02 februarie 2014

soarele launtric

Individualizarea spiritului este spiritualizarea corpului. Corpul uman este spiritual.
Omul este o intregime de sine statatoare ,expresia armoniilor fortelor universale. El este o implinire a lucrarii lor. Ca implinire realizata este complet si de sine statator. Daca cunoastem incomensurabilele forte care tin la un loc nucleele si atomii si structurile elementelor si interactiunile lor structurale complexe, nu putem sa nu facem pasul intelegerii faptului evident ca omul este expresia armonica si omogena, coeziva si sincrona a acestor forte universale a caror armonie omul o exprima prin blandetea si finetea comportamentului sau prin frumusetea sa expresiva. Cand una din aceste forte nu este in armonie cu celelalte comprtamentul uman devine grosolan, grobian si violen, atavic si irelevant prezentei sale umane imanente. Forta incomensurabila ce armonizeaza fara exceptie fortele gravitationale ale magnetismului intrinsec formei umane si a carei expresie se recunoaste prin blandete si finete, rafinament si caldura este denumita iubirea. Inbirea este de sine statatoare sau expresia implinirii tuturor conditiilor ca atare esenta ei este neconditionata sau libertate.Armonia fortelor structurilor este expresia forma a acestei a armonii si a dinamicii sale regenerative si perene sau a functiei existentiale launtrice. Explorarea propriei expresii conduce la doua directii; una este explorarea conditiilor care genereaza o constiinta a conditionarilor si o stiinta a lor; cealata este explorarea intregimilor care conduce la constiinta ratiunii sau functiunilor existentei respective in univers fara a genera un eu sau stiinta falsa prin interpretarile comparative si ierarhizante, constiinta fiind exploratorul expresiilor sale si nu mai are nevoie de o reprezentare interpretativa a sinelui sau un eu instrument.Explorarea intregimii propriei constiinte  ne conduce obligatoriu la intelegerea relatiilor cu intregimea sau intre intregimi continute in perceptie, intregimi de sine statatoare ca expresie si in relatie cu altele asemenea dar formal diferite. Exclusivismul violent si ierarhizant dispare ca atitudine si premeditare in fata mirarii si fascinatiei revelatiilor explorarii. In explorare atitudinea comparativa si acumulativa este neportivita ingreunand revelatia sau patrunderea intelesului universal al domeniului explorat si al relatiei cu constiinta exploratoare sau profunzimea perceptiei. Profunzimea perceptiei este realizarea patrunderii constiintei in domeniul explorat care conduce la comuniune si cunoastre directa prin comuniune . Comuniunea nu ne exclude nici nu separa, faramiteaza sau afecteaza domeniul explorat ci il invie prin traire si cunoaste prin consecintele feedback ale constiintei. Nu exista poet, scriitor, filosof , om de stiinta, preot adevarat sau altfel de atribute cu care am clasificat exprimarile fiintei umane exploratoare fara explorarea propriei intregimi , perceptia neselectiva si revelatia comuniunii, a continatorului si a izvorului oricaror forme ale expresiei armonice a fortelor universale, revelatia Divinului si Sublimului neconditionat temporal sau de insiruirea etapelor expresiilor sale intregi si a continatorului substantialitate divina ca intregime universala. Pretuim fara sa stim de ce anumite descrieri ale explorarilor unice ale intregimii constiintei conservate descriptiv in carti, simboluri sau edificii arhitecturale care manifesta un puternic magnetism asupra gandirii. Desigur ca unicitatea evidenta a contiintei exploratoare si a  intregimii sale expresive atemporale, neexhaustiv decsrise, nu poate releva alt adevar asa cum explorarea sorelui de pe cer nu poate releva mai multe adevaruri ci doar elemente diferite ale expresiei sale complete. Diferentele culturale implicit lingvistice prin asocierea semnificatiilor diferite acelorasi simboluri grafice sau diferite grafii ale simbolurilor  a condus dealungul timpului la conflicte inutile ,  fara radacina in adevar sau motivatie adevarata, conflicte  de factura religioasa si reverberata cultural intre natiunile constituite in juraul valorilor descrise ale revelatiilor din explorare. Faptul creat si dinamica sa launtrica sau functiunea sa universala este acelasi,  indiferent de cine si cand il releva sau a modalitatilor sale descriptive, interpretative ceea ce face conflictul religios si de orice alta natura justificativa, inutil si comic, o expresie a superficialitatii si mediocritatii constiintei care se complace in virtual fara concret, jumatati de masura si perceptie sau inchipuire, forme  instabile sau astrale fara existenta proprie si radacina in adevar sau mai pe intelesul nostru se complace in minciuna. 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu