17 august 2014

structurare

Vziunea launtrica este o structurare a 'realitatii" individuale. Fluxul senzoinformational receptat, este asamblat intr-o imagine luntrica sau mentala de fiecare individ uman in parte intr-o viziune individuala a ceea ce inconjuratorul este, el este si a dinamincii viziunii asamblate si a individului in acea imagine.
Aceasta structurare senzoinformationala se desfasora cu "viteza luminii" ceea ce ne face sa ignoram procesul cauza-efect simultan si sincron cu el insusi "in care cauza este efect si efectul cauza" acest paradox il exprimam cu umor prin intrebarea: "ce a fost mai inainte oul sau gaina?" Paradoxul miracolului existentei perceptiei si miscarii noastre in perceptie face irelevanta abordarea intelectuala in cauze si efecte ca separare scolastica a unei intregimi existentiale de sine statatoare , complete in esenta sa. Reflectarea intelectuala a acestui paradox este exprimata si prin "ideea confirma experienta si experienta ideea" care face irelevanta constiintei orice separare intre idee si miscarea ei experienta ca etape curgatoare ale formelor de expresie posibile si factoriale ale ideii intr-o insiruire a carei ordine incomprehensibila ne scapa. Modalitatea prima in care reflectam percetia la nivelui intelectului sau constientului individualizat este gandirea.  Daca asamblarea si structurarea perceptiei individuale, simultana fluxului senzoinformational, ne apare ca 'obiectiva si independenta ' de intelect sau eu-l individualizat istoric, procesul este "repetat sau reluat" constient prin "gandirea" lui. Daca procesul gadirii este "efectul" perceptiei asamblate individual, atunci il putem intelege ca pe o corespondenta constienta a fluxului senzoninformational pe care datorita imensei cantitati informationale si viteze de prelucrare si strucuturare a perceptiei nu putem urmari constient mai ales ca suntem "produsul LUI". Prima intelegere rationala este aceea ca SUNTEM si ca procesul gandirii este rezultatul intentiei noastre de a cunoaste ce si cum suntem, si ceea ce se desfasoara cu viteza si intensitate maxima , incetinim prin gadire, un proces greoi constient de a inteleg si controla , de a urmari si copia procesele de prelucrare simultana informationala subconstienta ale caror "efecte suntem"; cu alte cuvinte 'efectul' vrea sa controleze cauza sau sa fie cauza"!? Intregul proces al gandirii constiente genereaza "o copie" a ceea ce sincronicittea si simultaneitatea ca proces incomprehensibil energo-senzo-informational structureaza perceptia si pe noi insine ca componenta bazica a ei. Aceasta "copie" este 'ceea ce credem noi ca suntem", un eu istoric si incomplet energosenzoinformational si separat sau "in afara" eu-lui senzoinformational, "o prelungire a Lui". Aceasta circumstanta ne apare in perceptie ca "eu si cu mine" , o tratare ca pe elemente diferite expresiv a unui proces intreg. Cui spunem 'eu" si cui spunem "mine"; aici ne confruntam cu paradoxului intaietatii oului si gainii Daca fluzul senzoinformational (simultan si sincron cu asamblarea perceptiei) , este corespondent fluxului gandirii ca reflectarea lui in informatii  constiente, inseamna ca si acest flux de gandire asambleaza simultan si sincron cu el insusi  o 'realitate" corespondenta perceptiei asamblate de fluxul senzoinformatinal.Cum 'eu-l' gandirii constiente este incomplet informational si greoi, incet, ca activitate rezulta ca 'realitatea asamblata de el este la fel de incompleta si groaie (rigida, inceata ca dinamica ). Care este acesta asamblare a gandirii simultana si sincrona cu ea, alta decat "starea psihointelectuala ' individuala"? Noi ca eu individual intelect, ne simtim mereu cumva, nu stim cum suntem dar stim cum ne simtim clipa de clipa. Cum este acest "cum ne simtim"?  Este o stare greoaie, (se schimba greu si cand ne asteptam mai putin sau surprinzator), este o stare de greutate sau povara individuala de care vrem sa scapam pentru "o alta" fara sa reusim 'dupa vointa", o stare de nemultumire si incompletitudine, o stare de lipsa si nevoi ca fundal general al diverselor forme psihointelectuale in care o modelam descriptiv prin gandirea ei. Oricare ar fi starea simtita , exaltare emotionala sau sarisfactie, tristete sau depresie si toate etapele intermediare pe care le consideram diferite unele de altele, simtamantul incompletitudinii, nevoii si a lui trebuie sa fac ceva, sau sa fac si sa obtin mai mult nu ne pareste din fundalul lor.Chiar indragostiti (sa stare de bine exhaustiv suficient siesi) ideea nevoii de mai mult nu ne paraseste prin stabilitatea sa greoaie, vrem mai mult de la iubire si circumstantele ei. Ca recapitulare a acestor consideratii care nu sunt referitoare la aspecte exterioare sau conditionate de interactiunile dintre fiinte (ma explorez pe mine insumi), relevam doua etape ale unui proces unic , unul existential al fluxului energoinfosenzorial si al structurarii sale sincrone si simultane ca percetie individuala, urmat de reflectarea lui intelectuala si ca stare prin gandire  sincrona si simultana cu simtirea.Reflectarea miracololui existential universal (al ratiunii universale a inteligentei ca intreaga stiinta a viului, biologia ca expresie in realitatea asamblata- credinta universala)  genereaza particularul intelect-simtire, poli sincroni si simultani ai procesului gandirii intre care curge fluxul sau, sau credinta individuala. Desi aceste doua reelevatii ale functionarii proprii sunt in fapt etapele unui unic proces, noi le tratam ca separate in gandirea intelectuala ca si cum ar fi vorba despre doua lucruri fara legatura intre ele. Acum as incerca daca dam semnificatiile induse de umilinta si inferioritate personala de o parte ca pe "lucruri induse din afara in proces", relevam ca spusele invatatorilor spirituali sau invataturile constiintelor umane libere pe diferite niveluri  nu sunt scorneli psihoterapeutice si nici inventii promitatore cu scopul de a insela. Subconstientul este numele dat primei etape existentiale individuale a simultaneitatii structurarii perceptiei ca realitate prin fluxul atotcunoasterii ca flux energo-info-senzorial al universului si constient este numele dat efectului simultan cu el al acestui proces. Cum reelevam anterior simultaneitatea si sincronicitatea face irelevanta esalonarea temporala  cauza-efect, astfel daca efectul 'miracolului-atotstiinta" al existentei este 'constientul' atunci constientul este si cauza procesului si 'fiul sau'  Iata ca am ajuns pe calea ratiunii nexhaustive si nerigide sa relevam semnificatiile a ceea ce este in constiinta noastra ca denumire simbolizata lingvistic si cultural. Unitatea Fiului cu Tatal, a cerurilor cu pamantul, vestea buna cristica este reelevata constiintei umanitatii intregi de peste 2000 de ani si dintotdeauna zonal sau in colectivitatile de credinta intelectuala in specificitati culturale de catre fondatorii lor. La baza oricarei credinte sta perceptia, toate religiile se nasc din ea, putem spune ca este mama noastra a tuturor. Interpretarile diferite ale percetiei si simbolistica diferita folosita pentru exprimare in comunicarea ei poate induce diferente dar ele sunt doar culturale, intelectuale. Marele Intelect ,Integritaea Intelectuala Constienta relevata in integritatea universului perceput si Micul Intelect ca reflectare punctuala si locala a acestuia sunt cele doua etape expreisve al unui proces unic in desavarsire ca proces temporal al desavarsirii initiale ca samanta a sa. Fara constiinta plenitudinii si continatorului ce tine totul la un loc nu pot exista armonice functionale existentiale ca nivele de ordine a ordinii nascatoare asa cum evidenta ne eleva un univers structurat pe diferite nivele de ordine si sincronicitate armonica functionale. Acea diferenta dintre piatra si floare ca diferenta de nivel de ordine si compexitate structurala si functionala ale aceleiasi substantialitati in care insasi substanta ca diferite exprimari formale si functionale, forma si caracteristici este, ne releva ratiunea interrelationarii dintre formele substante fizice cunoscute sau nu si structurarilor lor pana la nivelul fiintei biologice complexe si constiente om, ca functionare de sustinere reciproca-nu de anihilare reciproca. Lupta pentru existenta prin anihilarea adversarilor sau ingradirea si controlul lor, se releva ca antiratiunea existentiala sau forte potrivnice creatiei necesare intoarcerii in substantialitatea prima ca energie a expresiilor create care se dovedesc ca pozitionare si ordine contrare prin pozitionare si actiune ordinii ordinii esentiale sau proiectului universal, sunt forte autocorective ale marelui intelect in care "greseala se retrage ca functionare' si energia investita in greseala se reformeaza in formele proiectului initial si fara opus in energia universului, unicul proiect integrator al intregii existente. Pare ca gandesc abstract, dar din moment ce o informatie exista adevarata sau nu, este continuta memoriei si activa in gandire ca reper al miscarii launtrice si ceea ce este relevata este doar pozitionarea noastra in fata informatiei respective sau atitudinea fata de care constituie activitatea principala a eu-lui istoric Atitudinea "fata de" informatia din memorie poate fi indiferenta, impotriva sau pentru. "Pentru" insemna "folosirea ei"; nu inseamna acceptare si nici obedienta; "impotriva" este ne-folosirea ei, nici negare, nici respingere, nici stergere sau anihilarea informatiei respective; "indiferenta ' inseamna raceala, nepasare, ignorare, gheata sau conservarea, autoizolare de miscarea informatiei  si acesta atitudine este sursa oricarei insingurari, tristeti si insuficiente personale functionale la orice nivel. Micul intelect este incomplet cand prin propria atitudine se separa sau autoizoleaza de Marele Intelect care nu-l separa niciodata prin atitudinea sa cunoscuta ca iubirea lui Dumnezeu. "Sfintii parinti" reflectau acesta ordine naturala prin relevarea inutilitatii afirmatiilor de iubire personala uncenicilor lor  si indrumarea lor spre a deveni constienti sau recunoaste  constiinta "Iubirii lui Dumnezeu". In marele intelect al universului "opozitia ca respingere si negare, anihilare " nu este structurata in perceptia sa si nici reflectata ideatic sau conceptual , Marele Unic Spirit nu se opune nici unei forme existentiale ale sale Miscarea sa creatoare este pulsatorie simultana si sincrona cu sine ,iar desfasurarea sa in fata micului intelect sau fiului este etapizata in forme de sine statatoare si functionale prin caracteristicile lor naturale functie de cresterea si maturizarea sa; "Dumnezeu nu-ti pune in carca mai mult decat poti duce". Relevanta este povestea in care un copil ajunge la un moment dat constient de existenta unui binefacator si invatator si-l intreba: "cine esti tu?" ; raspunsul veni imediat: "eu sunt tu cand vei fi mare"; copilul intreba apoi: "eu cine sunt?" si raspunsul veni din nou: "tu esti eu cand eram mic" Spiritul propriu este propriul invatator, "puterea informatiei' este supusa "puterii comunicarii" , puterea transparentei impartasirii si iubirii, puterii fiecaruia de a rosti.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu