La ce reactionam continuu prin acceptare sau respingere?
Ce dorim sa dominam si stapanim in existenta? Care sunt mijloacele prin care incercam sa ne realizam aceste dorinte? Printro notiune de larga generalitate denumin toate acestea "mediu".Mediul ca si continut de semnificatie reprezinta domeniul perceptiei fragmentat in domenii cuprinzatoare de profunzime asemenea foilor de ceapa sau a ceea ce denumim sferosfera sau sfere in sfere.Sa enumeram cateva domenii ale mediului fiecare dintre ele fiind la randul lor sferosfere ale profunzimilor si vrecventelor radiatiilor, pornind de la "margine' spre "centru". Cuprinzatoarea sfera continatoare a tuturor celorlalte o denumim "mediu natural" sau natura. O mai cunoastem si sub denumirea de creatie sau sfera concretului si evidentei existentiale de sine statoare , sfera obiectivului si realitate in care individul observator este continut ca parte a acestei sfere. Sfera creatiei este la radul ei o sferosfera in care sfera imensitatii evidente contine sfera universului , a galaxieiilor si constelatiilor, sfera sistemelor solare , sfera planetara, sfera atmosferei , a biologicului, sfera materiala, sfera nucleului planetar, intr-o insiruire neexclusivista si generalizatoare. Sfera psihologicului si Sferosfera biologicului (careia ii apartine individul uman) contine si este continuta la randul ei dar elementul decisiv in perceptia constienta si inteligenta a a intregii sferorsfere universale il reprezinta individul uman in constiinta caruia toate sferosferele perceptiei se reflecta si intalnesc intr-un punct in care intrega creatie este reflectata si care se contituie intr-un centru al reflectarii , o oglinda denumita eu. In aceasta oglinda se concentreaza si apoi reflecta vibratiile, radiatiile creatiei cu mai multa forta, amplificate prin ceea ce este denumit constienta de sine a eului, constienta comuniunii existentiale si armoniei sustinatoare a tuturor vibratiilor creatiei. Putem afirma metaforic ca oglinda eu-lui reflecta creatia asa cum este si aceasta reflectare este denumita inteligenta.. Eu-l ca punct de concentrare a tuturor radiatiilor universale este un punct unic iar aceasta unicitate constituita genreaza o noua calitate denumita "vie" constienta de existenta sa si o noua sferorsfera continatoare a tuturor celorlalte se exprima pe sine sferosfera viului sau a vietii inexistenta ca si concretete pana la acea concentrare a intregii creatii. Putem spune ca acel punct constient de existenta sa este prima celula a vietii universale sau amiba a careiconstienta de sine este cunoscuta sub denumirea de Crist. Intreaga sferosfera a viului se reflecta in constienta de sine Crist ca inteligenta creatoare sau izvor al creatiei sale. Oglizii eu-lui ii este asociata o noua calitate "SUNT", constienta Crist. Procesul creatiei este fara sfarsit in care noi calitati si sferosfere se infasora in dinamica sa a carei sursa si miscare este in mod evident inteligenta recunoascuta in toate manifestarile concretului universal percepute. Perceptia fara inteligenta este doar imagine intr-o oglinda si in procesul reflectarii nu exista dinamica creativa sau transformatoare evolutiva, acel nimic nou nu se intampla sau rutina a manifestarii desfasurarilor si infasurarilor radiatiilor universale existente in sine dar fara sa aiba constienta formei si actiunilor sale, existand in sine ca diferentiere si anulare reciproca ca forte opuse asa numita materie si antimaterie cu existenta efemera generata de diferentierea lor sau polarizare si anulare reciproca depolarizare. Inteligenta care patrunde si percepe propria creatie in toate nivelele sau sferosferele ei , recunoaste acesta existenta efemera fara un efect imanent(aparitie si disparitie) ca frecventa emanatiilor prin polarizare si depolarizarea fortei unice creatoare, energia totala a sferosferei viului sau a mintii universale unice recunoscuta sub denumirea de Dumnezeu cel Viu Atotputernic prin recunoasterea unicitatii sale, sursa si continator al oricarei forme sau structuri create a carei esenta diriguitoare este inteligenta . Aceasta recunoastere o mai cunoastem sub denumirea de Forta unica indescriptibila a carei polarizare in cele 4 forte descrise matematic si functional ca dinamica le cunoastem si folosim prin constienta lor, forta electromagnetica, nucleara, atomica si gravitatiei care sustin intreaga creatie si perceptie a sferosferei naturii sau concretului. Intrega creatie reflectata in punctul de uniune a tuturor radiatiilor calitativ are puterea reflectarii lor, taria de dincolo de care nici o radiatie nu poate trece sau inteligenta izvorul lor constient de sine cunoscuta de noi sub denumirea "sunt" sau recunoasterea a devarului a ceea ce este. Aceasta radiatie 'sunt'" care intareste orice radiatie recunoscuta si o sustine in existenta sa , are existenta de sine statatoare si energia proprie , energia totala a spiritului creator la dispozitia sa. aceata radiatie "sunt" isi constituie o sferosfera proprie, "sunt eu" prin recunoasterea intregii creatii ca sinele sau universal, corpul universului eu si viata sau dinamica sa armonica creativa "sunt" si se reflecta aceasta noua calitate a creatiei in sferosfera radiatiilor sale constiente pure fara deformare a adevarului a ceea ce este care in cele din urma se manifesta ca sferosfera a biologicului (vietii in manifestare armonica sau constienta), care este reflectata in cele din urma ca si corp uman, fiul intregii creatii, templu spiritului viu, sau cuvantul (radiatia constietei de sine) intrupat. In trupul constiintei unice, edificiul fortei unice inteligente , intreaga creatie isi gaseste corespondenta si toate fortele creatiei intr-o functionare armonica isi gaseste ratiunea functionala recunoacuta de noi fiziologia corporala la toate nivele lui, subnucleare, subatomice, celulare, organice corporale, emotionale, intelectuale, senzoriale etc. Odata cu aparitia sau evolutia creatiei ca templu organic al inteligentei creative Intrega creatie este perceputa in plenitudinea sa si planul concretei sau sinelui de sine statator liber si independent in creatia sa , cunoscut sub denumirea de planul fizic este creat. Tot ce este in creatie la orice nivel al sau capata forma concreta si stabila in dinamica recreativa de sine statoare si astfel apare constienta atemporalului continator, sau sincronicitatii si simultaneitatii intregii creatii, constienta comuniunii a tot ce este asa cum este, constienta Fiului sau omului. tempklu corpului uman poate fi privit in acest punct ca bomboana de pe coliva creatiei si mai este denumit si "pomul vietii". Prima celula a vietii "Crist" (sau altfel denumita recunoasterea ei) are energie proprie deci este de sine statoare completa, implinire, si contine toate posibilitatile si calitatile intregului edificu universal a carui implinire este. Creativitate inteligentei esenta sa, multiplica in celule asemenea care se diferentiaza functional fara sa-si piarda calitatile semintei lor. Procesul creativ ca sir de evenimente sincrone si simultane in totalitatea lor este reflectat si in multiplicarea corpului uman ca rezultat al unei uniuni complete la nivel proteic (masa proteica completa fara legaturi structurale, ovulul fecundat) si reorganizare ca structura proteica functionala si de sine statatoare intr-un nou corp. Contienta de sine a corpului sau a noului corp al universului dinamic si recreativ care sustine in totalitate creatiile sale pe toate nivele vibrationale sau functionale si face ca omul sa traiasca in toate nivele create intr-un corp specific si in armonie in sfera nivelului respectiv, este inocenta , libertate in fata reflectarii sau cunoasterii a tot ceea ce a fost creat pana in acel moment unic existential si astfel izvor de inoire creativa, recreativa si cocreativa a universului, izvor de fericire si caldura a intregului univers creat a comuniunii esentiale existentiale, sau corporale, formale, al concretei si statorniciei existentei fiecarei radiatii universale in parte. Inteleptii care percepeau inteligent aceste dimensiuni sincrone existentiale descriau perceptia prin relevarea dinamicii ei, a mirarii si bucuriei constatarii unei evidente; toate fortele incomesurabile ale universului asculta de om si sunt in slujba lui. Evident ca omul nu percepe aisbergul de sub ocean al carui varf este si se poate interpreta ca slab, marunt si izolat de intregimea creatiei sau naturii concretei. Un punct este mic in raport cu imensitatea sferosferei sale dar calitativ sunt asemenea. calitatea nu poate fi comparata sau irarhizata de intelect care actioneaz doar in domeniul ingust al interpretarilor cantitative-comparative a ceea ce este fara sa poata percepe relationarea calitativa si functionala simultana si sincrona sau atemporala (neaservita succesiunilor sau acumularilor informationale a elementelor percepute separat). relevam calitatea esentiala a constientei corporale, inocenta si mai spuneam ca interpretarea perceptiei ca separata de inteligenta ei observatorul sau cel viu, fiul, conduce la o reflectare deformata in oglinda eu-lui, care conduce implicit la o deformare a oglinzii reflectata la randul sau in deformare corpului sau templului. Intr-o oglinda deformata imaginea reflectata este deformata si cercul vicios continua prin deformarea oglinzii si deformarea reflectarii intr-un flux autointretinut al deformarii care luat in serios fara corectia inteligentei creatoare a perceptiei poate conduce la conceptualizari si statuari ale falsului ca fatalitate. fatalitatea exclude creativitate si complacerea sau nemiscarea , rigidizarea corporala si inutilitatea unei astfel de directii. Utilitatea corporala nu consta in stabilitatea sa formala , incremenirea formei sale ci in dinamica sa launtrica invizibila functionala pe care astazi exploratorii ei pbsedati de masurabil a evaluat-o la 10 la puterea 17 procese simultane ale dinamicii interioare corporale si comparat-o cantitativ cu dinamica simultaneitatii sociale evaluata la 10 la puterea 10 actiuni simultane. Ca urmare se recunoaste ca dinamica launtrica corporala este mai bogata decat dinamica exterioara a corpurilor. daca raportam realizam o rezerva creativa sau lucrativa a dinamicii launtrice in raport cu cunoasterea manipulata, ceea ce constata ca potentialul uman este exprimat in mica masura ca activitati corporale dar in totalitatea neperceputa a creatiei se exprima in totalitate regenerand si sustinand intreaga creatie, perceptia concretei si stabilitatii sale expresive atemporale si armonice, constienta comuniunii si plenitudinii sale expresive in dinamica de o frumusete si sublim indescriptibil . Interpretarea perceptie are o samanta de minciuna indusa constientei inocente a fiului sau ficei a caror relationare este guvernata de iubire. Acesta sugestie mincinoasa o putem desconspira prin manifestarile sale corporale si comportamentale a fost denumita "parazit" sau "sarpele din rai" sau 'dracul" si dinpacate toate aceste denumiri nu au concrete in perceptie ci doar in inchipuire ca idee falsa despre sine. Care ar fi aceasta idee care ne paraziteaza fiziologia si deformeaza corporal si gandirea sau reflectarea curata a inconjuratorului chiar daca o facem prin instrumentul limitat si necuprinzator al simbolurilor, imaginatiei si conceptualizarii? Pentru mine este evident ca parazitul este ideea falsa a incompletitudinii si insuficientei a ceea ce suntem care si-a creat un arbore al minciunilor sau cunosterea psihologica superficiala si efemera ca orice minciuna fara radacina in adevar sau Dumnezeu Tatal sau in inocenta naturala, nativa. Nativitatea inocenta a constiintei vii determina o dinamica exploratoare a creatiei asa cum este ea si bucuria de a fi in viata si ceatia ei in care relatia functionala si recreativa este iubirea a tot ce este natural neconditionata de vreo conditie, fiind implinirea tuturor conditiilor