29 ianuarie 2014

explorarea

Dintotdeauna omul a fost entuziasmat de noutate, de necunoscut, de mister.
Intentia explorarii este in esenta. Exolorarea ca actiune se manifesta inital inconstient sub forma curiozitatii; suntem extrem de curiosi si ne "bagam nasul" in orice ne apare ciudat, necunoscut, sau misterios. Opusul curiozitatii este sa acceptam in fata necunoscutului inchipuirea a ceva, o superstie sau o premeditare, parere, opinie,etc.In inceputul perceptiei tot ce percepem este nou, necunoscut, misterios.Copilul nu are premeditari in fata a ceea ce percepe, indraznet cerceteaza tot ce intra in contact cu el. Nu exista perceptie pe care cercetarea noastra sa nu o patrunda in profunzime si nu-i releve ratiunea existentiala, functionarea , alcatuirea. Explorarea este unica actiune prin care suntem condusi la elucidare, claritate interioara adica intelegerea a ceea ce este, dupa care putem folosi rezultatele.. Aceasta actiune starneste entuziasmul si mirarea mentinandu-ne intr-o stare de intensitate si urgenta sau atentie- receptivitate fara de care explorarea ca actiune se intrerupe, stim deja ce este sau credem ca stim.. Receptivitatea nu are sensul meschin al acumularii prin acaparare si posesie a ceva ce se doreste acaparat ( ni se pare ca primim in posesie fara efort), sau a ceva pentru care trebuie sa luptam ca sa-l obtinem, sa luam cu de-a sila. Receptivitatea este calitatea prin care 'patrundem in domeniul ce ne starneste curiozitatea exploratoare fara sa acceptam sau respingem vreun element al domeniului necunoscut in ansamblul lui. Cunoscutul si necunoscutul sunt "pe picior de egalitate in dinamica" sau existenta, adica cunoscutul este necunoscut si necunoscutul cunoscut si acesta monada dinamica este in perceptia noastra; percepem cunoscutul in spatele caruia necunoscutul se ascunde. Exploram necunoscutul de sub hainele sale cunoscute. Intr-o generalitate cuprinzatoare putem afirma ca ceea ce denumim cunoscut sunt cuvintele noastre (tot ce am denumit cumva) si necunoscut este ceea ce nu este denumit in cuvintele noastre si care ne straneste curiozitatea prin magnetismul sau. In fata unui cuvant suntem curiosi sa-i aflam radacina etimologica si ce semnificatie are sau faptul denumit asa. Aceeasi atitudine avem in fata imaginilor, vrem sa exploram faptul pe care imaginea il reprezinta. Nu ne este suficient sa vedem o fotografie a unui peisaj, loc sau fapt, suntem curiosi sa-l exploram direct prin prezenta noastra in  circumstanta relevata de fotografia sau imaginea respectiva. Cuvantul 'ocean' sau o fotografie a oceanului nu ne poate multumi fara perceptia directa a ceea ce el reprezinta si a ceea ce se ascunde sub fascinanta sa framantare. Intelectul se multumeste cu cuvinte si imagini iar fiinta traieste comuniunea sau cunoasterea faptului  ca atare nu prin reprezentarile lui. Educatia pune accent pe reprezentari  si memorarea semnificatiilor lor si astfel un intelect foarte educat in fata trairii sau comuniunii directe cu faptele reprezentate de propria cunoastere este inhibat si greoi in fata dinamicii si fluiditatii faptelor in raport cu rigiditatea simbolurilor si semnificatiilor memorate.Un intelect cunoaste totul despre intimitate dar in fata intimitatii este stanjenit si inhibat, cunoasterea nu-l ajuta, mai mult chiar il incurca pentru ca este un saboln mort prin care vrea sa-si treca fiinta fara sa poata.(gandirea in dragoste face natura de ras) . Un intelect stie totul despre istorie dar in relatie cu propria istorie este paralizat, fluiditatea istoriei se desfasoara in fata sa, fara sa poata interveni cumva. Explorarea se manifesta in inceput in domeniul necunoscut si nu in domeniul perceptiei .Exemplul 'descoperii americii' este relevant pentru ceea ce intelegem prin necunoscut la nivel primar, ceva care nu se afla in percetia directa a subiectului care exploreaza, dar exista in perceptia altui subiect. Siritul este subiectiv dar individualizat se restrange formal la nivelul subiectului, restrangandu-se sfera perceptiei sale. Intutia existentei nepercepute individual vine din perceptia subiectiva a intregimii care prin individualizare a fost restransa la prezenta individului. Astfel necunoscutul apare ca o existenta perceputa la un nivel si care la alt nivel se restrange prin diminuare si localizare formala, dar in memorie exista si desi neconstientizata se manifesta prin magnetism atragand constienta exploratoare . Cu alte cuvinte ceea ce exista, ne atrage spre a reeleva constientei individuale existenta respectiva prin trairea sau cunoasterea directa individuala, sau recunoastrea existentei respective. Binomul existential - intregimea si particularitatea, sau plenitudinea si amanuntul, diversitatea unicitatii - genereaza dinamica armoniilor care ne imboldeste continuu, la traire sau cunoastere directa, la recunoasterea ei ca plenitucine si diversitate, la explorare. Necunoscutul este o existenta ce se doreste recunoascuta si traita , trece astfel in domeniul cunoscutului (sau moare ca necunoscut) iar ceea ce era  cunostere anteriora  moare si trece in necunoscut.