nimic nu se pierde, nimic nu se castiga, totul se transforma.

Am supraevaluat istoric importanta imaginii si conservarea ei.

Imaginea fara spatialitate sau profunzime este proiectie pe un ecran perceput ca atare sau neperceput senzorial. Proiectiile plane le denumim filme; insiruirea dinamicii unei povesti compuse din secvente fixe a caror viteza a succesiunii lor ne da impresia miscarii. Cu cat secventele fixe sunt detaliate in amanuntul detaliilor succesiunii lor si viteza succesiunilor mai mare cu atat"impresia de "viu" creste. Asociind imaginilor succesive simtaminte si ganduri comunicate cu atat impresia de "viu" creste in intensitate si putem ajunge la un moment dat sa consideram viu ceea ce nu este decat o reprezentare virtuala  a viului. Aceasta tehnica ete cunoscuta si folosita in fabricarea 'desenelor animate" si minunate povesti sau grotesti situatii sunt prezenetate fara relevanta cu concretea circumstantelor prezente ale contemplatorului. Astfel vizionarul povestii asamblate si prezentate dinamic, reactioneaza emotional si senzorial in fata istoriei prezentate artistic sau grotesc uitand de propria istorie si circumstantele ei prezente. Astfel un mediu virtual fabricat prin proiectiile imaginilor succesive ale unei povesti, care nu este povestea in care traieste spectatorul, poate produce o viziune despre cum lumea si el este, viziune hranita de spectator prin propriile reactii emotionale si interpretarile sale. Efectul urmarit al acestor tehnici este acela de a creea emotii; cu cat mai intense cu atat realizarea este considerata reusita. De ce oare cetatenii sunt atat de avizi de emotii, de excitatii emotionale? Este evident ca oamenii traiesc reactionand la mediul lor natural sau social, reactii la reactii; dar cand reactionam la un mediu virtual si abandonam secvential pe durata unei zile reactiile la mediul natural si social al propriei prezente ce se intampla atunci? Se realizeaza o fuga de concret si izolare in virtual a atentiei noastre dupa care reactionam din virtual la situatiile concretului personal iar aceste reactii la concret sunt irelevante concretului. Acest mod de a reactiona dintr-un virtual de imagini fixate in dinamica si dinamica prezentei concrete intra in conflict si apar intrebari de genul "dar cine te crezi?" , sau aprecieri mascate sau directe cu referire la schizofrenie sau izolare de concretetea realitatii colective prezente, irelevanta propiei activitati neconforme circumstantelor.Acest eu virtual al dorintelor de expresie sau implinire format din reatiile emotionale si interpretarile mentale ale lumii virtuale prezentate prin filme a viziunii despre lume a scenaristului, etc, este efemer si fara suport in realitatea individului. Acesta tehnica de manipulare a actiunilor-reactii la mediul virtual al viziunii prefabricate prin imagini irelevante prezentului concret este folosita de politicieni pentru care adevarul a ceea ce este, este irelevant prin faptul ca nu serveste intereselor lor si importanta este doar imaginea virtuala realizata prin calomnierea adversarilor si promisiuni iresponsabile sau danii irelevante pentru votanti. Autopromovarea superioritatii proprii si demonixarea adversarilor  este imaginea virtuala prefabricata  de politicieni si fabricantii de imagini false care se proiecteaza pe ecranul mental al masei de votanti care isi tradeaza propria putere si responsabilitate acordand-o politicienilor ca dupa aceea sa constate ca in concretea propriei existente s-au inselat. Acest cerc vicios se reia cu alti actori pe scena dar cu acelasi scenariu. sa ne mai miram ca sentimentul neputintei si inutilitatii prezentei la vot este acut?. Ca interesul ingust, egoismul ca atitudine sociala manipulat inteligent izoleaza cetateanul de comunitatea sa sociala? Izolat cetateanul se simte din ce in ce mai neputincios si este tot mai dispus sa-si tradeze responsabilitatile individule manipulatorilor de imagini false. Arealul concretului colectiv devine irelevant si importanta este doar imaginea falsa a propriei maretii si micimi a adversarilor. In marile companii "votantii" sunt angajatii lor care trebuiesc platiti cat mai putin pentru profituri personale sau de grup cat mai mari asemenea politicienilor dar cu alte mijloace. Mijloacele sunt irelevante cand scenariul este acelasi si finalul povestii tragic pentru unii si profit pentru ceilalti. Dar si tragedia si satisfactia profitului sunt la fel de virtuale precum imaginile hranite energetic prin reactiile emotionale si mentale ca structura de ganduri. Orice incetare  a rectiilor emotionale si mentale la astfel de manipulare prin imagini provoaca incetarea profitului si satisfactie , a tragegiei si nemultumirii. De aceea 'spectacolul trebuie sa continue", "sustinut si automatizat' ca sa mearga singur. Daca emotiile ca reactii la imaginile virtuale ale unui "film politic sau de alta natura" pot fi "pozitive" reactiile la circumstantele concretului individual sunt cu mici exceptii negative. Uram cu putere 'dusmanul sau vinovatul exterior" ,dorind cu putere razbunarea si servim cu putere dusmanul viitor exteriorizat pe care-l sustineam in interior unde se prezenta ca speranta luminoasa a viitorului personal mai bun. Toate astea pe diferite grade de intensitate si sfere de influenta.Ceea ce este bine de observat este ca orice manipulator prin imagine falsa autopromovata, este la randul sau manipulat, iar maretia sclavului inconstient de statutul sau real este complet falsa. Gandirea  fragmentata reflexiva isi creeaza un eu fals in opozitie cu statutul sau efemer si curgator, cu ignoranta sa. Gandul in plenitudinea sa de o frumusete si armonie incomensurabila si indescriptibila in imagini fixate este un proces curgator in continua inoire de sine in care nici o etapa-reper de sine nu este "batuta in cuie", se transforma reverberand din "sfere in sfere". In fiecare secventa de un anumit nivel de finete constientizata a continuumului spatiu-timp in transformare reciproca sincrona si omogena, suntem complet" noi", proaspeti, tineri, si necunoscuti noua insine iar atentia vigilenta la "noutate" (necunoscut) este mijlocul prin care ne urmam pe noi insine tinand pasul in sincronicitate cu spiritul finetei respective. Nu este ceva ce trebuie sa facem ci ceva ce facem deja subconstient si se releva contientei fiecarui om; aforistic se exprima prin "cand stii cine esti, nu mai esti", exprimarea inoirii si curgerii din ceruri spre pamant , din sursa in manifestare, de pe pisc spre  vale, prcum in cer sau constiinta asa si pe pamant sau trup individual si colectiv. Niste maicute sublime in inocenta lor in fata afirmatiei mele ca mai bine ma inchin la ele sau ingenunchez in fata lor decat la icoane , au zambit si mi-au spus ca maestra lor le-a spus ca in cer nu exista biserici si icoane . Sensul curgerii divine creatoare este din cer pe pamantul corp sau planeta dar cerul nu este in afara corpului planetar care-l imbraca.Sensul miscarii care uzeaza este de pe pamant in cer si inapoi, un sens circular in care nimic nu se transforma dar se shimba formal ca personaje si mijloace-forme; sensul in care luam din exterior prin reactii acceptare-excludere in interior ca emtotii-imagini si le aruncam inapoi in exterior prin gandire si faptuire, povestea sarpelui cu coada in gura care nu este idealul expresiei umane ci rutina ei. Teama de disparitiea lumii este sursa efortului depus in manipularea aceleiasi cunoasteri-poveste, teama de nonexistenta sau atasamentul de viata. Evident ca o astfel de sursa si motivatie este necredinta in adevarul de sine statator al plenitudinii si frumusetii vietii si creatiei sale fara inceput sau sfarsit sau al carui inceput si sfarsit este fiinta umana.Ce ar fi creierul sau gandirea fara aceasta teama, cum s-ar comporta? cand cunoasterea sau gandirea ia conducerea , nimic nou nu poate apare in perceptie. Conducerea inimii (izvor, centru) nu este autoritara, arbitrara sau violenta, nici nu domina, respecta libertatea