06 februarie 2014

locul

In mintea omului exista o idee considerata sacra si ori de cate ori se face atingere la ea se reactioneaza cu violenta.
Obisnuinta nu face distinctie intre gand si idee, intre faptul perceput si reprezentarea lui si aceasta confuzie genereaza  o consideratie denumita cunoastere proprie. Pe aceasta consideratie nascuta din  confuzie se construieste o structura falsa descriptiva de idei succesive  care se constituie sau infasoara intr-o imagine a faptului perceput in memoria umana , imagine din care sau care filtreza orice alta comunicare pe marginea faptului perceput la un moment dat. Astfel percepem un fapt sau o situatie exterioara noua la un moment dat;  ne facem despre perceptia respectiva "judecand-o", transpunand-o in simboluri lingvistice care se 'infasoara' intr-o "imagine mentala"  mai mult sau mai putin completa  a perceptiei respective, ca apoi atunci cand perceptia faptului sau circumstantelor respective nu mai exista sa comunicam despre  ferm convinsi ca o cunoastem. "Ceva"  care a fost la un moment dat in prezenta  si perceptia noastra si care nu mai este ramane in minte ca idee-imagine-amintire si acesta "urma' o consideram cunoastere si adevarul, faptul circumstantei. Orice contestare sau alta idee-imagine-amintire referitoare la acelasi fapt sau circumstanta, genereaza un 'razboi' al ideilor si cunoasterilor diferite, desi faptul sau circumstanta este aceeasi. De ce ne certam fara rost pe o tema al carei realitati prezente la un moment punctual dat si trecute deja,   cand faptic realitatea a fost aceeasi ? Exista un singur  argument rational si anume ca "urma" lasata de situatia unica perceputa sau cunoasterea personala este incompleta, generalizata si abstractizata personal in raport cu calitatea indoielnica a perceptiei individuale respective si indoielnica 'judecare ' a ei, care formeaza "adevarul ulterior incomplet" pe care-l aparam. Este evident ca perceptia este mereu dinamica, fie ca se schimba prin miscarea noastra in mediul existential,  fie ca 'ne oprim la perceptia" aceleiasi circumstante sau fapt prezent in perceptie. Cand "ne oprim" in a percepe acelsi fapt punctual , perceptia este dinamica prin imbogatirea ei cu noi detalii ale faptului respectiv care la un moment dat pot schimba complet cunoasterea initialasi superficiala in care acele detalii lipseau relevandu-ne o complet diferita semnificatie si completand structura respectiva in onstienta ei Cand structura si semnificatia faptului din perceptie este completa si "in minte" , inclusiv relatia dintre minte si faptul perceput, nu mai simtim nevoia judecarii si descrierii faptului sau cercetarii lui, se instaleaza o 'liniste' launtrica sau comuniune cu faptul, cunoastrea directa si completa in care se releva contiintei inutilitatea simbolizarii si descrierii lui incapabile sa-l reprezinte ca atare, cu alte cuvinte nu mai memoram "judecati de valoare sau nonvaloare" referitoare la fapt care sa constitue subiect de conflicte ulterioare pe marginea lui. Ce ramane in urma unei astfel de cunoasteri directe? Evident, nu ramane un bagaj informational abstract, "ideatie despre" , ramane o 'intelegere", o claritate  interioara nonconflictuala referitoare la  fapt sau circumstanta, motiv pentru care orice cunostere ulteriora descriptiva diferita nu mai este subiect de conflict interpersonal si este tratata cu intelegere si fara contrapunerea unei alte variante descriptive din constienta faptului ca orice varianta de aceasta "calitate" a cunoasterii  este la fel de partiala si incoerenta indiferent de a careipersoane este in raport cu trairea sau cunoasterea directa prin comuniune. Pentru mine este evident ca orice conflict interpersonal sau intre colectivitati religiose, nationale sau de interese (cardasii) este generat de o "cunoastere-urma-abstractiune- amintire" falsa prin incompletitudinea ei in domeniul confruntarii. Se spune ca despre religie nu este sanatos sa comentezi pentru ca niciodata nu stii pe cine superi foarte rau si-ti faci dusmani necunoascuti care te lovesc la colturi cand te astepti mai putin. Prin urmare experientele prin consecinte pot releva "nevazutul dusman" starnit de comentariile tale si razbunator ca natura a falsitatii sale , anume cunoastrea abstractizata si incompleta, sacralizata. Tot ce sacralizam in mintea noastra devine un fel de centru aparat cu duritate si disperare in orice circumstante, un centru ideatic si utopic virtual neschimbator- rigid , pentru care suntem capabili sa ne " sacrificam propria viata-existenta individuala" ferm convinsi ca astfel ne sacralizam pe noi insine sau ne sfintim, devenim eroi astfel. Daca am face o piramida din cadavrele 'eroilorsi sfintilor' unei astfel de atitudini si comportament abstract am realiza o constructie mai inalta decat toate celelate piramide de pe pamant puse una peste alta. Acest gen de ideatie se releva prin consecintele sale avand 'calitatea" indiferentei indescriptibile fata de fiinta a carei expresie umana suntem.  Si toate acestea din sacralizarea unui fals informational, sau incompletitudini descriptive informationale, care este expresia lipsei sacrului din perceptie si cunoastere. (cand percepem sacrul nu mai simtim nevoia sacralizarii, pentru om totul este sacru si nu sacralizeaza parti ale sale ) Evident ca insasi aceste consideratii de mai sus nu sunt complete, exhaustive si nu exclud orice alte consideratii pe acesta tema ; ele doar releva atentiei explorartoare un domeniu de explorat al comportamentului mental sau al gandirii in activitatile sale. Cunoastrea directa sau perceptia inteligenta a intregimilor si relatiilor dintre ele intr-o intregime extinsa al carui centru este chiar observatorul, releva noutati si mirare in fata miracolului sublim si dinamicii sale existentiale. Comportamentul mental al judecarii si abstractizarii existentei pentru generarea unei cunoasteri sau simbolizare a cunoasterii ca sa o memoram, seamana cu o incercare mereu nereusita de a "Copia" existenta, de a o dubla cumva si in acesta dublura noi sa fim centrul sau dumnezeul ei, sa se constituie intr-o 'casa' in care sa ne simtim in siguranta, o casa imaginara a propriei imaginatii. Cum aceasta "casa ', sau "loc" in care ne aflam are la baza o interpretare a perceptiei asa cum este ea la un moment dat, este efemera si fara fundatie in adevarul a ceea ce este , iar ascunderea acestei activitati mentale (devenita astfel inconstienta prin ascundere) este sub denumirea de "credinta" sau "cunoastere sacralizata". Relevarea activitatilor din spatele cuvatului credinta, foarte frumos ambalaj cu un continut urat prin meschinaria activitatilor sale, pune in evidenta semnificatia (activitatea mentala) a carei reprezentare lingvistica transparenta potrivita este "necredinta". Evident este faptul ca daca vrei sa ascunzi o otrava o faci in ambalaj atragator si cu etichete mincinoase referitoare la continut in asa fel incat tinta urmarita sa o ia singur "ascunzand otravitorul' ; daca vrei sa ascunzi o bogatie, o faci in ambalaje mizerabile care sa starneasca scarba la vedere si cu eticheta "otrava periculoasa" care sa oripileze sau sperie orice curios si sa-l faca sa arunce la gunoi scarbosenia , sau sa fuga de grozavenia periculoasa. Mastrii existentei si  invatatorii omenirii aflate in faza "copilariei a tot ce zboara prin minte se manaca cu cat este mai periculos si otravitor", relevau vigilenta inocentei ca necesitate actionala interioara, "starea de veghe", si raspunsurile intelepciunii ca actiune exterioara, actiunile pacificatoare, linistitoare in circumstantele mizeriei ignorante , in asa fel incat in acea stare de detasare de violenta circumstantelor,  liniste si pace interioara (claritate interioara), pace si prietenie, pace si iubire expresiva ca dinamica relationala sociala spiritul uman sa se releve reflectat propriei constiinte a ceea ce este  si golul sau nimicul launtric in care insuficienta ca idee isi face de cap sau "face" capul nostru ( "face" cu semnificatia "limbajului de cartier"). Daca intreaga constructie a gandului din caramizile propriilor contestari si interpretari autoignorante care se constituie intr-un cocon-gandire considerat locul spiritului sau casa credintelor-necredinte este o resedinta, un loc inadecvat, irelevant si periculos  si se releva astfel de ce suntem mereu agitati , mereu pe fuga de colo colo si de ce simtim ca nu ne aflam unde trebuie si vrem sa fim in alta parte, de ce nu putem sta prea mult in loc, de ce disperati de neputinta parasirii locului ne parasim fiinta si existenta ei biologica considerata in locul respectiv drept cobai al experimentelor credintelor-necredinte, experimentarea celor mai subtile inselaciuni . In aceasta casa sau loc al credintelor-otrava evidentiate astfel prin consecintele ingerarii mentale lor asupra propriei fiinte, este superpromovata existenta lui dumnezeu in alt loc si astfel nevoia de viata fara de moarte si tinerete fara batranete , bogatie fara saracie-promisiunea lui dumnezeu- determina constiintele inocente sa alearga dupa acel loc. Alearga si iar alerga, cauta cai si metode sa-l gaseasca si cand il gasesc se dovedeste a fi aruncati inapoi la propria lor constiinta far sa realizeze ca au ajuns unde vroiau sa ajunga pentru ca coconul ii reflecta aceeasi circumstanta a insuficientei propriei fiinte. Chiar daca pe drum posibilitati si situatii uimitoare, 'puteri necunoscute" li se releva, ele sunt efemere prin anularea lor de imposibilitatea ramanerii in ele si simtamantul insuficientei lor prin efortul necesar sustinerii lor. Aceste 'puteri' se dovedesc rezultatul efortului propriu, ceva facut de fiecare si aceasta situatie nu genereaza incredere in ele asa cum daca facem pe cineva sa ne iubeasca sau supuna, nu ne simtimi iubiti cu adevarat sau apreciati cu adevarat si ne comportam devalorizand pe acel cineva, arogant si arbitrar fara respect din moment ce noi suntem de vina sau divini si nu respectivul cineva. Ajungem sa relatuionam cu  acel cineva asemenea modului in care relationam cu un obiect  folosim programat sa ne iubeasca sau supuna . Aceea nu este iubire si nici supunere desi ne da senzatia puterii si dominatiei respectivului persoane-obiect biologic sau "puteri manipulate" , darconstiinta acestui fapt nu putem pacali si linistea implinirii nu aflam in aceste jocuri de putere. Oricat am exploata o putere personala si orice am obtine prin ea simtamantul implinirii nu aflam si ne regasim mereu in acelasi loc al credintelor-necredinte toxice. Problema locului nu exista decat in hipnoza psihologica, este o problema falsa; adevarul problemei este minciuna cunoasterii personale referitoare la tine insuti pe care o manipulezi la nesfarsit. Faptul ca nu are sfarsit acest gen de cunoastere demonstreaza daca mai este necesar ca nu are forma in concrete ca este iluzorie , efectul unei stari hipnotice sub care ne credem altceva decat suntem, un eu- casa fals istoric si atributiv fara continut concret. Orice fapt cu bun simt este structurat dupa proprotia de aur si are inceput si sfarsit, adica forma exisrenta individuala concreta si in minte si pe pamant, chiar daca expresiile formei sunt diferite, in armonie cu mediul narural in care se afla formeaza o intregime a transformarilor dintruna in alta in reciprocitate si interelationarilor, activitatea launtrica a formei-corp in integalitatea sa si sunt existente de sine statatoare, complete in sine si in