cunoasterea nu este credinta

Omul cunoasterii inca nu este om. Omul condus de cunoastere  este superficial si relativ asa cum cunoasterea psihologica despre sine este.
Dinamica inteligentei care inoieste  cunoasterea face ca orice incremenire intr-o structura cunoscuta la un moment dat sa relativizeze si diminueze expresia  vie a fiintei umane, sa o relativizeze si uzeze prin superficialitatea si relativitatea efemeritatii acestor structuri. Cu alte cuvinte ceea ce este adevarul cunoasterii la un moment dat este relativ, superficial si efemer ca expresie, Cu 600 de ani in urma adevarul cunoasterii decreta platitudinea planetei in numele careia se sanctiona drastic orice erezie sau contestare a acestei cunoasteri. Tot autoritatea cunoasterii decreta la un moment dat ca pamantul este centrul  iar astazi decreteaza un centru relativ al galaxiei in raport cu pozitia soarelelui si pamantului. ca urmare omul incremenit in cunosterea punctual istorica se relativizeaza prin identificare si isi pierde reperele existentiale cand cunoastrea se inoieste. Perceptia  nu se schimba si poate fi un reper stabil in raport cu cunoasterea explicativ interpretativa a perceptiei si relatiilor din perceptie. Cunoasterea stiintifica s-a dezvoltat prin intelegerea relatiilor din percetie ceea ce i-a dat posibilitatea folosirii lor pragmatice si adaptarii lor in noi structuri ale acestei cunoasteri in dinamica ei. Ceea ce cunoastem poate fi o platforma executiva rutiniera, dar nu si creativa, nu poate aduce ceva proaspat, nou. Omul care manipuleaza cunosterea relativa si efemera se aseamana unui robot biologic propragramat de acea cunostere iar actiunile lor nu pot iesi din sfera ingusta si superficiala a acelei cunoasteri. Asta insemna ca este predictibil si nu poate surprinde , calitate mult apreciata de orice stapan ; prin urmare feedbackul acestui comportament in constiinta sa este complet negativ inducandu-i ideea de sclav sau intrument , idee inacceptabila esentei sale in care libertatea samanta existentiala. Orice revolta la orice nivel are ca izvor aceasta inacceptabila identificare cu efemeritatea si superficialitatea cunoasterii ca idee despre sine sau lume si univers. Aceasta revolta seamana cu reactiile termonucleare care face soarele sa emita in loc sa colapseze si sustine permanent plenitudinea si frumusetea ecologiei planetare. Pulsul Soarelui se aseamana cu orice puls si respiratie dar la nivel nuclear si atomic; absoarbe si emite cu mai multa forta energia si substanta inconjuratorului subtil si util al substantialitatii universale ceea ce sustine expresiile planetei si constiintei sale sau inteligentei formatoare regenerative a carei cea mai inalta expresie este cea biologica (legea vie)  in dimanica armonica denumita ecologie. Ego-ul intelect ca expresie a gandirii, cunoasterii, este superficial si efemer,  relativizat de relativitatea cunoasterii istorice sau a timpului ca acumulare istorica. Aceasta relativizare si diminuare a importantei fiintelor si libertatii prin ingradire dogmatica interesata este efectul pe care cunoastrea acumulata (depozite conceptuale si informationale ca structuri interpretative si explicative) il exercita ca presiune asupra constiintelor (sau eu-lui spirit sau sfant duh al intregimii si comuniunii existentiale a universului, nefacut de cunoastere si izvor al creatiei), eu-lui uman sau dumnezeului izvor launtric inteligenta creatoare si diriguitoare. Omul cunoasterii este doar un beneficiar mofturos al creatiei (nici nu poate fi altfel), o prelungire umbra a omului real. Nu contest puterea si importanta cunoasterii, ci relev cel putin ca dorinta,  relatia nepotrivita intre constiinta omului si cunosterea ca expresie a interpretarii explicative a necunoscutului (daca cunostem nu mai intepretam, interpetam necunoscutul , ni-l inchipuim sau imaginam si nu suntem constienti de efectele propriilor interpretari asupra necunoscutului care daca sunt conforme cu faptul necunoscut devin sustinatori si daca nu sunt conforme cu adevarul faptului necunoscut devin ziduri si limitele dinaintelorascultari mincinoase (neconforme), rutine comportamentale irelevante si inadecvate clipei prezentului individual sau in prezenta, energia  individului. Cunosterea este trambulina prin care ne "inaltam in profunzime" si nu o putem folosi ca program existential fara ca existenta sa-si piarda orice sens. Cunoasterea nu este un scop in sine ci un intrument al sinelui; obedienta unei fiinte in fata cunosterii instrument este idolatria moderna.