existentiale a totalitatii expresiilor universului, lipsa conflictului interior al unei intregimi , plenitudini , stare de receptivitate si comuniune in care perceptia este directa si cunoastrea relevata curata, inteligenta. Ideea despre incompletitudinea sinelui uman radiaza nevoia de mai mult, de devenire a ceva ce nu esti inca, negare existentei implinite ca realitate concreta. nevoia genereaza exigente si exigentele demonstratii de capacitate si abilitate si asa mai departe pana la cele 10 iluzii ale omenirii relevate explicit si rational in "Convorbiri cu Dumnezeu" ce o constiinta umana individuala eliberata de parazit. Doar lipsa conflictului interior al unei intregimi corporale individualizate sau colective extinse sau in expansiune poate conduce la revelatia adevarului a ceea ce "fiul" si inocenta sa nativa este in spiritul sau mintea universala unica , inteligenta creativa Dumnezeu ca Dumnezeu. Aceasta stare a constiintei fara conflict launtric in campul careia toate energiile universului sunt in functinalitate recreativa sau armonica ca dinamica, fara ca vreuna dintre ele sa incerce sa domine pe toate celelate, este un camp imens al libertatii in care inteligenta preia conducerea creativa iar comportamentul ei prin fiul sau este cunoscut ca "cea mai inalta intelepciune" in expresie faptica a dinamicii umane compritamentale in univers. Putem sa ne facem ca nu stim cum si ce dar exprimarile umane abunda in constiinta noastra deschisa si receptiva, neselectiva spre impulsurile launtrice pe care le sintim in inima si feedback-ul lor din stomac, inima cu semnificatia de "centru creativ" si stomac de "centrul corporal". Ideea de insuficienta fiintei individuale si inutlitatea degradatoare a nesfarsitului "mai mult' ca intentie diriguitoare a activitatilor constiente ( mai mult control, putere, viata, sanatate, stapanire a naturii, etc. cu efect degradator, deformator corporal) precum si edificiul conflictului existential pentru putere si dominatie unilaterala si arbitrara se aseamna si reflecta cu aparitia prin polarizare si disparitia prin depolarizare a elementelor materie antimaterie fara existenta stabila si formala, (fara corp sau fiu si constienta de sine alta decat posibilitatea uneia inchipuite din lipsa perceptiei formei concrete); o existenta potentiala sau virtuala superficiala, efemera si instabila asa cum sunt toate inchipuirile noastre. Ne putem inchipui orice dar pe noi insine nu ne putem inchipui si nici o alta fiinta vie.( nu ne putem inchipui un copac de exemplu; in schim il putem percepe direct cu mintea ca energie sau functie launtrica si emanatia sa si la nivel formal senzorial drept corp-forma copac- ca atare perceptia umana este in toate dimensiunile creatiei ca energie-radiatie spirit, sau forma corporala, si este singura perceptie capabila sa dea constiinta completa a ceea ce este, denumind apoi existenta respectiva completa in sine constientizata asa cum este, dupa firea sau ratiunea sa existentiala ca semnificatie- dinamica a verbului denumirii repective. Nu este necesar sa tai in bucati copacul ca sa cunosti functiunea sa si structura sa , este suficient sa percepi inteligent direct prin comuniune functiunea si forma expresiva sa corpul acelei functiui. Exista un moment in dinamica perceptiei in care vedem si radiatia ca aura si forma continuta ;dar nu percepem si relatia intrinseca si sincrona a simultaneitatii expresiei percepute cu observatorul si astfel de perceptie este incompleta si se completeaza prin comuniunea care evidentiaza corespondenta si relatia cu observatorul care ii daruieste o semnificatie completa a firii si functiunii sale cocreative a propriei fiinte sau spatialitate si profunzime perceptiei inteligente directe.). Acest fapt al incapacitatii inchipuirii existentelor vii evidentiaza faptul ca ceea ce denumim creatie nu este inchipuire sau modelare conceptuala arbitrara a formelor si existentelor si ar fi suficient sa ne conduca la incetarea efortului devenirii a altveva decat suntem , care ar corespunde deparazitarii memoriei sau campului cunoastrii exprimate prin gandire sau revenirii in constienta elevata a incocentei native in care claritatea si inteligenta perceptiei sa dinamizeze si reinoiasca fiziologia si forma ei umana. Se exprima simplu ca iertarea ca actiune nu ca dorinta elibereaza energia corporala de parazit dar uitarea e mai dificila caci nu putem uita ceva care valorizam ca adevar propriu sau cunoastre spihologica de sine sau atasamentul fata de istorie in loc fata de fiinta prezenta. Fara uitare amintirea falsului revine ca un ecou dupa iertare si ne perturba prin presiunea reiertarii. Nativ nu avem ce ierta pentru ca greselile apartin parazitului tiran al obsesiei de putere personala si evidentiere prin diminuarea celorlalti semeni, expresia dinamica a 'maimultului' denumit orgoliu sau vanitate ca instrument al "caderii din rai' sau starea nativa a constiintei umane in care iubirea este dinamica relationarii in creatie , iubirea ale carei fapte transcede orice limitare si nevoie a insifcientei conceptualizata de parazit. Avem in schimb totul de iertat cand ne identificam in constiinta cu parazitul si activitatuile sale le acumulam ca bagaj- se spune ca "Dumnezeu a experimentat insuficienta - dar omul a ramas cu amintirea ei"- si completez prin -si devine amintire vrand sa-i ia locul . Nu poti sa-ti ei propriul loc fara sa-l consideri strain de tine si sa-l imaginezi in alta parte fara sa stii unde si atunci tot vrei sa ocupi locuri care-s ale altor nivele de inconstienta asemenea inconstientei cautatoare de loc. Parazitul este sursa inconstientului care este umbra sa intunecata sau radiatia sa teama, 'neghina" pe care gospodarul intelept o smulge cand a crescut suficient ca sa se diferentieze clar de semintele sale si sa nu smulga din gresela sau confundare vreuna. Gospodarul in acceptia paradinului si protectorului creatiei vii cu samnta izvorului