perceptie. Promisiunile iresponsabile care ne leaga ca un lant de actiuni pe care nu suntem incapabili sa le sustinem constienti si personal, care se hranesc din noi diminuandu-ne expresia propriului sine real, sunt minciuni, "secrete, taine" care ne impieteaza libertatea si iubirea , complexul celor mai ialte simtaminte ale cunoasterii  prin comuniune ale 'celui preainalt sau preaprofund ca sa-l gasim in alt loc sau parte a universului, altul decat cel in care ne aflam si suntem in adevarul uniunii cerului cu pamantul sau corpului cu mintea, sau gandului cu fapta simultanacu el, uniune atat de onorata, laudata si apreciata de intelepti ca far al tuturor in propria libertate si existenta, stralucirea propriei constiinte, 'lumina' lui Dumnezeu cel viu. Corpul uman este spiritual si in spirit si pe pamant, si astfel nu poate fi rigid precum o statuie ca sa-l consuderam etern si nici nu poate dispare precum  umbra  unui bec aprins ca sa-l consideram muritor. Abordarea premeditata si rautacioasa a materialitatii sale cauzale ignora inteligenta cauza a carei expresie este si nu putem spune ca inteligenta e nascuta de materie ci doar ca materia reflecta inteligenta in structurile sale armonice ca forme concrete relevand substantialitatea creativitatii inteligenta  intregii dinamici universale, unica forta pe care oamenii de stiinta cauta sa o descopere prin unificarea fortelor cunoscute, desi le este relevata constiintelor lor ,altfel nu ar cauta. O cauta sa o instrumenteze in perpetuum mobile mecanice si informatice ca arme si instrumente, sa o controleze si domine dar orice reusita a lor se va dovedi falsa pentru ca nu percep adevarul acestei forte unice in propria ei creatie de care o separa abstractizand universalul. O abstractie ramane tot inchipuire sau umbra a faptului si real si ca urmare oricat ai incerca sa misti umbra , sa o exploatezi nu vei misca sau folosi faptul real doar te vei atotconsuma intr-un efort inutil pe care nu esti constient ca-l faci.Structura necredintei in fiinta sau Dumnezeu cel viu, izvor si ocean, in creativitate si creatie sincrona, omogena, coeziva, comuniune armonica dinamica, in numele caruia se justifica orice sacrificiu barbar pe altarul unei asa zise cunoasteri si evolutii ,este o structura fals informationala a ignorantei -si prostiei, copilu ei- un virus parazit al activitatii gandului uman, corpului sau, fiziologiei sale, comportamentului individual.  Acest complex de false structuri mentale ale gandirii fragmentate si iresponsabile ca atitudine- considerandu-se dumnezeu fara sa fie-, care constituie activitatea launtrica a acestei structuri rigide si neschimbatoare , fara posibilitatea propriei transformari, se releva insurubat in adn-ul uman ca pseudo-adn, adn fals(neuman). Desigur ca putem justifica prezenta lui insurubata acolo, atasata, lipita  adn-ului uman si care pare sa faca corp comun cu intregimea adn-ului uman, functional corporal si cu functionalitate subconstienta sau tacuta, si este justificata prin acceptarea faptului fara o mai profunda explorare a acestei prezente , ca nevoia stimularii sau constrangerea stimularii functionalitatii adn-ului functional in domeniul biologic corporal, care , "vezi Doamne", fara sa fie constrans sa functioneze nu ar mai functiona lenevindu-se si necesita sa fie mereu impuns in fund sa functioneze, impuns de boli, de disfunctiuni hormonale , de ranirile corporale, etc, impuns in fund sa functioneze de toate elementele stresante in existenta si care sfarsec prin a ne dobora la nivel corporal -binecunoascuta moarte-  Ce sa facem cand boala si orice disfunctiune functionala corporala a ajuns credinta-fatalitate, adica ne identificam personal si individual cu emanatia mentala informationala a acestui pseudo-adn sau fals adn uman care a ajuns eu personal si care se