( Niciodata ceea ce era cunoastere dinainte de 'descoperirea Americii', nu a mai functionat ca adevar; existenta necunoscuta relevata perceptiei a generat un imbold incredibil de entuziasm si determinare activa pentru explorarea sau pentru exploatarea lui, a condus la "inconjorul" pamantului si zdrobirea fricii de marginile sale inchipuite,( frica care lega omenirea de un spatiu restrans precum un catel de cotetul lui si genera o cunoastre dogmatica  asupritoare aparata prin sperietorile inchipuirilor  si superstitiilor). Atata timp cat omenirea manifesta explorarea directa prin trairea aventurilor respective, atmosfera psihologica era pozitiva , increzatoare in viitorul din ce in ce mai bogat si nelimitat  a generat mijloace din ce in ce mai performante care sa-i usureze explorarea, stiinta rationala si pragmatismul concretetei perceptiei a eliberat psihicul de sperietorile fricilor nascute din ignorarea adevarului ca fapt. Practic astazi omenirea are in perceptia sa sau perceptia omenirii s-a extins in imensitate si profunzimile ei, reusind chiar sa creeze o harta a universului modelata tridimensional   digital. Am putea spune ca inteligenta  a recunoscut imensitatea punctului si infinita sa diversitate exprimata inteligent si armonic in forma plenitudinii substantialitatii sale punctuale . (*am citit unltima fraza scrisa si recunosc ca nu am inteles ceva desi in momentul scrierii ei totul imi era clar).  Explorarea ca actiune a avut dintotdeauna doua directii, explorarea exteriorului si a interiorului, a formei si a continutului, a organului si a functiei sale, etc. Explorarea si-a creat propriile mijloace si instrumente in actiunile ei si acest fapt a generat o conditionare a explorarii de propriile instrumente. Acesta conditionare a explorarii de instrumente  este in fapt o diminuare si deformare prin pierderea libertatii tuturor gradelor miscarii sale (sau "absolutul" care semnifica infinite grade de libertate ale miscarii). Aceasta conditionare a deformat explorarea de la nivelul sferei la acel al linearitatii, sau a generat linearitatea explorarii . Explorarea lineara (obsesia) conduce la paradoxul de a cunoaste totul despre nimic. (probabil asa se explica teoriile nimicului , "totul se naste din nimic", 'totul e iluzie"si "omorarii ego-ului" care e ceva infam, "devenirii de nimic" pentru a atinge libertatea ).  Explorarea initiala foloseste si ea un instrument dar un instrument viu, propriul corp, corpul constiintei sale.Se vorbeste de 'treptele cunoasterii" dar cunoasterea oricat de vie s-ar considera ea nu poate avea trepte, doar explorarea are trepte ale profunzimii sale inteligente. Fiecare 'treapta" a explorarii genereaza cunoastere noua care devine depozit si ingreuneaza explorarea intr-o alta profunzime.( Incercand sa orpeasca actiunea inoitoare a explorarii si cunosterii) .Aceasta "oprire" a constiintei exploratoare genereaza greutate, limitare. Paradoxul cunoasterii este ca tinde sa se condenseze si conserve ingnorand ca sursa sa era fluiditatea, dinamica actiunii ineligentei exploratoare, impiedicand-o. Eliberarea memoriei de depozitele conceptuale si cunosterea tracuta si uzata prin exploatarea ei este necesitatea naturala si obligatorie a constiintei . Se realizeaza natural prin uitare si trecere in necunoscut sau moartea cunosterii respective sau se realizeaza constient prin decizie si intelepciunea inoirii prin explorarea pe o alta trepta a profunzimii. Spuneam ca percetia s-a extins pana la plenitudinea universului si a universalului existential. Aceasta extensie naturala este sferica, sferosfera universala in expansiune si ea precum constienta exploratoare este. Dar acesta modalitate extensiva sferica ne conduce la "a stii nimic" despre totul; acesta situatie ne pune in fata plenitudinii necunoscutului, plenitudine ce ne releva faptul ca percepem totul, ca perceptia este cunoastere dar in acelasi timp necunoscuta , netraita plenitudinea ei.   (trairea ca mijloc prin  care recunoastem cunoasterea sau o reinviem.) Suntem in fata plenitudii universului (forma) si universalului (functia formei) care ne invita sa-l traim si recunoastem ca ceea ce este, ceea ce da omenirii un imbold nemaicunoscut pana acum. Acest imbold de a invia universul prin traire-comuniune se constituie intr-o imensa forta si aspitratie a libertatii in fata  trecutului limitat prin conceptualizarea necunoscutului intr-o cunoastre irelevanta prezentului si care a generat fragmentari artificiale ale constiintei si separari teoretice si ireale ale arealului terestru ca spatiu si a comunitatii planetare ca diferente  dogmatice rigide ale intereselor conservarii conflictuale a unor sfere de influenta si dominatie moarte deja datorita  reevelarii in constiinta a plenitudinii universalului vietii si univerului.Practic prezentul omenirii este in fata alegerii "prafului in ochi " al cunosterii istorice atavice din punct de vedere psihologic, sau a eliberarii constiintei in fata libertatii universale a plenitudinii sale, a reelevarii active a recepticitatii in fata acestei plenitudini pentru a o patrunde fara intentia acaparii sau respingerii ei,( adica fara premeditarea trecutelor obisnuinte moarte astazi in constiinta plenitudinii). Suntem in fata unui re-inceput de mult uitat dar la existenta caruia intuitia si intentia plenitudinii sale ne-a condus. De unde re-incepem de fiecare data? Evident exita doar o unica posibilitate, fiecare de la el insusi ( fiecare intelege inceputul de la el insusi in mod diferit si este bine asa; dar acest inceput este reflectat de circumstante si daca circumstantele simtiti ca va reflecta atunci ati inceput de la voi insiva;  (daca circumstantele nu va reflecta atunci nu v-ati ajuns din urma) "Inceputul" se refera la Initierea unei miscari, indiferent de unde incepeti miscati-va, miscarea conteaza fie in constiinta, fie in perceptie, pe suprafetele-orizontale, sau in profunzimile-verticalele clipei punctuale. Subiectul denumeste ca apoi sa se incurce sau sperie de propriile denumiri, dar intotdeauna mintea limpede trece dincolo de bariera cuvintelor, incantatoare sau nu,  prin receptivitate si traire a comuniunii naturala a tot ce este. Perceptia mizeriei "umane" este perceptia mizeriei produse de ignoranta si asocierea cu umanul este rauvoitoare si interesata. Ignoranta este continutul a ceea ce nu vrem sa vedem, sa recunoastem si fara recunoastrea propriilor fapte si conceptiilor diriguitoare, chiar daca nu ne onoreaza, nu mergem mai departe in inoirea individuala corporala si sociala. Societatea actuala este batrana si rigida in obsesiile sale, si-a trait traiul si a epuizat malaiul (inselaciunea sau criza fara sfarsit financiara individuala si colectiva). Recunoasterea este vindecare sau autovindecare si cel care a "vazut" uratenia invidiei, geloziei, lacomiei, nu mai poate lasa aceste seminte sa rodesca in energia sufletului sau. Eliberat de "neghina crescuta revoltator de mare" , campul receptivitatii sau atentiei noastre poate sa primesca semintele noi ale vietii si existentei universale. Am putea spune ca suntem in ziua in care dumnezeu da viata creatiei sale. Necunoscutul ne energizeaza asemenea modului natural in care o femeie sau un barbat necunoscut o face, scotand din noi tot ce este mai frumos si de care am iutat ca mai exista, bun simt, atentie si politete, disponibilitate si respect. Justificarile intereselor prin care se judeca acest comportament sunt false si rauvoitoare, interpretarile meschinariei care altceva nu vede in afara de limita sa. Se spune ca un ne-bun se simte singur si vrea sa inebuneasca si pe ceilalti ca sa nu mai fie, interpretandu-i asa cum isi interpreteaza sinele . (meschinul vede numai meschinarie si omul pur numai puritate). Chiar daca cuvintele mediocritatii meschine le auziti in cap, nu le confundati cu propriile emisii, receptivitatea telepatica nu face discriminare dupa continut; Vigilenta in fata "pasarilor care nu se mananca" se refera la vigilenta in fata formelor gand care nu "se mananca" sau nu manifesta prin acceptarea lor ; sunt "pasari" moarte (amintiri) ale caror reverberatii ajung la noi pe calea atat de lunga a istoriei incat azi le auzim dar nu sunt- ca sa parafrazez poezia initiatica "La steaua"  Umbrele nu exista fara Soarele de pe cer, sau lumina soarelui interior; de ce ne-am supara (reactie la ceste forme gand) ca luminan si faptul este conturat de umbrele sale .?.A gestiona propria atentie este direct proportional cu a nu mai risipi propria bogatie, libertate si tinerete. Frunosul ne inunda si merita sa-i dam viata traindu-l punctual. Misterul este inepuizabil si sublim !

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu