gandeste, +...

Gandirea este un proces in mateire prin care intreaga cunoastrea  se exprima. Campul intregii cunoasteri este memoria, iar a exclude vreo informatie din campul memoriei conduce la fragmentarea gandirii.
Gandirea tratata ca fragmentata in doua parti, una apartinand memoriei individuale si alta unei memorii externe, conduce la confuzionarea intregului sau proces si este o atitudine de tip exclusiv negativ prin consecinte.  Gandirea este un imens potential uman care folosit printr-o atitudine irelevanta naturii sale, (considerand-o fragmentata in doua parti),  perturba potentialul perceptiei asa cum este el, generand un set de informatii irelevante (false) oricarui context circumstantial punctual prin modelarea percetiei si relatiei noastre cu ea si actionam dupa un model care se dovedeste fals in raport cu totalitatea perceptiei ca fenomen, asa numitele deviatii de comportament si atitudine punctuala. Comic este ca aceste 'deviatii " atitudinale si comportamentale prin repetare se condenseaza in obisnuinta si "automatizeza" manifestandu-se cu rapiditate si 'furandu-ne" deciziile. Ajungem sa vrem una si sa facem alta. Situatiile punctuale in care avem un impuls (de exemplu sa relationam cu o fiinta necunoscuta care ne-a fermecat prin prezenta ei) dar acest impuls este retezat rapid de obisnuinta de a-l refuza din considerentele justificative "a cum trebuie sa ne comportam", structura rutinei comportamentale, obisnuinta.  Este evident pentru oricine incearca ca daca doreste sa se opuna structurilor obisnuintelor formate, structuri de gandire si comportament, 'intra in razboi cu ele si le intareste, este infrant de fiecare data punctual. Ne propunem sa schimbam comportamentul dupa care constatam ca incalcam de fiecare data "modelul' comportamental dorit, si obusnuinta ne fura actiunile conform rutinii sale de justificari gandite." Controlul gandirii" ca indicatie pretioasa a unor "maestri spirituali" se dovedeste a fi o lupta cu gandirea proprie in asa numitul dialog interior si cu rutinele sale ca urmare a fragmentarii gandirii in ceea ce trebuie si ce nu trebuie sa gandesca, este un conflict interior gandirii. "Nu gandi" sau fii tacut ca indicatie de rezolvare a conflictului launtric al dialogului interior, din gandire, se releva ca indicatie falsa prin faptul ca genereaza conflict interpersonal si 'necomunicare", o stare in care gandim orice fara sa fim onstienti de ceea ce facem.  Este firesc sa se intample asa cand tratam inconstienti de fragmentarea ipotetica a gandirii ca viziune asupra ei de la care pornim, abordarea fenomenului si realitatii sale (atitudinea), ca fiind fragmentata in doua parti , personala si straina, personala si impersonala, reala si falsa, pozitiva sau negativa, etc. Nu putem sa nu gandim, sa reflectam realitatea ca perceptie, dar relevant este cum folosim acest potential gandire , complet - sau doar jumatati inchipuite sau premeditate ale lui. "Punand in opera" doar "jumatate", intram in conflict  cu cealalta "jumate" care-si revendica realitatea si acest conflict initiat de abordarea gresita a potentialului gandirii se aseamana cu jocul X si O, care daca este jucat atent de ambii competitori este un joc fara invingator, care se poate reverbera la nesfarsit refuzand competitorilor si alt joc in increnarea lor de a astepta greseala celuilalt. Iata, este 'o greseala" din moment ce transarea victoriei nu poate fi decat in urma unei greseli (samanta, copacul si fructul), greseala prin greseala se rezolva, 'cui pe cui se scoate". Fragmentarea gandirii conduce la fragmentarea perceptiei si la reflectarea ei  individuala ca fiind fragmentata; cerc inchis sau vicios, automatism. acest automatism nu putem oprin dar putem abandona. Lipsa responsabilitatii acestui mod de abordare este justificata prin "mi s-a spus", "mi s-a transmis", ' cheneling', etc, dau lipsa de curaj in fata propriilor afirmatii alocandu-le unei autoritati externe fara sa fim constienti ca acesta" posibilitate" este efectul manifestat al propriilor abordari inconstiente ale potentialului gandirii si ne justificam cu efectele manifeste ale abordarii noastre. Omul este divin si inconstienta faptului, il pune in situatia de a se justifica cu creatia proprie inconstienta pe care da vina sau o considera cauza obiectiva in fata careia este neputincios si supus ei ca unei fatalitati de neevitat (asa numitele cauze secunde sau conceptii, rutine ale gandirii fragmentate).