apara de orice vindecare . Cum se apara? simplu, daca este credinta mea despre mine vulnerabilitatea individuala in fata oricaror atacuri virotici, ortavuri, degradari temporale, etc, este "sacrul meu aceasta vulnerabilitate" si oricine mi-ar spune ca este o minciuna va fi contrazis violent sau luat in ras(respins emotional) bicuindu-l cu argumentele consecintelor propiei credinte, bolile si cunosterea lor. Ce cunostem facem spune evidenta, boli cunoastem boli facem la nivel subtil dupa care cand sunt reflectate de corp prin suferinte, durere si disfunctii fiziologice si in final anatomice le vom folosi ca argumentele in contestarea oricaror radiatii informationale functionale ale adn-ului uman. Necredinta ca simbolistica a tot ce este impotriva fiintei umane si bunastarii sale sub orice forma si in orice domeniu a devenit in sfarsit cunostere de sine, este acceptata ca atare la nivel oficial. Dar c onstiinta umana exploratoare in domeniul adn a relevat faptul ca pseudoadn-ul este infim raportat la adn-ul  cunoscut si necunoscut in care ponderea relevanta o are partea necunoscuta sau tacuta. Toate aceste consideratii ale cunoasterii si perceptiei releva spiritualitatea corpului uman prin evidentul fapt ca minciunile in care omul ajunge sa creada se condenseaza inregistreaza corporal pana la nivelul adn de unde, apoi deformeaza functionalitatea omului in mod automat ceea ce il poate conduce la acceptarea unei realitati deformate ca adevar al sau pe care apoi il apara cu inversunare in loc sa-si apere viata asa cum crede el ca apara. Cunoasterea psihologica izvoraste sau radiaza informational  din pseudoadn, o pretuim si aparam fiind cunoastrea despre mine a aceea ce sunt, cunoastrea sacra a exitentei mele pe care doresc sa nu se termine vreodata; daca ar fi asa, s-ar termina? evidenta arata ca eu ma termin la un moment dat si cunoasterea despre mine ranmane amintire care se estompeaza si dispare din fericire; dar condensarea ei ca structura de fals-adn se comporta ca o stafeta a falsului lasata mostenire urmasilor si acestia spun ca au boli genetice sau mostenesc bolile parintilor iar popii ca platesc pacatele parintilor pana la7 generatii. Care pacate domnilor? Minciunile cu care am infestat constiintele incocente ale copiilor referitoare la realitatea lor impiedicandu-i sa si-o exploreze singuri??? Ascundem  minciunile astea cu povestile sarpelui si caderii din rai din generatie in generatie???Vine un om si spune adevarul si il omoram , apoi martirizam ca sa ascundem simbolizand perfid adevarul relevat de el, adevarul fiecaruia? desigur o evidenta faptica acceptata ca atare atrage in mod automat justificarile ei si acest fals adn uman poate fi justificat sau interpretat ca 'operatie' genetica la care am fost supusi la un moment dat de o inteligenta straina si meschina si ajungem la antropologii dintre cele mai interesante si ireale, alte minciuni alte justificari care sa ascunda, alte asteptari ale ajutorului de la forte superioare sau mantuitoare care este doar expresia misticismului  superstitios si degradant, iresponsabil.  Suntem in locul in care trebuie sa fim, interpetarea lui dusmanoasa si calonioasa a vechilor strabuni la un moment dat, ne face sa-l ignoram si dispretuim sa-l parasim lasandu-l prada parazitismului mental astral nascut din aceste consideratii rauvoitoare ale ignorantului tiranic , puternic dar fara discernamant al stramosului dominant coborat la nivelul copierii comportamentului animalic si negandu-si propria esenta umana divina comportament cu care se justifica isi si astazi faptele.Vizionarii ar spune ca fiecare avem un stramos  care in sirul istoric, la un moment dat a "coborat" in nivelul inferior al animalului de unde nu a mai putut sa se intoarca prelungindu-si prea mult experientele de acel tip. Spiritualitatea