim al universului trezit ala viata, EU SUNT. (eu sunt in viata, eu sunt cel ce sunt).Noi dam forma gandului si prin asta universului si miscarii lui creative sau distructive ca sens; ce fel de forme gand emitem din starea "groapa psihologica" a dependentei si conditionarii existentiale? Universul a intrupat toate conditile posibile si necesare , tot potentialul necesar exprimarii functiunii si ratiunii existentei noastre ca urmare nu putem fi conitionati fara sa inducem incapacitatea functiei sau dependenta ei de factori aleatori. Dupa cum vedem nu putem sa nu dam forma gandului nostru orice am face ii dam forme frica sau bucurie, forme exaltare sau satisfactie, fiorme menultumire sau incantare, in orice fel ar fi nu putem sa nu reflecatm forme gand reactivandu-le cu energia noastra (inviem amintirile), sau sa generam forme gand reactive sau inteligente in circumstante. Nu cred ca parasind aceasta functiune, transformandu-ne in oglinzi impersonale ale gandirii , in oglinzi concave sau convexe ca functiune impersonala a energeiei care suntem,  asa cum ne comportam astazi privind in oglinzile EGO-ului impersonal si superior prin aceasta calitate, respingand orice existenta formala cu o crasa indiferenta "fata de",(extremismul egotic al autointitulatilor "iluminati") mimand justificarile ideatiilor fantomatice si fara viata reala, reverberatii ale unui trecut neimplinit care ne transmite prin aceste ecouri ideatice propriile aspiratii neintrupate si traite efectiv ca realitate umana expresiva completa si de sine statatoare , prin toate astea nu cred vom evolua ca civilizatie, organizare neierarhica ci functionala secventializata pe functiuni liber si responsabil angajate (omul potrivit al locul potrivit), nu cred ca vom infrumuseta si desavarsi gradina terestra ca spatiu vital uman al tuturor, al liberatii individuale si armoniei fratietatii reale asa cum facem fiecare cu propria curte si gradina . Dimpotriva sustin si cred cu tarie ca tocmai angajand responsabil contienti de ea aceasta functiune de a da forma gandului in univers fara eforturi deosebite ne vom implini si vom implini aspiratiile strabunilor eliberandu-i din neimplinirea psihologico-emotionala a existentelor ratate pe care am mostenit-o eliberandu-ne pe noi insine de greaua mostenire a falsului psihologic denumit cunoastere de sine sub a carei povara ne indoim in nedemnitate si inutilitate si astazi. Din acesta prezentare mai mult sau mai putin coerenta, sau gramatical si lingvistic corecta fiecare veti extrage ceea ce este in rezonanta cu propiile convingeri si cunoasteri referitoare la continuitate. Continuitatea aspiratiilor neimplinite, netraite sau continutatea neputintei de ale implini prin angajament personal si responsabila formare de ganduri si evident fapte.