Evident este ca daca atitudinea-ipoteza prin care abordam potentialul gandire cu efectele arhicunoascute ale conflictului launtric gandirii si structurilor comportamentale si sociale generate de o astfel de "creatie" se manifesta , exista si manifestari ale unei alte atitudini in fata gandirii ca potential uman, atitudine care genreaza la radul ei altfel de expresii-gandire in acord cu plenitudinea procesului ca atare si cu efecte diferite asupra utilizatorului fiinta-inteligenta. Gandirea abordata sau tratata ca proces intreg in dinamica sa este recunoscuta prin expresiile sale, coanele intelepciunii, aforismele inteligentei perceptiei , toate cunoascute ca "gandirea lui Dumnezeu cel viu" Desigur ca aceasta gandire nu este relevanta observatorului prins in credinta fragmentarii gandirii si de sine , ii pare irationala si fara eficienta practica in lumea fragmentarii sale si asa si este. Acea expresie a gandirii ca plenitudine de sine statatoare nu se gaseste in lumea fragmentarii sau bigotismului gandirii , nu functioneaza acolo. Dar functioneaza in lumea sa in care fragmentarea este inchipuire si ne-bunie prin consecinte, "lume" de unde comunica fiintelor prinse in capcana mentala a fragmentarii  care le produce prin manipularea la nesfarsit a structurilor gandite-obisnuinta ei, autodegradare fara sa fie necesar si obligatoriu sau fatalitate. (Fragmentarea gandirii 'produce" constiinta binelui si raului a rasei ,cu istoria ei in desfasurare, eu-l istoric si efemer , trecator, care are inceput si evident sfarsit, a carui asociere cu corpul uman produce degradare formala si functionala individuala si sociala.

 Tot din acesta "lume" (ca distinctie functionala si nu formala, tot in lumea noastra  ca plenitudine este) a adevarului gandirii ca potential asa cum este ea in original sau samanta in spiritul universal uman, se transmite si o modalitate didactica de iesire din fragmentare: "gandeste cu gandurile lui Dumnezeu". Evident ca gandirea ca proces in materie este proces in corpul uman si acest proces nu poate fi fara consecinte reflectate, negativ sau pozitiv, de corp si asupra corpului. Cand gandim cu gandurile fragmentarii suntem in conflict cu noi insine(corpul) si semenii. "O casa in conflict, este o casa in demolare", spune Dumnezeu relevand consecintele abordarii ca samanta in gandire a fragmentarii ei. Cand gandim cu gandurile lui Dumnezeu , gandurile gandirii ca plenitudine dinamica armonica si recreativa, gandire punctuala sau unic gand, alta miscare a gandirii activam in corp cu alte consecinte reflectate de corp. Afirmatiile pot fi de orice fel dar consecintele sunt notele afirmatiilor si realitatea lor sau concretul,  reflecta  adevarul ne-bun sau bun, neplacut sau placut, superficial sau universal al afirmatiilor. Adevarul universal are calitatea de a fi neconditionat, in asentimentul intregii omeniri; nici un om nu respinge viata, tineretea sau bogatia, sanatatea sau vigoarea, sunt valori universale cu care omul fara nici un efort este in asentiment sincron si le considera expresii ale existentei sale, in termeni juridici 'drepturi castigate" care nu pot fi puse in discutie sau revocate (jurisdictia dreptului). In schimb gandirea fragmentata separandu-se de drepturile castigate lupta pentru a le obtine considerandu-le idealuri pe care trebuie sa le atinga sau sa devina, plasandu-le astfel intr-un viitor irelevant ca prezent. Este cea mai mare iluzie, iluzia nevoii si devenirii cand evidenta ne arata ca gandirea este mereu "prezenta circumstantiala" ca totalitate. Dar conceptia fragmentarii induce impresia existentei unei gandiri prezente mizerabile si a unei gandiri viitoare exceptionale cand in fapt,  prezenta din percpetie releva intregimea gandirii ca potential indiferent de epocile istorice conceptualizate ca fragmente din gandire. Cand tratam potentialul gandirii ca instrument personal, el