omului implica obligativitatea repararii oricaror greseli caci lazi de gunoi in puritatea existentei nu putem lasa si nici arunca in alta parte; curatirea adn-ului de parazitul sau istoric si nu cauzal fiecare o poate face, asa cum atatia au facut-o deja Aceasta poveste releva intelesurile ascunse din neatentie sau cu intentie ale miturilor omoratorilor de dragoni, balauri,etc sau sarpelui ca sir al istoriei falsului adn, incheiat de sf Ghio sau alti omoratori de minciuni. Releva si intelesul coanului intelepciunii care afirma ca "cine nu cunoaste istoria este condamnat sa o repete si cine o cunoaste gresit este condamnat pur si simplu", isttoria gandului care suntem. Mai releva si faptul ca acesta buturuga mica a minciunii care rastoarna carul mare al corpului uman nu poate fi eradicata deat daca nu o mai alimentam caci sursa proprie nu are.  Detasarea spirituala se releva ca faptic o dezlipire a falsului informational condensat pana la nivel de structuri proteice straine ordinii corpului uman si acesta curatire prin dezlipire de minciuni ("nu mintiti, nu faceti ce vii sila")  conduce la regerare si indecare corporala , spiritul comanda corpul reflecta sau implineste, concretizeaza.  Desi revolta mea launtrica e mare in fata oricarei marsavii intentionate a caror relevari politicienii sunt oglinda, am lungit destul aceasta postare si iertati-ma daca v-am rapit timpul cu prostii, sau omorati-ma daca nu ma puteti ierta; va rog nu ma lasati neiertat si in exsitenta, adica in lumea virtuala a falsului din gandire si o falsa existenta.

8 comentarii:

  1. Un butuc de vie sadit fara Tatal nu prinde viata si el va fi smuls din radacina si va pieri. (evanghelia dupa Toma)

    G I L
    : - )

    RăspundețiȘtergere
  2. Daca asteptam sa-l smulga altcineva, asteptam asteptarea; este ca si cum am astepta sa vina cineva si sa pliveasca propria gradina. Cred ca se refera la conceptia sau viziunea despre lume si rolul individului in lume in care interesele sunt importante si nu fiintele. Nu se spune ca relatiile sunt conduse de interese? cand primeaza fiintele la propriu interesele sunt adiacente si nu sacrifica fiinte de orice natura sau statut biologic de dragul intereselor. Evangheliile sunt directori de constiinta si actiune fara dogmatismul rigid al obligativitatii si constrangerii, repere pe drumul fiecaruia ca indicatoarele de circulatie. Aceste scrieri nu trebuiesc idolatrizate ca structuri de idei si consideratii ci subiecte de meditatie pe tema propriilor fapte caramizi ale propriului viitor. rigidizarea sau dogmatizarea evanghekiilor le face inutile in raport cu scopul lor sau ratiunealor existentiala deaorece nu estita o exprimare ultima si obligatorie a existentei sau vietii prin considerente descriptive.

    RăspundețiȘtergere
  3. Daca asteptam sa-l smulga altcineva, asteptam asteptarea; este ca si cum am astepta sa vina cineva si sa pliveasca propria gradina. Cred ca se refera la conceptia sau viziunea despre lume si rolul individului in lume in care interesele sunt importante si nu fiintele. Nu se spune ca relatiile sunt conduse de interese? cand primeaza fiintele la propriu interesele sunt adiacente si nu sacrifica fiinte de orice natura sau statut biologic de dragul intereselor. Evangheliile sunt directori de constiinta si actiune fara dogmatismul rigid al obligativitatii si constrangerii, repere pe drumul fiecaruia ca indicatoarele de circulatie. Aceste scrieri nu trebuiesc idolatrizate ca structuri de idei si consideratii ci subiecte de meditatie pe tema propriilor fapte caramizi ale propriului viitor. rigidizarea sau dogmatizarea evangheliilor le face inutile in raport cu scopul lor sau ratiunealor existentiala deaorece nu estita o exprimare ultima si obligatorie a existentei sau vietii prin considerente descriptive.