deciziilor, alegerilor individuale dar cand acestea sunt premeditate, sau manipulate , induse hipnotic, telepatic , subliminal, este inutil sa le consideram personale. Revenind la   exprimarea din titlu care este considerata stiintifica deci are autoritatea ratiunii , intrebarea mea este daca pe acesta afirmatie este edificata societatea politica de astazi? Nu stiu daca este adevarata sau nu si nici nu ma intereseaza acest aspect ci considerand-o adevar (adica auzind si respectand afirmatia) cum mai justificam obsesia profitului si satisfactiei psihologice si senzoriale care anima societatea? Ce sens mai are teama de pierdere a orice, vita sau avere? ce sens mai are obsesia castigului? oare inoirea prin transformarea mentala, comportaaentala, emotionala si senzoriala nu capata sens? oare un nou inceput nu ar fi transformare prin ascultare pentru a limbajului viu al inimilor noastre? In orice circumstanta senzoriala teribila, igrozitoare ca perspectiva in desfasurare, ascult inima care-mi spune 'nu te ingrozi, trece si asta , este efemerul in transformare, fii atent la faptele tale, la simtamintele tale, nu reactiona la amintitirile sperietoare moarte deja , proiectii ecou ale experimentelor cruzimii si indiferentei. Fii atent la noutatea fiintei tale eliberate de influenta si presiunea lor!"; oride cate ori reusesc sa ascult pentru ca nu urla si nici nu se plange, releva fineturi nu grozavii, increderea in mine si viata sporesc, gandul se linisteste si dinamica corporala creste ca forta, o claritate interioara revelatoare se instaleaza in cap. Asa am auzit ca 'Eu Sunt tacut". Atunci de unde vine harmalaia asta galagioasa repetitiva ca o banda de magnetofon denumita dialog interior? Evident este ce am selectat si memorat si ceea ce am auzit, dinainteascultari, premeditari care controleaza si ingradesc prin teama pe care o provoaca ca reactie sau incanta prin promisiuni.Eu sunt nu sperie si nici nu promite si asta inseamna respectul libertatii in care iubirea se releva ca interrelationare fireasca in plenitudinea intregii energii umane sau mintii unice inteligente al carui gand suntem, gandul viu. Transformari in viziune, mentalitate-gandire si comportament care se reverbereaza in sferosfera stiintifica, educationala, sociala, planetara, etc. O viziune curgatoare ale carei etape-imagine-reper al curgerii sale se releva intr-un sir incomprehensibil ordinii sale inoitoare ne determina sa constatam ca rutina psihologica prin hipnotismul ei inconstient este "o groapa" in care am cazut si nu mai stim sa iesim din ea ca sa ne urmam adevaratul eu sunt; 'o fundatura" a unei directii gresite sau al miscarii omenirii. Absolut are semnificatia de" toate gradele de miscare" , dar a ramane pe singura directie a miscarii se releva a fi gresit. Directia psihologca a acumularii si reprimarii ca rutina emotionala este prin efecte relevata drept lineara si gresita in raport cu sfericitatea fiintei si perceptiei sale, infinitatea directiilor potentialitate a acestei sfericitati formale de expresie in manifestare de sine statatoare. Cred ca asta insemna a ignora potentialul intregii fiinte ingustandu-l si diminuandu-l pe o directie lineara psihologica relationala, vina si teama. Suntem destepti cand afirmam cu emfaza cunoscatoare a faptului ca omul nu foloseste decat 4-8% din potentialul sau, dar fara sa ne intrebam cum facem asta noi insine excluzandu-ne iluzoriu situatiei relevate, ca apoi sa ne plangem de mediocritatea celorlalti fara sa o recunoastem ca expresie lineara proprie. A parasi acesta linearitate infasurata ca un cocon in forme diferite ale expresiei virtuale insemna a reveni la starea de gratie originala a constiintei elevate in adevar a copilariei, recunoscand si apreciind, hranind cu atentia radiatiile originale ale fiintei umane, iubirea, compasiunea, intelepciunea ,etc , cele mai inalte simtaminte si aspiratii umane in manifestarea concretului, hranindu-ne pe noi insine , proiectul propriei fiinte divine.