va produce doar instrumente. Cresterea expresiilor instrumente ale gandirii sub forme din ce in ce mai performante, tehonogiile digitale, etc,  nu releva o evolutie a gandirii si cunoasterii exprimate, ci doar o pondere din ce in ce mai mare a folosirii gandirii ca instrument care in constiinta omeniri se manifesta. In diferite etape gandirea este folosita mai mult sau mai putin ca instrument in existenta si acesta folosire diferentiata ne releva o ingustare a ei pe directia instrument, dar si faptul ca are si alte valente pe care omenirea le exprima , valentele intelepciunii si filosofiei, artei si stiintelor umaniste cum au fost denumite. Gandirea conflictuala sau instrumentul "bata" este putin relevanta ca instrument "racheta atomica" (relevanta doar prin dimensiunile distrugerilor, relevanta cantitativa nu calitativa) si de la greci incoace nimic in filosofie nou nu a aparut ceea ce este relevant pentru gandirea unanista pacifista care inoieste omenirea. Dupa greci in schimb , gandirea si-a recunoscut o alta dimensiune a calitatii sale , cea a sentimentului, a sentimentului intregimii sale, iubirea; gandirea ca plenitudine este iubitoare, in lipsa conflictului interior sentimentul compaiunii-iubire-libertate se releva ca sursa diriguitoare si responsabila a gandirii ca intregime. Candirea este unui  copil, care vrea sa ajute dar mai mult incurca, pana se indivudualizeaza prin pacificare lautrica. Cand gandim cu gandurile lui Dumnezeu , le experimentam desi nu avem nici o parere a relevantei, adevarului sau concretetei lor (personal nici nu ma intereseaza daca sunt sau nu adevar sau concretete universala ca reper comportamental, ale mele sau nu, ale cui or fi) ; dupa ce le experimentam prin consecintele experientei ca note pe care viata corporala,  dinamica  launtrica  acorda acelor ganduri, putem avea o cunoastere individuala directa prin comuniune. Asta nu inseamna ca apoi  trebuie sa le insusesc sau memorez pentru ca o noua viziune  se releva constiintei individuale vis a vis de gandire si eu-l sau, iar Gandurile lui Dumnezeu nu sunt exhaustive si obligatorii (caz in care ar deveni dogmatice si moarte) in exprimarea plenitudinii si frumusetii fiintei si arealului sau planetar si universal. A experimenta "gandurile lui Dumnezeu" insemna sa devina faptele tale punctuale si nu este usor , obisnuintele se vor revolta si ca un copil gelos pe atentia acordata maturitatii gandirii, te vor perturba tragandu-te mereu de fapte si incurcandu-le. Dar cu rabdare si dragoste fata de copil  ii raspundem "hai sa mai raim putin dar mai putin ca ieri ca acest obicei gresit, incet, incet, sa transformam in obiceiul rabdarii si ratiunii iubirii" fara revendicari desarte si imature ale nu stiu caror puteri de dominatie asupra lui. In educatia copilului astazi, se manifesta aceasta directie de non-violentare si respect al libertatii lui, dar nu tine cont de faptul ca acea libertate comportamentala este rezultatul unei pierderi a libertatii lui prin programare subliminala inainte de a ajunge la scola, programare familiala (inconstienta) si "tele-vizitala" (intentionata, interesata comercial si militar) si astfel nonviolentarea copilului este in fapt cardasia cu violenta insusita de acesta ca obicei comportamental pana cand a ajuns la scoala. Educatia  " templiera-masona" care a stat la baza educatiei nationale si europene, promova disciplina  mintii si corpului sau comportamentului ca tinta a educatiei, onoarea respectarii cuvantului si desavarsirea relationarii interpersonale, a respectului si ratiunii neinduplcate al carui 'produs il cunoastem ca "gentlemenul", deasupra oricaror suspiciuni de ipocrizie sau meschinarie , imoraliate ascunsa, ca rezultat al promovarii gandiri ca integritate care se consfintea in integritatea omului al caror ganduri erau "la vedere", transparente in faptele sale ireprosabile.. Tinta educatiei a