    RăspundețiȘtergere
  4. Nu putem descrie sau a avea vreo idee daca nu exista un fapt real la care sa ne raportam ideile, caz in care ne inchipuim sau imaginam o realitate inexistenta ca fapt concret, virtuala posibilitate, fara a fi constienti ca o initiem si hranim acel virtual pana la condensarea lui ca fapt si apoi ne justificam cu el ca obiectivitate. Un om suparat creeaza miliarde de motive pe care le concretizeaza in manifestare obiectiva sau exterioara lui cu care-si justifica apoi necesitatea si obiectivitatea supararii lui si actiunilor suparate si razbunatoare asupra propriilor mijloace obiectivate prin care exprima supararea. Cercul vicios al ideei sau starii mentale fixate care este confirmata intr-o structura rigida de actiuni si forme adica experimentarea ideii care o confirma. Din acest cerc vicios este greu de iesit , intotdeauna experienta confirma ideea premeditata despre orice, si experienta confirma ideea si intotdeauna avem dreptate. Dar a avea dreptate nu este sensul existentei din moment ce experienta cautarii si confirmarii dreptatii personale se releva in acea expresie " mori cu dreptatea in mana". daca dreptatea ar fi un sens existential nu ai pierde existenta de dragul ei. Aceasta constienta a semintei si copacului, butucului si viei, etc, face ca orice distinctie intre realitate si gandire sa dispara. realitatea este asa cum o gandesti sau gandesti asa realitatea pentru ca asa este ea? paradoxul binecunoscut al intaietatii oului sau gainii.Cum iesim din acest paradox fara constienta sincronicitatii lui esentiale in desfasurare infasurare a formelor de expresie a unicitatii existentiale esentiale si a desfasurarii ei ca evenimente suscesive si localizate ale expresiei complete a plenitudinii simultaneitatii la un nivel cuprinzator. Oul si gaina sunt doua expresii sincrone asemantoare prin diferenta si exprima etape diferite in evolutio formei de sine statoare prin relevarea constiintei a dinamicii sale launtrice prin evenimente exterioare; relevarea dinamicii unice interioare la nivel de ou si de gaina, a functiei care-si creaza si dezvolta forma expresiei sale in toate nivelurile de infasurare si desfasurare a sa , la nivel de ou si complexitatea regeneratoare , gaina ca sfarsit al unui nou ciclu existential al functiei viului ca acea "fire" sau esenta vie.

    RăspundețiȘtergere
  5. Omul spre deosebire de gaiana-ou-gaina, are libertatea de hotarare a expresiei sale ,sau functiei in existenta sau firii sale, si desfasurarea hotararii sale este comportamentul si consecintele lui , toate contribuind la relevarea firii alese ca ceea ce este acea functie. Astfel se spune ca omul in functie de alegerile si faptele sale care le obiectiveaza sau exteriorizeaza ca evenimente si circumstante existentiale individuale(isi creeaza propria realitate prin interpretarea interitatii realitatii sale prin alegerea diferitelor firi posibile si exprimarea lor), poate sa se exprime divin sau distructiv si corpul sau biologic, sau cel viu, reflecta alegerile sale prin consecintele pe care le au propriile fapte. Inteligenta perceptiei nu este aservita timpului sau varstelor ca si concept justificativ al greselilor degradatoare a alegerilor noastre si nu poti vedea unicul adevar altfel de cum este in dinamica sa, asa ca o claritate interioara a constiintei referitoare la un anumit domeniu existential, o claritate partiala , sau a intregii existente ca si clariitate a plenitudidii, releva acelasi fapt si acum 240000de ani si acum si peste alte 240000 de ani; dinamica relevata este aceeasi indiferent de limba sau simboluri lingvistice, matematice, muzicale, imagini, etc.