ei in ea, a unicului armonios ca plenitudine si frumusete miraculoasa prin intregimea ei de necontrolat arbitrar care ne sustine prin dinamica sa inoitoare, este gestionarul averii spiritului uman in asa fel incat sa nu ajunga sub nicio o forma dependent sau sclav sau dominat de fortele monstruoase ale aminciunii. Astfel nici un om nu-si poate pierde libertatea constiintei si expresia corporala fara acceptarea sa, iubirea nu este cu dea sila caci ar fi o ingradire si doar libertatea constiintei este campul manifestarii sale- fapt confirmat de iubirile pure ale copilariei si adolescentei , perioade in care parazitul nu luase controlul. Cu intarirea dominatiei tiranului launtric sau degradarea corporala pe care o punem in carca timpului nu parazitului, indragostitul se remarca ca din ce in ce mai rar si imposibil- asta fara sa excludem posibilitatea ca experienta parazitului nu ne poate conduce la bucuria miracolului deparazitarii si sa spunem ca ne-a pus Dumnezeu mana pe cap si ca sa reincepem a ne reindragosti mai des pana ce ramanem definitiv indragostiti fara motiv sau subiect-justificare si conditionare a indragostiri noastre, sa revenim la starea de gratie.Parazitul are si el sfera radiatiei sale iar o constienta inocenta captata prin inselaciune sau constrangere sub influenta ei se remarca in pozitia de baterie de consum si instrument robot al acelor radiatii si acest comportament si pozitie in existenta nefireasca unei fiinte umane hiponotizeaza mintea a se crede neputinciosa si inutila si se abandoneaza unei fatalitati false si superficiale ca proiectie plana fara spatialitate propriei. Aceest fapt comprtamental este relevat de functionarea mintii prin asocierea imaginilor cu senzatiile corporale (onanistul care se masturbeaza privicd intr-o revista porno), asocierea imaginilor cu dorinta si realizarea adica dam propria energie si creem spatialitate imaginilor fara sa fim constienti ce facem si ce semnificatie au acele imagini plane sau sugestii inconstiente ca dinamica contin si in aceasta rutina a asocierilor planeitatilor proiectiilor mentale ale parazitului tiranic si indiferent (recele universului- indiferenta; cei care sunt tratati cu raceala, racesc) ne consumam existenta inutil, sau traim din amintiri si in virtualiate dezamagiti de fiecare data de rezultate. Acesta sfera a radiatiilor parazitare prin misionarism si prozelitismul celor aserviti ei initial poate genera o colectiva sau gasca a cadasiilor reflectata comportamental de asa numitele organizatii criminale in care omerta sau tacerea nedesconspirarea este lege. Acum am incalcat omerta psihologica si astrala parazitara a cunosterii psihologice descriptive si false a felului in care fiinta umana este sau a radiatiei parazitare Nu stiu cum este fiinta umana ci doar meditez asupra propiilor perceptii mai reusit sau nu, mai inteligent sau comic mai clar sau confuz si afirm ca edificiul existentei umane nu este reflecatat in lumea radiatiei tiranice a parazitismului mental si psihologic al falsei idenetitati a insuficientei mentale si calomniei psiholgice pe post de cunoastre descriptiva "stiintifica" felului in care omul este din moment ce in stiinta nu este domeniul iratianalitatii comportamentale autodistructive sau a sacrificiului barbarie a fiintei umane pe altarul unei ideatici mincinoase, utopice, a promisiunilor iresponsabile si neonorate a unui "mai bine" care se constata a fi raul binelui existent deja.cautand mai bine ajungem la mai rau si asta stie cert cel care l-a catutat si l-a amplificat pana nu a mai ramas nimicdin expresia sa. Promisiunea placereii si asa denumita distractie prin defularea frustrarilor, este momeala cu care gandirea-senzorialul sunt captati si aserviti maimultului insuficient. Acum desconspir o denumire "anticrist" sau impotriva viului, este ceva ce va sa vina sau este ceva ce se manifesta si are ca urmari imbatranirea imbolnavirea si disolutia corpului biologic rigidizat si refacerea lui in trei zile sau reincarnarea prin renastere? este necesar sa ne jucam de-a vati ascunselea cu iute-ma nu mai sunt? Potentiaslul invingerii mortii sau asupririi parazitare a tiranului launtric al ideii false depre eu, sau" falsului concept calonios" ce patrude prin carne asemnea lamei nichelate a unui cutit", la ignatul porcului, este evidentiat in lumea parazitului si determina disolutia ei, disolutia intunericului teama dar asta nu inseamana ca s-a sfarsit ceva ci de-abia incepe, fiti vigilenti si inocenti in fata aparitilor ascunse pana acum de omerta' nu exista legea tacerii cand insasi creatia este maximum de transparenta, de sinceritate; este o lege falsa si este expresia ascunderii propriei mizerii si meschinarii in spatele unui perete de frica psihologca de viata si libertate, frica de viata; in spatele asa zisei taceri nu se ascunde fiinta umana la vedere, ; asa zisei taceri i s-a atribuit o putere hipnotica mistica a unor taine accesibile doar unor privilegiate instrumente ale tiranului parazit, cunoscutul 'ezoterism" sau cunoasterea manipularii inocentei native ale fiintei uamne creative. Nimic nu este ascuns totul este la vedere iar misterul este mijlocul prin care ne dam importanti in societatea orbilor in inima lor; cum nu este nici un argument corporal al superioritatii inventam sau comparam si stabilim criterii de superioritate si starea hiponotica generata de acest gen de comportament mental al gandirii si informatiei formale interpretative formeaza o lume desertica la care oricat ai lucra merite nu ti se vor recunoaste, toate sunt ale tiranului. Mediul psihologic este atat de violent incat fiecare trebuie sa stea ferm vigilent in linistea sa , in claritatea sa launtrica sau mintea buda, unde nimic din aceste superficialitati irationale nu-l pot atinge, nici boli, nici violente, nici nevoile, nici teama de pierdere a expresiei biologice planetare fara sa parasesti tu insuti forma abandonand-o fizicochimiei planetare.