fost deturnata de dezvoltarea industriala prin cresterea ponderii in exprimarea a  'gandirii  fragmentarii'in defavoarea 'intergritatii ei' si astfel instrumentarul industrial si tehnologic a explodat direct proprortional cu scaderea integritatii comportamentale, a integritatii gandirii ca viziune. Astfel marii industriasi adeptii fara scrupule a fragmentarii gandirii si societatii si instrumentarii acestei fragmentari dupa modelul piramida 1-9-90 (model "mort-rigid") , au manevrat educatia in acea directie , o educatie care sa produca roboti pentru uzinele lor deci copii programati ca lucratori, ecsecutanti fara gandire asemenea calculatoarelor, si copii vatafi pe mosia lor, specialistii si sefii; Asa numitii "profesionisti", unii profesionisti in executie si altii in dominatia, controlul si constrangerea celorlati ca sa nu-si paraseasca programul. Acesta impartire sociala a fost extinsa in filosofii politice si stiinte sociale care sa o justifice si conserve ca adevar fatal al organixarii si functionarii comunitatilor umane. (aici merita facuta o paranteza: "filosofii" sistemului  au afirmat ca greseala lui Hitler este ca desi a initiat un sistem economic in care ierarhia sociala se baza pe fapte-munca-raspundere fara justificarea esecurilor, nu pe proprietate sau bani-creatia iudeilor-, faptul ca nu a construit o ideologie a acestui sistem sau o filosofie explicita  in constiinta oamenilor explicandu-le ratiunile si efectele, a fost repede uitat si nu s-a intels ratiunea lui, asa numita "meritocratie' care este solutia promovata astazi la sistemul "democratie-birocratie reprezentativa"  in care prostimea si ignoranta multimii isi alege  si este reprezentata politic sau conduce , iar acesata conducere risipeste potential si resurse fiind corupta in structura sa si  in conflict cu structurile mecanice ale maximizarii profitului marilor companii silite sa dea "spaga-risipa" pentru a-si desfasura activitatea teritorial)  Lantul sclaviei transparente , franghia legata de cercelul din urechea sclavului" a fost virtualizat, ascuns sub forma "banului de hartie fara valoare intrinseca" si a "segnorantei"-datorie apriorica inscrisa numeric fata de 'batatorul' de monede sau "Seniorul"; cifra inscrisa pe monede reprezinta faptic datoria pe care o ai fata de stapanul care 'bate  moneda".  Astfel cand prezinti hartia-moneda, reprezinti Seniorul, esti trimisul si reprezentantul sau imputernicit de inscrisul respectiv autentificat si de necopiat, iar cei care-l vad iti acorda dreptul material obtinut prin munca in raport de cifra inscrisa sau datoria lor fata de senior si reprezentantii lui imputernici prin Sigla respectiva. ( am spus 'sigla" la bani pentru ca a fost moment istoric in care o "piesa cu blazon", inel sau altceva inlocuia banii sau imputenicirea scrisa si nivelul delegarii  reprezentat de cifra (banul) si  oferea purtatorului puteri discretionare asupra folosirii resurselor umane sau materiale in societatea respectiva. Profesionistilor indiferent de domeniul lor, sunt  platesti in hartie fara valoare in schimb valoarea concretetei muncii lor revine in totalitate proprietarului de sclavi ca mijloace concrete ale puterii lor arbitrare, si sunt delegati ai Seniorului-stapan pe nivele diferite inscrise in cifrele de pe monede, volumul salar. Lantul a ajuns numere si controlul numerelor in mainile stapanilor. Banii in banca si cardul la purtator este expresia faptului ca in orice moment daca nu esti in rolul acordat , sau delegarea Seniorului, te poti trezi ca in spatele numerelor coduri si conturi nu se mai afla nimic, expresia controlului total nu doar al concretei valorilor (proprietatea) ci si al reprezentarii lor virtuale. Dar este bine asa, omul din totdeauna a fost pe cont propriu, acum este constrans sa recunoasca asta chiar de abandonul acestei evidente contand pe politicieni sau banci , pe sefi sau preoti sa le rezolve problemele; si aceste instrumente au propriile probleme, cum sa  rezolve pe ale " semenilor"  , isi rezolva propriile probleme pe seama "strainilor semeni" folosind instrumentul- mijloc, samanta-concept generator al problemelor-inselaciunea-  copiindu-si "Seniorii'. Mi s-a spus ca munca este sursa bogatiei, poate bogatiei altora nu a mea! Imi aduce faramituri de la masa seniorilor. Nu am vazut "bogat' prin munca, alta decat munca inselareii celorlalti.(nu mai insit cu exemplicarea faptului ca multiplicarea unui produs fara inselaciunea unei necesitati inventate ca nevoie personala nu este munca)  Acest sistem s-a diversificat si multiplicat in toate sferele sociale, a devenit o complicatie asa de mare ca specialistii lui sunt depasiti de dezvoltare si nu mai au solutii,; sunt constransi sa recunoasca ca s-au inselat inseland. "Expertul" este un om obisnuit si necunoscut , cu cat vine mai de departe cu atat mai multi gura casca "pun botul' la expertiza lui in domeniul complicatiilor inselaciunii promovate Limbajul expertului nu poate fi inteles caci daca l-am cunoaste, i-am cunoaste inselaciunea. Vanzarile de "know haw" al inselaciunii sunt cele mai scumpe cu profituri fabuloase pe seama prostiei lacome de stiinta inselaciunii pentru profit. Acum sa nu credeti ca asta este unica fata a lumii umane, este fata falsitatii si ascunsului interes meschin, sa nu invinovatiti profesiononistii si expertii victime ale cunoasterii lor , ale programului insusit sau fomatiei profesionale-deformatie umana. Traiesc si ei acelasi conflict fara sfarsit al efemeritatii fragmentarii din gandire , aceeasi iluzie a puterii pe care o pierd in momentul in care... in sfarsit au pus mana pe ea.  Angoasa agatarii de putere in lupta cu opozitia care vine la putere (cealalta jumate) este mai rea decat orice rautate, durerea mai mare. Stapanul a rezolvat si asta , cealalta jumatate este tot lui aservita, oricine castiga puterea iluzorie, coruptia puterii, tot El castiga.Tiranul sursa castiga intotdeauna, conceptul gresit se eternizeaza iluzoriu, o fundatura de abandonat.

 "Gandeste cu gandurile lui Dumnezeu" sau adevarului a ceea ce este corup si a ceea ce este pur , a ceea ce este uman si a ceea ce este iuluzoriu;  prin rezonanta acestor ganduri intri in comuniune cu adevarul fiintei proprii, "te-ai intors in casa tatalui ' propria casa , unica gandita, unicul plan, din care toate celelalte au evoluat prin adaptare, gandul viu in casa vietii, uniunea-comuniune a gandului cu casa sa este pace, este tacere, este claritate in care iubirea -intelepciune mama- tata, Sunt.. In activitatile noastre in orice circumstanta ne-am afla si oricat de ingrozitoare ar parea, oricat de greu sezorial de suportat, pornind din inceput vom merge mai departe,din durerea fiului durerii la bucuria de a fi uman. Este" golgota" pe fiecare o urcam, mai repede , mai dand inapoi, dar fara sa incetam vreodata a o urca, nu ne crucifica nimeni altcineva decat noi insine, si cand urcam golgota proprie, in varful ei nu sunt profeti-profetii, nici moartea, ci noi insine.  Noi vom gresi asa cum am  gresit cand liberi suntem (nu putem gresi programati hipnotic la a  ne considera altvceva atributiv, doar in libertate putem gresi), dar greselile vom corecta simultan cu aparitia lor ca reverberatii ale trecutului fragmentarii hipnotice din gandire la care nu ne asociem personal sau colectiv, constienti de falsitatea lor. Amintirile violatoare produc teama, durere, dar claritatea interioara, prezenta, receptiva, elibereaza, transforma, vindeca fara efort, iarta strabunilor nebunia lor, eliberandu-i si inaltandu-i la dumnezeu ca sa o ia de la inceput cu mintea de apoi ca copil, daca nu pot cu cea dinainte, a meditatiei si libertatii ca sa ramana "Aceea", sublimul in exprimare, mama sau matrita umana in care constiinta fiintei se implineste prin comuniunea esenta.
 Nu are nici o valoare personala aceste consideratii si va reamintesc laitmotivul blogului, singurul relevant, este experienta constienta sau inconstienta pe care o traiti. Alegeti sau nu- a experimenta constient sau a continua inconstient - si extrageti vinul vietii ca existenta fiecaruia sa capete sens si sa amplifice sensul creativ, cocreativ. Recunosc intelepciunea si maretia strabunilor care au stiut sa aleaga, sa discearna, ai caror fii suntem azi, sferosfera 'dumnezeilor tata' si a Fiilor , una este , unicul plan creat, spiritul viu in manifestare. Fortele incomnsurabile ale gandirii planetare ne sustin "este ceea ce avem"de cand deschidem ochii in lume; Superstitiile, inchipurile, parerile si opiniile , credintele dogmatice, practicile obsesiei puterii personale si conservarii,  stiintele ingraditoare si conditionale, etc , nu au fost si nu sunt realitatea om. Invidia si calomniile ei, marsavia intentiei, etc, nu pot controla gandirea si mintea umana prea mult timp , mai mult de o clipa. asta daca nu facem efortul inutil de a fixa clipa favorabila sau nefavorabila prin reactiile noastre apreciativ-depreciative (asa numita judecare-condamnare),  ne putem pastra in claritate si dinamica vie. Timpul fara complacere in ceva fix adica neschimbator-cunoastere la orice nivel, nu este mai lung de o clipa, o zi. Durerea e complacere in minciuna si ascunderea intentiei, desi pare sincer sa te plangi sau sa contesti pe ceilalti si lumea, acest tip de sinceritate este max de ipocrizie.
 Am experimentat reflectarea gandirii divine , am experimentat reflectarea gandiri fragmentate, mi-am insusit ipocrit meritele si respins ipocrit metehnele, viciile, defectele; iata acum suport  consecinta conflictului  ipocriziei mele lacome de "bine" si criminale de "rau", stabil interior si aratand uzura;  dar daca nu mai amestec abordand personal experimentele constiente , recunosc uniunea mintii cu corpul, unitatea mintii, mintii ca totalitate curgatoare,  indiferent de consecintele modului de abordare a gandirii la un moment dat. Ma intreb de ce aveam nevoie sa reflectez.gandirea fragmentata si deformarile ei corporale(cunoastrea medicala) si sociale(sociologia durerii si insuficientei), cand reflectarea gandirii divine si efectele corporale ale acestei reflectari s-au dovedit miraculoase mie si inconjuratorului meu? Un raspuns primar ar fi ca acea gandire divina ma facea tacut , ponderea faptelor prima aproape exaustiv in fata vorbariei; faptele imi pareau nerecunoascute ca ceea ce sunt si mai mult chiar ma simteam "si f...t si cu banii luati', si folosit si invinuit, parca speriam si atrageam in acelasi timp mediul meu social, apreciat tacut dar ranit de raspunsuri si interpretari; eram solicitat la "nevoie" si "abandonat" la binele prietenilor;  nu mi-a fost greu sa ma revolt si sa reflectez verbal ipocrizia lor intorcandu-ma in ipocrizie; am hotarat sa o relev necunscut  ca sa creasca atat de mare incat sa o vada fiecare si sa se elibereze de sub teroarea ei psihologica; dar tot un inutil sacrificu este; sunt invinuit ca nu dau metode de scapare, de eliberare, o cale, ca nu explic ce este adevarul , dar respectul libertatii e prea mare ca sa o incalc pe a semenilor rapindu-le propriile decizii si alegeri caci existenta lor este.  Sunt considerat orgolios cand relev ineficienta 'urmarii cuiva", ca ma consider mai destept ca toti si ca le stiu pe toate cand relev irationalul comportamental, dar tot ce stiu este ca nu stiu o cale, un elixir miraculos, altul decat viata in libertate si iubire si fiecare stie sa iubesca, de ce sa-i mai spun eu cum, chiar daca nu valorizeaza "stiinta" iubirii si a comportamentului sau. Colectivele religioase, filosofice, dogmatice, economice, sau de orice alt fel ignora ceva pretios, COMUNIUNEA continatoare, sunt fragmentari la nivele virtuale in exprimare ipocrit sociala. Societatea fragmentata conceptual este in conflict si demolare iar comuniunea spirituala nu exclude diferentele nici " distributia muncii" in societate. Ce distributie in colectivitate este daca, distributia veniturillor este asa cum este? evident nu exista redistribuire (recircularea energiei) ci distributie exclusivista (consumul). Distributia de activitati intr-o comunitate implica redistribuire constienta in raport cu aportul la comunitate. Cum pot explica rational faptul   ca oameni isi distribuie sarcini pentru un rezultat comun dar distribuirea rezultatului este:  un grup ia 95% din bogatia planetara rezultata in urma activitatii comune si ceilalti 5%? Resursele planetei apartin tuturor, aerul, apa, padurile, mineralele etc, productia este prin efortul tuturor direct sau indirect, de ce o astfel de distribuire a efectelor activitatii colective? Fara constiinta Comuniunii politica este gresita, suntem tarati de o politica gresita care saraceste planeta si cetatenii ei cu o justificare penibila- binele si prosperitatea tuturor, In intregimea gandirii acest 'bine' nu este unul cu faptul concret? Cati din cei 95% au simtamantul binelui si prosperitatii? cati din cei 5% il au, putrezi interior de disfunctii si medicamente de au ajuns sa semene cu stafiile conservate si cioclii) Hai, alta destaptaciune- justificare; da, dar o fac pentru copii lor! Si cum sunt si se comporta copiii sau copiile lor, ce fel de viata duc? Una a disperarii de a nu pierde si a satisfactiei de a reusi sa mentina in viata inselaciunea, sa conserve pana ajung ei insisi conserve in cutii de zeci de mii de dolari ingropate cu pompa militara si salve de tun? Faptele noastre bune si rele sunt caramizile propriului viitor. doar faptele din iubure si cu iubire exprimate transced iluzia fragmentarii si mortii. Ramane responsabilitatea si angajamentul liber, constient si indidvidual generator de miscare inoitoare si surprize ale spiritului uman care nu poate fi altfel decat este, misterul lui a fi."Numai Dumnezeu exista"; exeprienta a "cum ar fi daca n-as fi" , cunoasterea psihologica sau oculta , medicala-boala, sociologica-istorie, economia inselaciunii , este.... "productia" acestei variante care  isi releva superficialitatea si irelevanta, efemeritatea si intareste concretetea primei afirmatii, reflexie a gandirii plenitudine a gandului uinic in spiritul unic, asemenea si complet diferit. Conceptul timp nu-si gaseste locul in sincronicitatea evidentei transparentei a ceea ce este si suntem constienti sau nu. Imaginatie nu exista si conceptul ei justificativ ascunde un imens potential al fiintei umane-vederea directa neconditionata de timp si spatiu sau mijloace s-o conditioneze. Copiii cand vad "minciunile"  din capul (aura) parintilor lor, sunt acuzati de minciuna si imaginatie bogata!!!. Calitatea perceptiei este inteligenta sincrona cu perceptia si spontaneitatea exprimarii perceptiei fara justificari; Auzul este vedere la alt nivel vibrational al perceptiei si nu imaginatie; este indrazneala perceptiei care conduce la intelepciune; a vedea auzind conduce la perceptia consecintelor sau sfarsitului oricarui concept idee fara mai fi necesara experimentarea lui temporala sau durerea si dinamica in raspunsuri sau miscare in viata prin profunzimea distinctiilor fara separare. Cine aude in adn-ul lui "nu mai deveniti nimic", vede intreaga poveste de mai sus ca experienta a conceptului rigid al devenirii (constienta insuficientei), al maimultului ca dinamica si tinta a constiintei fara inteligenta lui a fi  sau in varianta in care Dumnezeu lipseste (constiinta plenitudinii, frumusetii si substantialitatii  gandului divin uman sau bigotismul ca samnta in constiinta , falsitatea eu-lui "gandit") . adevarul eu-lui este inteligenta creatoare a carei prima exprimare este "in gandire", gand curat, forma puritate. O alta fragmentare sau separare conceptuala este aceea a separarii simtamintelor de gandire fragmentand constiinta a ceea ce este si ordinea expresiilor sale sau tehnologia functionarii mintii prin inversarea ordinii sale. iubirea este separata de ratiune vazuta  ca tehnologia-mecanica a inreselor maimultului la fel de rigida ca si ele. Va propun sa meditam pe semnificatia in dinamica existentiala proprie a mitului prometic, sau al pheonixului si ca ajutor va relev faptul ca gandirea a fost reprezentata in diferitele culturi prin simbolul pasare, vultur, porumbel, etc ,iar simtamantul ca foc, etc.Evident simbolurile nu sunt faptul real, trairea, ci doar reprezentarea naturii aceteia si a dinamicii sale.Curaj , " indrazneala poarta in sine geniu , magie si putere".