    RăspundețiȘtergere
  6. "Buturugaa fara tata" semnifica 'fara viata proprie", un concept, o amintire, o informatie , un obiect energetic "psihologic"(stari fixe psihologice) sau material nu are existenta in sine (*tatal; Dumnezeu nu este suparat, nemultumit, etc caci perfecta sa creatie vede) si viata doar noi dam, le inviem cum se spune prin faptuirea lor repetitiva. Problema este a dependentei psihologice sau nevoii, reflectata exterior , obiectivate in dependentele materiale sau necesitate.ce e in suflet *interior) este si in lume(exterior). Potentialul esentialitate, putem alege ce este in suflet fara nicio ingradire, este vestea buna caci releva libertatea conditiei umane interioare dar si exterioare sau obiectiveaza libertatea interioara in circumstantele exterioare si tot ce este necesar este in prezenta si folosinta libera.In acest moment din constiinta nu mai avem nevoi sau necesitati cantitative, nici impulul reprimarii a ceva din ceea ce este si aceasta noua stare netraita constient pana in acel moment ne sperie, nu mai stim ce sa face si ne intoarcem in nevoi si trebuinte acumulative unde credem ca suntem in siguranta cunoasterii lor si aceasta falsa credinta este necredinta in siguranta propriei fiinte neconditionate de cunoastere, de timp.Cand percepem asta , teama inceteaza sa ne mai domine, o folosim ca trambulinapentru a sarii toate gardurile falselor conceptii, conceptiile morbiditatii sau atasamentului de viata care releva exteriorizarea si obiectivarea vietii , idolatrizarea ei, ignorarea profunzimii launtrice va izvor si devenim dependenti de viata adica fara viata, goi, fara energie proprie ca impresie autogenerata de acest comportament dar complet falsa.acel 'gol interpetativ si ignorant a ceea ce el este, este puritate si functie viea corpului,biologic, precum golul face cana utila, nu corpul canii care obiectiveaza formal functia golului invizibil dar prezent astfel functional.Cana fara gol sau plina nu este utila la fel cum memoria-cunoasterea fara gol-necunoscut nu este utila; corpul fara minte oricat de puternic ar fi , este inutil, fantoma lipsei si mintea fara corp oricat de geniala ar fi, este la fel de inutila, virtuala, fantoma a inteligentei .Omul cu constienta intregimii sale este perfectiunea creata, oriunde merge isi duce corpul cu el si astfel se releva abandonarea lui sau asa zisa "moarte' este o greseala de comportament al gandirii, lipsa inteligentei in actiune.Corpul uman este corpul mintii univesale, templul spiritului universal in integritatea sa iar inteligenta arhitectul sau, nu exista edificu mai important sau mai mare fara pierderea inteligentei ca integralitate unicitate universala. textele evangheliilor nu trebuiesc privite rigid ci subiectiv, spiritul este subiectiv nu subiect, inteligent nu irational concret nu virtual.

    RăspundețiȘtergere
  7. Comentariile sunt greoaie, evident putem descrie cu usurinta "ce nu este creatie" sau este fiind facute de noi conceptualizand, abstractizand descriptiv, si extrem de dificil de a descrie "dinamica creatiei" in cuvinte pe cat de simplu o exprimam in corp ca realitate existentiala concreta.

    RăspundețiȘtergere
  8. cu alte cuvinte putem descrie orice, mai putin viata si existenta creatiei , misterul lui a fi, care nu poate fi descris nici literar, nici matematic, sau nu poate fi ingradit , limitat de vreo descreire sau conceptualizat si nici dominat de vreo conceptie interes. Amintesc "semaforul rosu', "gandurile tale nu-ti vor prelungi viata nici macar cu o zi" sau cunoasterea mea sau a ta pe care o exprim(i) prin gandire nu este cunoasterea vietii;ci o umbra a vietii; constient de asta nimeni nu poate impune propria cunoastere altuia fara indifenta si dispret in relatie cu respectivul si va reamintesc mereu laitmotivul blogului ca sa nu avem discutii inutile ulterioare trezirii.chiar va rog sa comentati pentru a forma o oglinda circulara care sa dea spatiu de libertate exprimarii libere a fiecaruia si a epopeii sale inchinate existentei si iubirii, chiar daca inceputul este din umbra desertaciunilor dintotdeauna sau moarte, neschimatoare prin ele insele iar linia inceputului ii sta inainte. "Ne intoarcem inainte"

    RăspundețiȘtergere