Ca exemplificare a trairii acestui blocaj am sa va spun povestea unei revelatii sau reelevari a faptului asa cum este el  constientei inocente.Sentimentul se confirma a fi modelatorul viitorului in perceptie si feedbackul actiunii gandiri asupra perceptiei. Traiesc  un sentiment  al "nechimbatorului", al unei rutine de care nu sunt constient dar care ma domina si controleaza toate activitatile mele, indiferent de "epoca varstei"; dealungul intregii existente constiente cat de cat nu am facut decat acelasi lucru desi dinamica evenimentelor istorice pare extrem de diversa;  impofida acestei dinamici a istoriei personale , sentimentul unei incremeniri in aceeasi actiune nu ma paraseste; punctual in toate circumstantele am "facut" acelasi lucru. Acest sentiment imi modeleaza si viitorul istoric prin incremenirea prezenta si viitoare in aceeasi actiune.Orice efort faceam sa identific acea actiune in care incremenisem nu da rezultate iar daca "parea" a da un rezultat, acesta era fals. Un lant nevazut ma tinea legat si-mi contura limita propriilor experiente si spatiul existential iar cautarea in explicatii si cunoastere nu-mi putea oferi ceva a carei relevante in fata propriei constiinte sa fie semnificativa; banii, sanatatea, puterea sau prostia nu erau decat justificari jalnice ale neputintei de a intelege sursa sentimentului care nu ma parasea si a caror activitati nu inceta ba mai mult chiar intarea "lantul" nevazut ale carui limitari le-am vazut ca miserie comportamentala si ipocriziea  imaginii personale promovate in constiinta inconjuratorului din prezenta mea ca sa ascunda "lantul" propriei rutine  . Am inceput sa-mi rememorez istoria personala si sa inteleg cu mintea de apoi ce am  facut sau ce faceam si fac.Cand nu mai aveam nici o speranta de a intelege sau gasi adevarul rutinei simtite si onorandu-mi simtamintele in fata explicatiilor la un moment dat in circumstanta unei conversatii pe o tema adiacenta legata de "CUM SI CE" este defacut (disperata intrebare pe care si-o pune fiecare la un moment dat al revelatiei b locajului in care se afla) 'am vazut' rutina , lantul incremenirii. Intotdeauna m-am avantat cu elan in orice proiect cu care intr-un fel sau altul ma simteam in acord.( prin cuvantul "proiect' inteleg de la un simplu joc la proiectul educatiei, profesiei, familiei, carierei , armatei, managementului,  finantei, baranetii, pensiei, mortii, religiei ,etc.Dar cel mai importanta a fost revelatia faptului ca aceste proiecte nu-mi apartineau, nu erau proiectele fiintei idividuale, erau proiecte care aveau un conducator extern, o autoritate exterioara, fie parintii, fie prietenii, fie profesorii, fie sotia ,fie sefii sau comandantii, fie bancherii, politicienii, preotii ,etc, oameni care se identificau atributiv si care aveau proiectele respective ca tinte personale iar eu eram doar sustinatorul lor. Aceasta revelatie mi-a adus intelegerea "de ce-ului' cu toate eforturile si realizarile in cadrul proiectelor respective "picam mereu pe locul doi" si nu m-am putut bucura realmente si nici beneficia in vreun fel de rezultatele realizarii proiectelor respective. Cand proiectul se realiza nu mai eram necesar in acel context nou si ca atare eram exclus sau idepartat din proiect trezindu-ma de fiecare data in situatia de a o lua de la inceput, in alt proiect dar cu acelasi final pentru mine. Aceasta revelatie a faptului ca unica actiune indidviduala era sustinerea,  reactiv am hotarat sa nu mai sustin proiecte care nu sunt ale fiintei mele ca sa nu mai ajung in aceeasi situatie, in sfarsit sa schimb ceva. Aceasta hotarare ma pus in fata unui necunoscut; care este proiectul fiintei mele individuale? Aceasta intrebare a relevat faptul ca  nu cunosc proiectul , ca orice proiect as face el nu ar fi decat o adaptare sau o compilatie a proiectelor cunoscute deja; nu ar avea nimic individual si nimic original, nou, proaspat. Desigur ca valorile si ideatiile care justifica orice proiect la inceputul sau sunt 'sirenele' care ne ademenesc sau "Circe' care ne desfata orgoliile, mijlocele care ne conduc la sustinerea proiectului  , motivatiile inaltatoare pe care le avem ca justificari ale angajamentului sustinerii . Valorile de orice fel,  emotionale, senzoriale, ideatice, pragmatice, eroice,  sunt magnetul caruia nu-i putem rezista , magnetul promisiunilor lor. Daca inceputul proiectelor fara exceptie este stimulat de idealuri neatinse inca , nemanifestate, atunci de ce finalitatea concreta a proiectelor lor este mizerabila, degradanta? (Ex. 'libertate-egalitate-fraternitate' a miscat si angajat milioane de cetateni in revolutiile pasoptiste dar ce s-a realizat faptic a fost mizeria ghilotinei si inlociurea tiranilor si o tiranie mai subtila si periculoasa prin perfidia reprezentantilor ei.) Este complet logic sa se intmple asa din momet ce gestionarul proiectelor respective folosesc  ideatiile si idealurile ca mijloace pentru angajare si sutinere a proiectului personal ascuns, complet diferit de cel afirmat, puterea personala, dominatia si controlul naivilor sustinatori care raman pe locul doi mereu adica doar sustinatori, masa de manevra sau sursa de energie in scopuri necunoscute lor. acesta este rolul naivului votant, sustinator , aplaudac, gura casca , iar ingnoranta il pune in situatia neintelegerii circumstantelor mizere in care traieste ca fiinta. Sa revin la poveste; In fata evidentei necunosterii proiectului individual al propriei fiinte si neputintei de a face unul original, am realizat inutilitatea-sentiment ca blocare a existentei;  fara proiect  ramane o stare vegetativa, contemplativa, stare care nu-mi inspira dinamica launtrica , intensitate trairii, vreo transformare sau schimbare, ma aflu in aceeasi situatie si sentiment al rutinei lantului sustinerii ingnorand ce de dragul de a face si eu ceva sau a fi in randul lumii sau oilor albe de consum. Atunci am avut o alta revelatie si anume aceea a faptului ca daca eu nu cunosc si nici nu pot face proiectul propriei fiinte, este obligatoriu sa fie unul , obligatie care da existentei ratiunea de a fi si mie ratiunea de a fi om. Acest proiect exista, este necunoscut si nici nu doresc sa-l transform in cunoastre, ceea ce-mi ramane este CREDINTA in existenta lui necunoscuta dar cu care sunt in asentiment si ratiunea in acord cu el, fiind in asentiment neconditionat cu propria existenta Daca nu-l cunosc insemna ca sunt si nu pot percepe ceea ce sunt ci doar ce ratiatie are ceea ce sunt; fie radiatia "materiala; duala energie-forma", fie radiatia emotionala si comportamentala, simtamintele , intelegerea, etc. Recunosc ca m-am intalnit de mii de ori cu radiantia fiintei individuale al carui proiect necunoscut sunt, dar nu am recunoscut-o odata macar; mai mult m-am speriat de ea, nestiind de unde vine