Ce dorim sa dominam si stapanim in existenta? Care sunt mijloacele prin care incercam sa ne realizam aceste dorinte? Printro notiune de larga generalitate denumin toate acestea "mediu".Mediul ca si continut de semnificatie reprezinta domeniul perceptiei fragmentat in domenii cuprinzatoare de profunzime asemenea foilor de ceapa sau a ceea ce denumim sferosfera sau sfere in sfere.Sa enumeram cateva domenii ale mediului fiecare dintre ele fiind la randul lor sferosfere ale profunzimilor si vrecventelor radiatiilor, pornind de la "margine' spre "centru". Cuprinzatoarea sfera continatoare a tuturor celorlalte o denumim "mediu natural" sau natura. O mai cunoastem si sub denumirea de creatie sau sfera concretului si evidentei existentiale de sine statoare , sfera obiectivului si realitate in care individul observator este continut ca parte a acestei sfere. Sfera creatiei este la radul ei o sferosfera in care sfera imensitatii evidente contine sfera universului , a galaxieiilor si constelatiilor, sfera sistemelor solare , sfera planetara, sfera atmosferei , a biologicului, sfera materiala, sfera nucleului planetar, intr-o insiruire neexclusivista si generalizatoare. Sfera psihologicului si Sferosfera biologicului (careia ii apartine individul uman) contine si este continuta la randul ei dar elementul decisiv in perceptia constienta si inteligenta a a intregii sferorsfere universale il reprezinta individul uman in constiinta caruia toate sferosferele perceptiei se reflecta si intalnesc intr-un punct in care intrega creatie este reflectata si care se contituie intr-un centru al reflectarii , o oglinda denumita eu. In aceasta oglinda se concentreaza si apoi reflecta vibratiile, radiatiile creatiei cu mai multa forta, amplificate prin ceea ce este denumit constienta de sine a eului, constienta comuniunii existentiale si armoniei sustinatoare a tuturor vibratiilor creatiei. Putem afirma metaforic ca oglinda eu-lui reflecta creatia asa cum este si aceasta reflectare este denumita inteligenta.. Eu-l ca punct de concentrare a tuturor radiatiilor universale este un punct unic iar aceasta unicitate constituita genreaza o noua calitate denumita "vie" constienta de existenta sa si o noua sferorsfera continatoare a tuturor celorlalte se exprima pe sine sferosfera viului sau a vietii inexistenta ca si concretete pana la acea concentrare a intregii creatii. Putem spune ca acel punct constient de existenta sa este prima celula a vietii universale sau amiba a careiconstienta de sine este cunoscuta sub denumirea de Crist. Intreaga sferosfera a viului se reflecta in constienta de sine Crist ca inteligenta creatoare sau izvor al creatiei sale. Oglizii eu-lui ii este asociata o noua calitate "SUNT", constienta Crist. Procesul creatiei este fara sfarsit in care noi calitati si sferosfere se infasora in dinamica sa a carei sursa si miscare este in mod evident inteligenta recunoascuta in toate manifestarile concretului universal percepute. Perceptia fara inteligenta este doar imagine intr-o oglinda si in procesul reflectarii nu exista dinamica creativa sau transformatoare evolutiva, acel nimic nou nu se intampla sau rutina a manifestarii desfasurarilor si infasurarilor radiatiilor universale existente in sine dar fara sa aiba constienta formei si actiunilor sale, existand in sine ca diferentiere si anulare reciproca ca forte opuse asa numita materie si antimaterie cu existenta efemera generata de diferentierea lor sau polarizare si anulare reciproca depolarizare. Inteligenta care patrunde si percepe propria creatie in toate nivelele sau sferosferele ei , recunoaste acesta existenta efemera fara un efect imanent(aparitie si disparitie) ca frecventa emanatiilor prin polarizare si depolarizarea fortei unice creatoare, energia totala a sferosferei viului sau a mintii universale unice recunoscuta sub denumirea de Dumnezeu cel Viu Atotputernic prin recunoasterea unicitatii sale, sursa si continator al oricarei forme sau structuri create a carei esenta diriguitoare este inteligenta . Aceasta recunoastere o mai cunoastem sub denumirea de Forta unica indescriptibila a carei polarizare in cele 4 forte descrise matematic si functional ca dinamica le cunoastem si folosim prin constienta lor, forta electromagnetica, nucleara, atomica si gravitatiei care sustin intreaga creatie si perceptie a sferosferei naturii sau concretului. Intrega creatie reflectata in punctul de uniune a tuturor radiatiilor calitativ are puterea reflectarii lor, taria de dincolo de care nici o radiatie nu poate trece sau inteligenta izvorul lor constient de sine cunoscuta de noi sub denumirea "sunt" sau recunoasterea a devarului a ceea ce este. Aceasta radiatie 'sunt'" care intareste orice radiatie recunoscuta si o sustine in existenta sa , are existenta de sine statatoare si energia proprie , energia totala a spiritului creator la dispozitia sa. aceata radiatie "sunt" isi constituie o sferosfera proprie, "sunt eu" prin recunoasterea intregii creatii ca sinele sau universal, corpul universului eu si viata sau dinamica sa armonica creativa "sunt" si se reflecta aceasta noua calitate a creatiei in sferosfera radiatiilor sale constiente pure fara deformare a adevarului a ceea ce este care in cele din urma se manifesta ca sferosfera a biologicului (vietii in manifestare armonica sau constienta), care este reflectata in cele din urma ca si corp uman, fiul intregii creatii, templu spiritului viu, sau cuvantul (radiatia constietei de sine) intrupat. In trupul constiintei unice, edificiul fortei unice inteligente , intreaga creatie isi gaseste corespondenta si toate fortele creatiei intr-o functionare armonica isi gaseste ratiunea functionala recunoacuta de noi fiziologia corporala la toate nivele lui, subnucleare, subatomice, celulare, organice corporale, emotionale, intelectuale, senzoriale etc. Odata cu aparitia sau evolutia creatiei ca templu organic al inteligentei creative Intrega creatie este perceputa in plenitudinea sa si planul concretei sau sinelui de sine statator liber si independent in creatia sa , cunoscut sub denumirea de planul fizic este creat. Tot ce este in creatie la orice nivel al sau capata forma concreta si stabila in dinamica recreativa de sine statoare si astfel apare constienta atemporalului continator, sau sincronicitatii si simultaneitatii intregii creatii, constienta comuniunii a tot ce este asa cum este, constienta Fiului sau omului. tempklu corpului uman poate fi privit in acest punct ca bomboana de pe coliva creatiei si mai este denumit si "pomul vietii". Prima celula a vietii "Crist" (sau altfel denumita recunoasterea ei) are energie proprie deci este de sine statoare completa, implinire, si contine toate posibilitatile si calitatile intregului edificu universal a carui implinire este. Creativitate inteligentei esenta sa, multiplica in celule asemenea care se diferentiaza functional fara sa-si piarda calitatile semintei lor. Procesul creativ ca sir de evenimente sincrone si simultane in totalitatea lor este reflectat si in multiplicarea corpului uman ca rezultat al unei uniuni complete la nivel proteic (masa proteica completa fara legaturi structurale, ovulul fecundat) si reorganizare ca structura proteica functionala si de sine statatoare intr-un nou corp. Contienta de sine a corpului sau a noului corp al universului dinamic si recreativ care sustine in totalitate creatiile sale pe toate nivele vibrationale sau functionale si face ca omul sa traiasca in toate nivele create intr-un corp specific si in armonie in sfera nivelului respectiv, este inocenta , libertate in fata reflectarii sau cunoasterii a tot ceea ce a fost creat pana in acel moment unic existential si astfel izvor de inoire creativa, recreativa si cocreativa a universului, izvor de fericire si caldura a intregului univers creat a comuniunii esentiale existentiale, sau corporale, formale, al concretei si statorniciei existentei fiecarei radiatii universale in parte. Inteleptii care percepeau inteligent aceste dimensiuni sincrone existentiale descriau perceptia prin relevarea dinamicii ei, a mirarii si bucuriei constatarii unei evidente; toate fortele incomesurabile ale universului asculta de om si sunt in slujba lui. Evident ca omul nu percepe aisbergul de sub ocean al carui varf este si se poate interpreta ca slab, marunt si izolat de intregimea creatiei sau naturii concretei. Un punct este mic in raport cu imensitatea sferosferei sale dar calitativ sunt asemenea. calitatea nu poate fi comparata sau irarhizata de intelect care actioneaz doar in domeniul ingust al interpretarilor cantitative-comparative a ceea ce este fara sa poata percepe relationarea calitativa si functionala simultana si sincrona sau atemporala (neaservita succesiunilor sau acumularilor informationale a elementelor percepute separat). relevam calitatea esentiala a constientei corporale, inocenta si mai spuneam ca interpretarea perceptiei ca separata de inteligenta ei observatorul sau cel viu, fiul, conduce la o reflectare deformata in oglinda eu-lui, care conduce implicit la o deformare a oglinzii reflectata la randul sau in deformare corpului sau templului. Intr-o oglinda deformata imaginea reflectata este deformata si cercul vicios continua prin deformarea oglinzii si deformarea reflectarii intr-un flux autointretinut al deformarii care luat in serios fara corectia inteligentei creatoare a perceptiei poate conduce la conceptualizari si statuari ale falsului ca fatalitate. fatalitatea exclude creativitate si complacerea sau nemiscarea , rigidizarea corporala si inutilitatea unei astfel de directii. Utilitatea corporala nu consta in stabilitatea sa formala , incremenirea formei sale ci in dinamica sa launtrica invizibila functionala pe care astazi exploratorii ei pbsedati de masurabil a evaluat-o la 10 la puterea 17 procese simultane ale dinamicii interioare corporale si comparat-o cantitativ cu dinamica simultaneitatii sociale evaluata la 10 la puterea 10 actiuni simultane. Ca urmare se recunoaste ca dinamica launtrica corporala este mai bogata decat dinamica exterioara a corpurilor. daca raportam realizam o rezerva creativa sau lucrativa a dinamicii launtrice in raport cu cunoasterea manipulata, ceea ce constata ca potentialul uman este exprimat in mica masura ca activitati corporale dar in totalitatea neperceputa a creatiei se exprima in totalitate regenerand si sustinand intreaga creatie, perceptia concretei si stabilitatii sale expresive atemporale si armonice, constienta comuniunii si plenitudinii sale expresive in dinamica de o frumusete si sublim indescriptibil . Interpretarea perceptie are o samanta de minciuna indusa constientei inocente a fiului sau ficei a caror relationare este guvernata de iubire. Acesta sugestie mincinoasa o putem desconspira prin manifestarile sale corporale si comportamentale a fost denumita "parazit" sau "sarpele din rai" sau 'dracul" si dinpacate toate aceste denumiri nu au concrete in perceptie ci doar in inchipuire ca idee falsa despre sine. Care ar fi aceasta idee care ne paraziteaza fiziologia si deformeaza corporal si gandirea sau reflectarea curata a inconjuratorului chiar daca o facem prin instrumentul limitat si necuprinzator al simbolurilor, imaginatiei si conceptualizarii? Pentru mine este evident ca parazitul este ideea falsa a incompletitudinii si insuficientei a ceea ce suntem care si-a creat un arbore al minciunilor sau cunosterea psihologica superficiala si efemera ca orice minciuna fara radacina in adevar sau Dumnezeu Tatal sau in inocenta naturala, nativa. Nativitatea inocenta a constiintei vii determina o dinamica exploratoare a creatiei asa cum este ea si bucuria de a fi in viata si ceatia ei in care relatia functionala si recreativa este iubirea a tot ce este natural neconditionata de vreo conditie, fiind implinirea tuturor conditiilor existentiale a totalitatii expresiilor universului, lipsa conflictului interior al unei intregimi , plenitudini , stare de receptivitate si comuniune in care perceptia este directa si cunoastrea relevata curata, inteligenta. Ideea despre incompletitudinea sinelui uman radiaza nevoia de mai mult, de devenire a ceva ce nu esti inca, negare existentei implinite ca realitate concreta. nevoia genereaza exigente si exigentele demonstratii de capacitate si abilitate si asa mai departe pana la cele 10 iluzii ale omenirii relevate explicit si rational in "Convorbiri cu Dumnezeu" ce o constiinta umana individuala eliberata de parazit. Doar lipsa conflictului interior al unei intregimi corporale individualizate sau colective extinse sau in expansiune poate conduce la revelatia adevarului a ceea ce "fiul" si inocenta sa nativa este in spiritul sau mintea universala unica , inteligenta creativa Dumnezeu ca Dumnezeu. Aceasta stare a constiintei fara conflict launtric in campul careia toate energiile universului sunt in functinalitate recreativa sau armonica ca dinamica, fara ca vreuna dintre ele sa incerce sa domine pe toate celelate, este un camp imens al libertatii in care inteligenta preia conducerea creativa iar comportamentul ei prin fiul sau este cunoscut ca "cea mai inalta intelepciune" in expresie faptica a dinamicii umane compritamentale in univers. Putem sa ne facem ca nu stim cum si ce dar exprimarile umane abunda in constiinta noastra deschisa si receptiva, neselectiva spre impulsurile launtrice pe care le sintim in inima si feedback-ul lor din stomac, inima cu semnificatia de "centru creativ" si stomac de "centrul corporal". Ideea de insuficienta fiintei individuale si inutlitatea degradatoare a nesfarsitului "mai mult' ca intentie diriguitoare a activitatilor constiente ( mai mult control, putere, viata, sanatate, stapanire a naturii, etc. cu efect degradator, deformator corporal) precum si edificiul conflictului existential pentru putere si dominatie unilaterala si arbitrara se aseamna si reflecta cu aparitia prin polarizare si disparitia prin depolarizare a elementelor materie antimaterie fara existenta stabila si formala, (fara corp sau fiu si constienta de sine alta decat posibilitatea uneia inchipuite din lipsa perceptiei formei concrete); o existenta potentiala sau virtuala superficiala, efemera si instabila asa cum sunt toate inchipuirile noastre. Ne putem inchipui orice dar pe noi insine nu ne putem inchipui si nici o alta fiinta vie.( nu ne putem inchipui un copac de exemplu; in schim il putem percepe direct cu mintea ca energie sau functie launtrica si emanatia sa si la nivel formal senzorial drept corp-forma copac- ca atare perceptia umana este in toate dimensiunile creatiei ca energie-radiatie spirit, sau forma corporala, si este singura perceptie capabila sa dea constiinta completa a ceea ce este, denumind apoi existenta respectiva completa in sine constientizata asa cum este, dupa firea sau ratiunea sa existentiala ca semnificatie- dinamica a verbului denumirii repective. Nu este necesar sa tai in bucati copacul ca sa cunosti functiunea sa si structura sa , este suficient sa percepi inteligent direct prin comuniune functiunea si forma expresiva sa corpul acelei functiui. Exista un moment in dinamica perceptiei in care vedem si radiatia ca aura si forma continuta ;dar nu percepem si relatia intrinseca si sincrona a simultaneitatii expresiei percepute cu observatorul si astfel de perceptie este incompleta si se completeaza prin comuniunea care evidentiaza corespondenta si relatia cu observatorul care ii daruieste o semnificatie completa a firii si functiunii sale cocreative a propriei fiinte sau spatialitate si profunzime perceptiei inteligente directe.). Acest fapt al incapacitatii inchipuirii existentelor vii evidentiaza faptul ca ceea ce denumim creatie nu este inchipuire sau modelare conceptuala arbitrara a formelor si existentelor si ar fi suficient sa ne conduca la incetarea efortului devenirii a altveva decat suntem , care ar corespunde deparazitarii memoriei sau campului cunoastrii exprimate prin gandire sau revenirii in constienta elevata a incocentei native in care claritatea si inteligenta perceptiei sa dinamizeze si reinoiasca fiziologia si forma ei umana. Se exprima simplu ca iertarea ca actiune nu ca dorinta elibereaza energia corporala de parazit dar uitarea e mai dificila caci nu putem uita ceva care valorizam ca adevar propriu sau cunoastre spihologica de sine sau atasamentul fata de istorie in loc fata de fiinta prezenta. Fara uitare amintirea falsului revine ca un ecou dupa iertare si ne perturba prin presiunea reiertarii. Nativ nu avem ce ierta pentru ca greselile apartin parazitului tiran al obsesiei de putere personala si evidentiere prin diminuarea celorlalti semeni, expresia dinamica a 'maimultului' denumit orgoliu sau vanitate ca instrument al "caderii din rai' sau starea nativa a constiintei umane in care iubirea este dinamica relationarii in creatie , iubirea ale carei fapte transcede orice limitare si nevoie a insifcientei conceptualizata de parazit. Avem in schimb totul de iertat cand ne identificam in constiinta cu parazitul si activitatuile sale le acumulam ca bagaj- se spune ca "Dumnezeu a experimentat insuficienta - dar omul a ramas cu amintirea ei"- si completez prin -si devine amintire vrand sa-i ia locul . Nu poti sa-ti ei propriul loc fara sa-l consideri strain de tine si sa-l imaginezi in alta parte fara sa stii unde si atunci tot vrei sa ocupi locuri care-s ale altor nivele de inconstienta asemenea inconstientei cautatoare de loc. Parazitul este sursa inconstientului care este umbra sa intunecata sau radiatia sa teama, 'neghina" pe care gospodarul intelept o smulge cand a crescut suficient ca sa se diferentieze clar de semintele sale si sa nu smulga din gresela sau confundare vreuna. Gospodarul in acceptia paradinului si protectorului creatiei vii cu samnta izvorului ei in ea, a unicului armonios ca plenitudine si frumusete