aceasta complet diferita radiatie fata de tot ce cunosteam si credeam ca-mi ofera reperul sigur al sigurantei individuale si sociale ca persona. Credinta nu este cunoastere si cunoastrea nu ne conduce la credinta . Asocierea credintei cu cunoastrea sau incredrea in cunostinte ne conduce la un nivel de superficialitate in care vom fi peranent dezamagiti si frustrati de promisiuni neonorate si desarte sperante; un nivel existential in  care suntem doar bateriile cu care functioneaza proiectele proiectului nemasuratei obsesii de putere si control adica obsesia credintei inexistentei propriei fiinte. (cand fiinta nu exista raman urmele sau obsesiile ei; "urme" in domeniul astral sau psihologic al inchipurilor si fricilor ca forme monstruoase, sau umbra psihologca care neconstientizata este considerata de ignoranta drept credinta sau cunoasterea lumii de dincolo a umbrelor. In aceasta lume astrala- mult promovata astazi cunoastrea ei- este o lume moarta de umbre, a  stralucitoarelor promisiuni ale sperantelor si intunecatelor monstruozitati ale disperarilor, nascute ambele din intuneric si teama, o lume incremenita, de gheata si indiferenta a fantomelor dintr-o poveste morbida a unei virtualitati rauvoitoare, a lipsei de vointa sau a nevoilor, povestea care contesta completitudinea si frumusetea fiintei umane. Aceasta cunoastere ignorata, este considerata credinta, credinta in moartea si efemeritatea inteligentei, creativitatii, potentialului omenesc; Luata de buna acesta cunoastre istorica  o respingem permanent si devine samnata cautarilor de  solutii pentru credinta in boala si moarte saracie si nevoi fara sa fim constienti ca solutiile nu rezolva problema fiind una inchipuita, psihologica, falsa . Probleme false sa psihologice , au calitatea de a fi intarite de efortul solutionarii lor;  in schimb problemele reale sunt solutionate si ele inceteaza. Am rezolvat toate problemele reale ale omenirii, in schimb cele psihologice sau amplificat diminuand si bagatelizand orice rezolvare prin obsesia maimultului.Anticristul este opozitia la crist, la viata, lumina si adevar, la eu Sunt; nu este ceva ce va sa vina ci ceva  ce a murit de mult si in ecourile faptelor sale multi traiesc considerand ca este credinta si cunoastrea lor. Nu de cunoastere are nevoie omenirea, care este depozitara intregii cunoasteri universale, ci de constiinta cunoasterii si relatia potrivita cu acest bagaj informational care nu poate fi controlat constient prin dublarea lui fara sa perturbe intreaga traire si ecologie planetara a carei expresie armonica este. Armonica dinamicii intregii cunoasteri este o implinire, o realizare ca urmare trebuie sa mergem mai departe de la ea ca fapt si stabila treapta de la care pornim in explorarea profunzimilor eternului si imensitatii spatiului de viata,  libertate, iubire,  armonie si frumusete. Pacea sau tacerea lasuntrica este punctul de anulare reciproca a fortelor contrare din gandirea dihotomica comparativa si ierarhizatoare in care ceea ce este unic , fara opozitie sa se releve constiintei sale si sa traim cunoscand in comuniune cu sublimul miscatorului nemiscat. Observati opozitia la linistea launtrica si pace si cum va este perturbata si furata de un sistem social care imbolnaveste sufletele si mintile  impiedicand orice clipa de "pace" in care constiintele s-ar elibera de sub teroarea nevoilor si exigentelor mincinoase.