miraculoasa prin intregimea ei de necontrolat arbitrar care ne sustine prin dinamica sa inoitoare, este gestionarul averii spiritului uman in asa fel incat sa nu ajunga sub nicio o forma dependent sau sclav sau dominat de fortele monstruoase ale aminciunii. Astfel nici un om nu-si poate pierde libertatea constiintei si expresia corporala fara acceptarea sa, iubirea nu este cu dea sila caci ar fi o ingradire si doar libertatea constiintei este campul manifestarii sale- fapt confirmat de iubirile pure ale copilariei si adolescentei , perioade in care parazitul nu luase controlul. Cu intarirea dominatiei tiranului launtric sau degradarea corporala pe care o punem in carca timpului nu parazitului, indragostitul se remarca ca din ce in ce mai rar si imposibil- asta fara sa excludem posibilitatea ca experienta parazitului nu ne poate conduce la bucuria miracolului deparazitarii si sa spunem ca ne-a pus Dumnezeu mana pe cap si ca sa reincepem a ne reindragosti mai des pana ce ramanem definitiv indragostiti fara motiv sau subiect-justificare si conditionare a indragostiri noastre, sa revenim la starea de gratie.Parazitul are si el sfera radiatiei sale iar o constienta inocenta captata prin inselaciune sau constrangere sub influenta ei se remarca in pozitia de baterie de consum si instrument robot al acelor radiatii si acest comportament si pozitie in existenta nefireasca unei fiinte umane hiponotizeaza mintea a se crede neputinciosa si inutila si se abandoneaza unei fatalitati false si superficiale ca proiectie plana fara spatialitate propriei. Aceest fapt comprtamental este relevat de functionarea mintii prin asocierea imaginilor cu senzatiile corporale (onanistul care se masturbeaza privicd intr-o revista porno), asocierea imaginilor cu dorinta si realizarea adica dam propria energie si creem spatialitate imaginilor fara sa fim constienti ce facem si ce semnificatie au acele imagini plane sau sugestii inconstiente ca dinamica contin si in aceasta rutina a asocierilor planeitatilor proiectiilor mentale ale parazitului tiranic si indiferent (recele universului- indiferenta; cei care sunt tratati cu raceala, racesc) ne consumam existenta inutil, sau traim din amintiri si in virtualiate dezamagiti de fiecare data de rezultate. Acesta sfera a radiatiilor parazitare prin misionarism si prozelitismul celor aserviti ei initial poate genera o colectiva sau gasca a cadasiilor reflectata comportamental de asa numitele organizatii criminale in care omerta sau tacerea nedesconspirarea este lege. Acum am incalcat omerta psihologica si astrala parazitara a cunosterii psihologice descriptive si false a felului in care fiinta umana este sau a radiatiei parazitare Nu stiu cum este fiinta umana ci doar meditez asupra propiilor perceptii mai reusit sau nu, mai inteligent sau comic mai clar sau confuz si afirm ca edificiul existentei umane nu este reflecatat in lumea radiatiei tiranice a parazitismului mental si psihologic al falsei idenetitati a insuficientei mentale si calomniei psiholgice pe post de cunoastre descriptiva "stiintifica" felului in care omul este din moment ce in stiinta nu este domeniul iratianalitatii comportamentale autodistructive sau a sacrificiului barbarie a fiintei umane pe altarul unei ideatici mincinoase, utopice, a promisiunilor iresponsabile si neonorate a unui "mai bine" care se constata a fi raul binelui existent deja.cautand mai bine ajungem la mai rau si asta stie cert cel care l-a catutat si l-a amplificat pana nu a mai ramas nimicdin expresia sa. Promisiunea placereii si asa denumita distractie prin defularea frustrarilor, este momeala cu care gandirea-senzorialul sunt captati si aserviti maimultului insuficient. Acum desconspir o denumire "anticrist" sau impotriva viului, este ceva ce va sa vina sau este ceva ce se manifesta si are ca urmari imbatranirea imbolnavirea si disolutia corpului biologic rigidizat si refacerea lui in trei zile sau reincarnarea prin renastere? este necesar sa ne jucam de-a vati ascunselea cu iute-ma nu mai sunt? Potentiaslul invingerii mortii sau asupririi parazitare a tiranului launtric al ideii false depre eu, sau" falsului concept calonios" ce patrude prin carne asemnea lamei nichelate a unui cutit", la ignatul porcului, este evidentiat in lumea parazitului si determina disolutia ei, disolutia intunericului teama dar asta nu inseamana ca s-a sfarsit ceva ci de-abia incepe, fiti vigilenti si inocenti in fata aparitilor ascunse pana acum de omerta' nu exista legea tacerii cand insasi creatia este maximum de transparenta, de sinceritate; este o lege falsa si este expresia ascunderii propriei mizerii si meschinarii in spatele unui perete de frica psihologca de viata si libertate, frica de viata; in spatele asa zisei taceri nu se ascunde fiinta umana la vedere, ; asa zisei taceri i s-a atribuit o putere hipnotica mistica a unor taine accesibile doar unor privilegiate instrumente ale tiranului parazit, cunoscutul 'ezoterism" sau cunoasterea manipularii inocentei native ale fiintei uamne creative. Nimic nu este ascuns totul este la vedere iar misterul este mijlocul prin care ne dam importanti in societatea orbilor in inima lor; cum nu este nici un argument corporal al superioritatii inventam sau comparam si stabilim criterii de superioritate si starea hiponotica generata de acest gen de comportament mental al gandirii si informatiei formale interpretative formeaza o lume desertica la care oricat ai lucra merite nu ti se vor recunoaste, toate sunt ale tiranului. Mediul psihologic este atat de violent incat fiecare trebuie sa stea ferm vigilent in linistea sa , in claritatea sa launtrica sau mintea buda, unde nimic din aceste superficialitati irationale nu-l pot atinge, nici boli, nici violente, nici nevoile, nici teama de pierdere a expresiei biologice planetare fara sa parasesti tu insuti forma abandonand-o fizicochimiei planetare.
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu