Educatia este un capitol nerezolvat in ansamblul sau.
Se porneste de la premiza ca o fiinta este incapabila fara a fi educata sa se exprime in existenta; Cu toate eforturile si cheltuielile depuse se releva faptul ca aceasta activitate are putine rezultate notabile. Marea masa a celor inclusi in sistemul de educatie oficial raman needucati, nu au un comportament comunitar si nici nu se pot integra in armonica sistemului social . Si totusi sunt comunitati in care educatia pare sa aiba sens si rezultate chiar daca au un caracter mai mult sau mai putin oficial. Daca cercetam modalitatile sistemului social oficial si modalitatile sistemelor neoficiale care au ca obiectiv educatia individului descoperim diferente majore. In sistemele oficiale esti constrans la educatie prin memorare si invatarea direritelor discipline prim memorare si esti evaluat dupa capacitatea de a memora si de a prelucra si folosi informatiile memorate; acest sistem semana mai mult cu o programare decat cu educatia. Este evident de ce unii copii in acelasi sistem educational au diferite rezultate si unii chiar il depasec prin cercetare si inovare si diferentele sunt datorate unui singur factor ; implicarea sa , angajamentul sau personal. Aceasta implicare si angajament personal in procesul educativ nu poate sa fie rezolvata de sistemul oficial, nici prin constrangerea notelor sau alt gen de evaluare sau constrangere. O fiinta umana nu poate fi constransa sa se implice cu adevarat si in acest caz vom face eforturi inutile in sistemul educational si va ajunge un sistem-fatada educationala in spatele caruia se ascund grave disfunctii si comportamente deviante. Copilul cand intra in sistemul de educatie oficial este deja educat sau programat subconstient prin modele de atitudine si gandire a parintilor sai, a jocurilor pe calculator si filmelor interzisede la televizor ,iar orice efort de repogramare este sortit esecului. Nu sistemul de educatie trebuie imbunatatit si perfectionat sau dotat cu mijloace ci el trebuie regandit din radacini. Se spune ca bunicii sunt cei mai buni educatori si cred ca se confirma pentru ca au trecut prin esecul educatiei traditionale propriilor copii in care acestia trebuie mereu sa demonstreze ca merita ceva. Cand afirm ca rezultatele sistemului oficial de educatie sunt nule, ma refer la faptul ca poti ajunge premiant nobel dar in comunitatea ta sa ramai un primitiv din punct de vedere sexual emotional sau comportamental in situatii de criza. In domeniile care conteaza cu adevarat ale existentei ramane handicapat si needucat manifestand aceleasi atavice comportamente sub demnitatea sociala evocata de sistem. Dupa ce memoria e incarcata de tot felul de informatii pseudofunctionale existentei umane este greu apoi sa vorbesti despre creativitatea inocentei si puterea sa regeneratoare, puterea initiala a copilului . Este "masurata" viteza de procesare a informatiilor de creierul unui copil ca de 5 ori mai mare decat a unui adult si acesta constatare releva ca ingurgitarea de cantitati informationale prin memorarea lor conduce la scaderea eficientei functionale a creierului si implicit a pragmatismului in actiune.Am observat ca automat un copil cand se confrunta cu o problema mai intai cauta cum sa o insele, sa o pacaleasca, ocoleasca, nu cum sa o rezolve. Copiilor nu le plac problemele nici constranfatoarea mecanica a rezolvarii; isi apara inconstienti inocenta sau tineretea prin evitarea obstacolului. Daca vedem rutina sociala in care automat orice restrictie legislativa produce mai intai modalitati de ocolire a ei, (pacalirea sistemului fiscal) intelegem ca nu este firesc sa accepti poveri care nu-ti apartin. Din punct de vedere psihologic insa suntem constransi sa ne sacrificam libertatea de dragul suferintei provocate de demonstratia integritatii noastre morale sau intelectuale, de apararea imaginii valorii si capacitatii personale sau importantei de sine. Daca nu ne demonstram importanta si valoare nimeni nu o vede .("Am venit la tine si nu mai recunoscut"). Cand esti diferit si nu copiezi pe ceilalti esti catalogat "ciudat", "utopic sau periculos" si marginalizat. Fara compromis fata de propria fiinta pare sa nu ai sanse de a socializa; un secret care sa te faca important se impune, arogarea unui drept si capabilitati personale in plus iti da autoritate si atutoritatea impune respect si obedienta; dar demonstratia ei conditioneaza acceptul. Demonstratia e "moartea' oricarei autoritati; in mod evident nu exista nici un element real corporalizat care sa demonstreze superioritatea si atunci ea se bazeaza pe lipsa celorlalti , lipsa provocata accidental sau intentionat prin degradarea corporala sau emotionala sau a imaginii de sine. Vanatoarea de vrajitoare este stiinta autoritatii inchipuite, goale de continut. Aceatsa actiune prin diminuarea iluzorie a celorlalti si inventarea de probleme la care doar tu ai solutii este eminamente violenta si violenta ca sursa si relatie nu poate crea o societate umana stabila si efervescenta, creativa si inoitoare. Educatia trebuie sa inceapa cu educarea parintilor inainte de a concepe copii, chiar a indivizilor inaite de a se casatori si asuma responsabilitatile cuplului uman. Cuplul uman nu este o cardasie economica si sociala bazata pe contracte care premediteaza ipocrizia lui. Educatia insemna a releva intunericul din minte legat de statutul respectiv si astfel lumina sa se releve contiintei fiecaruia fara a decreta modele sau trebuinte constrangatoare si astfel claritatea interioara sau intelegerea domeniului existential respectiv nu se pierde si va ordona si corecta expresiile emotionale si faptice in clipa cand se produc, nu de apoi sau cand sunt irelevante corectiile situatiei ca actiune. Existenta in cuplu implica o intensitate inalta a trairii fiecarui moment , dragoste si intelepciunea implicita prezentei celor doi. Clipa si raspunsul propriu dat este intotdeauna o provocare in fata dragostei, pe care daca evitam s-o exprimam vom plange dupa ea; amintirea dragostei pierdute este cea mai dureroasa. Se mai vorbeste de "educatia mintii" presupus needucata in stare naturala, si acesta ineptie este evidenta orin consecintele asa zisei educatii a mintii care obsedeaza. Constiinta mintii-corp, si relevarea disfunctiilor si degradarilor pe care premeditarea gandirii ca suma de informatii separate intre ele , separata la randul ei de corp si prezenta, atitudine care este o reflectare superficiala a perceptiei, superficiala si iuluzorie care proiecteaza asupra gandiri o presiune perturbatoare. Eludarea continutului real al memoriei prin scoaterea in afara sa a oricarei informatii (nevoia de memorare) induce senzatia de incompletitudine a ei si fragmenteaza continutul cunoasterii care este campul memoriei.( In alte culturi, copii erau invatati sa-si organizeze constient depozitul memoriei si sa caute acolo orice informatie necesara ceea ce era o dublare a activitatii subconstiente prin care memoria pune la dispozitie orice informatie simultan cu necesitatea ei , activitate foarte rapida pe care greu o constientizam si foarte greu credem in corectitudinea ei fie ca informatie fie ca informatia solutiei, proces numit intuitie, inspiratie si inteligenta. Activitate rutiniera zilnica releva ca nu exista in memorie o lipsa fie de informatie, fie de solutie in fata oricaror probleme apar. Memoria este campul intregii cunoasteri si a consideratiilor pe marginea cunoasterii si ratiunea existentei ei si ca atare educatia se rezuma la un proces de stimulare a intelegerii si contientei a ceea ce este. Memoriile calculatoarelor care subscriu intreaga cunoastere istorica si tehnologica de la un moment dat la care apeleaza oricine in functie de necesitati sau curiozitati arata ca si copie mecanico-informationala, originalul, modelul viu. Noi suntem memorie si invatam sa o folosim golind-o de falsurile sau informatiile uzate moral si fizic dezgolind informatia vie care ne invie de sub coaja grosa si morbida a stupizeniei ignoratei propriei fiinte asa cum este ea si mai mult decat atat sau necunoscutul sau, care este campul libertatii creative si recreative, spatiul de libertate in care noutatea apare cocreativ. "Nu judeca" se spune, dar nu trebuie sa confundam termenul de judecata cu cel de rationeaza, altfel creirul ar fi complet inutil ceea ce este o absurditate. Dar a rationa , a da ratiune si sens existentei nu implica barfa si condamnarea personala ci a vedea "cu mintea" uniunea tuturor existentelor ca sursa a ratiunii lor existentiale imanente, sau firii lucrurilor. Aceasta uniune este izvor si platforma in care existenta este relatie , noi existam in relatie. Relatia om-dumenezeu este relatie regenerativa, inoitoare a gandirii- memoriei si trupului-creatie , concretetea ei, ;" mens sana in corpore sano".
Relatia pervertita generata de separare conceptuala care initial era didactica nu realitate, conduce la confuzie si iresponsabilitate, arbitrar si exclusivism pe criterii false de importanta. Nu este vorba de concepte religiose dar folosesc temenii consacrati lingvistic ca reprezentari ale faptului real. Perceptia este creatia inteligentei imanente si fara cauza , creativa in esenta ei si propria sa sursa si energie, care se releva in inteligenta perceptiei fiecarui om. Ce a generat perturbari in acest proces inteligent al perceptiei restrangand-o la nivelul superficial, interpetativ si fara argumente este o inselaciune a constiintei numita ambitia sau obsesia puterii personale, obsesia maimultului acumulativ. Nu spun decat ca pentru omul pur perceptia sa este pura si impuritati nu vede ci doar umbrele unor greseli trecute si mostenite ca identitate istorica personala. Ca si ceata sau fumurile acesta obsesie limiteaza perceptia la scopurile sale exclusiviste . Greseala nu sunt scopurile ci mijloacele folosite irelevante adevarului propiei fiinte, violenta exclusivismului. Masura, proportia , reteta sau modelul conceptual este gresit. Masura sau decenta in orice actiune este armonica actiunii, bunul simt. Orice extrema sau depasirea armonicii functionale, declanseaza disfunctia sistemului respectiv. Cunoasterea medicala este cunoasterea bolilor si faptele acestei cunoasteri sau actiunea disfunctiilor. Nu este cunoasterea a cum omul este si nici a ceea ce el face ca ci nici un om nu-si face singur constient necazuri ci este facatura informatizata a egocentrismului exclusivit al intelectului rece si de o incomensurabila indiferenta fata de tot ce este viu sau expresia verbului universal a fi, arogandu-si disperat de nereusite o putere imaginara cea a instrumentului. Nici un intelect oricat de genial se considera nu poate misca sau realiza un singur instrument fara ca o fiinta sa treaca la actiune si astfel se explica de ce suntem controlati, manipulati si speriati de conditionari financiare si psihologice inventate. Ca educatia sa aiba sens, mai intai sa ne dezeducam de premeditata programare psihologica si economica. Golirea mintii nu are semnificatia cu cocniotaie negativa a "spalarii creierului" ( si ce ar fi rau daca l-am spala sau curati?) ci are semnificatia eliberarii din memorie a pseudoinformatiilor , depozite conceptuale irelevante clipei si prezentei noastre care ingreuneaza mintea si incetineste gandul. Graba este consecinta acestei incetitniri, o perturbare inconstienta a procesului gandirii ca intreg, produce confuzie si debusolare; mintea ramane greoie premeditat fragmentata si in urma dorintei si grabeste fiinta sa se ajunga din urma. Maxima viteza de miscare a mintii este fara graba si fara framantare, este mereu cu sine si dorinta sa, dorinta misca mintea si ea este acolo una cu dorinta sa, unde dorinta sa este - fragmentarea a disparut, mintea se smereste si reevalueaza ceea ce a pierdut in urma educatiei sale, inocenta fericirii creative . Numai cei fericiti pot educa copii pentru ca lor nu le lipseste ceva. Vreti un reper prin care sa-i recunoasteti? ZAMBETUL , zambetul este expresia de aur a fericiri care nu afecteaza nefericirea celorlati promovandu-se fudul, zambetul ochilor abia ghicit in coltul gurii, este zambetul vostru. Educatia incepe cu constiinta a ceea ce ea este: intelepciune in existenta. Comportamentul este expresia intelepciunii sau ignorarii propriei fiinte asa cum este ea, sursa si beneficiar al propiilor actiuni.Meditatia inaintea oricarei decizii implica asumarea consecintelor propriilor decizii si acest cuvant "propriu" este cheia si se refera doar la raspunsul propriu in circumstanta din moment ce circumstantele nu sunt "proprii". acest raspuns nu poate fi rigd, mereu acelasi, el este raspunsul optim in campul experientei care ne conduce la actiune armonica cu tot ceea ce constituie elementele circumstantelor, este fluid si meru nou asa cum circumstantele sunt. orice actiune are in spate o idee, sau o aspiratia unei dorinte de a fi altfel de cum suntem si alternativa nu poate fi decat actiunea aprecierii fiintei asa cum este ea, increderea in sine sau puterea launtrica , inteligenta in manifestare denumita intelepciune. Copilul nu poate fi educat prin control si cerinte straine de propria inteligenta ci relevandu-i potentialul si importanta directiei in care este folosit. Povestile bunicilor sunt lectiile intelepciunii in fata carora copilul decide singur si intotdeauna corect propriul comportament, alege atitudinea personajului principal din poveste care se constituie in directie personala in circumstantele proprii. In loc sa ne lasam condusi de ideile mediului psihologic deformat si sa traim experientele risipei de vigoare si inocenta mai folositor este sa intelegem "atitudinea" care genereaza viitorul propriu. Jocul este mijlocul invatarii si educarii oricarui copil si daca vedem ce fel de jocuri si povesti sunt puse la dispozitia propriilor copii vom intelege ce atitudine se afla in spatele acestor instrumente. Capcana ideilor despre este aceea ca sunt confirmate de experiente si si sunt astfel considerate realitate obiectiva si de neevitat asa cum ideea pedepsei imediate si rasplatii cat mai intarziate ne controleaza si ingradeste modalitatea sociala a circumstantelor si expresiilor individuale si ne apare ca fatalitate de neevitat.Traim sub presiunea pedepsei si rasplatii, fugind de una si dupa cealalta , iar acesta fuga este risipire a vigorii tineretii, a inocentei sau claritatii interioare, a dragostei si bucuriei, iar ce este dramatic la propriu este consideratia acestei circumstante a ideii confirmata de experimentarea ei (odata acceptata prin constrangerea educatiei traditionale), fatalitate ,obiectivitate, realitate. Meditatia reeleveaza falsitatea ideii prin consecintele simultane cu ea avand experimentarea ei in fata ochilor astfel incat raspunsul nostru care ne implica sa fie responsabil in fata propriei constiinte. noi percepem realitatea dar o realitate modelata de opinii, consideratiile intepretarilor ei , credinte ,conceptii, toate ascunzand realitatea fiintei propii imbracate de ideile despre in hainele uratului si conflicului. Campul oricarui conflict este propria constiinta reflexiva. Realitatea asa cum este ea dezbracata de hainele interpretarilor si adaptarii ideilor tratate ca proprietate individuala, este armonica, o armonie a carei expresie este frumusetea fluida, dinamica , mereu reinoita sub toate aspectele sale , stabila in fluiditatea dinamicii sale recreative, frumusetea tineretii, punctul de plecare al fiecaruia in existenta, existenta insasi nepervertita de conceptii despre. Tineretea este considerata naiva si iubirea irationala pentru ca nu cunoaste rautatile si perfidia realitatii modelate de ura si invidia celor care au pierdut-o aservindu-si fiinta modelelor conceptuale ale ambitilor si insuficientei.Alchimia este chimia constiintei prin care "plumbul" dependentelor si constrangerilor nevoii psihologice de mai mult concepute, este transformat in "aurul" curat, monoatomic al simtamintelor umane al caror izvor iubirea este. Copilul este invatat sa dea constiinta a ceea ce este circumstantelor sale si aceasta lumineaza campul experientelor sale ca un camp al libertatii si cocreatiei, al armoniei si comuniunii naturale a propriei fiinte. Copilul este invatat sa nu repare care este sensul opus al stricaciunii de aceeasi natura cu ea, ci sa refaca sa recreeze pornind de la el insusi. Vindecarea este un proces accelerat de regenerare celulara si nu reparatii de celule degradate printr-o functionare gresita. Ce am stricat stricat ramane dar ne sta mereu la dispozitie puterea semintei replantate in energia pura a spiritului uman individual prin constiinta faptului ca este mereu acolo , de neinlocuit sau degradat de conceptia timpului, care ne vindeca mereu desi nu suntem constienti de existenta si activtatea sa. In forma imanenta traim in eternitate iar idele despre cum si cine nu ne pot atinge dar pot modela perceptia . Nu este nimic de facut decat sa ne reintoarcem in claritatea interiora specifica copilariei in care copilul nu are cunoastere psihologica despre sinele sau si il exrpima spontan si sincer in circumstante. Conceptia imaculata a fiintei umane este universala, creatia este perfectiune; perfectiunea nu se poate face sau avea, este sau nu este. Pentru mine fiinta umana este concretetea perfectiunii creatiei universale, unicul in exprimare si recunosc asta in toate aspectele existentei individuale ca pe simtamantul lui "SUNT " verbul ordinii si armoniei universului si creatiei.
Se porneste de la premiza ca o fiinta este incapabila fara a fi educata sa se exprime in existenta; Cu toate eforturile si cheltuielile depuse se releva faptul ca aceasta activitate are putine rezultate notabile. Marea masa a celor inclusi in sistemul de educatie oficial raman needucati, nu au un comportament comunitar si nici nu se pot integra in armonica sistemului social . Si totusi sunt comunitati in care educatia pare sa aiba sens si rezultate chiar daca au un caracter mai mult sau mai putin oficial. Daca cercetam modalitatile sistemului social oficial si modalitatile sistemelor neoficiale care au ca obiectiv educatia individului descoperim diferente majore. In sistemele oficiale esti constrans la educatie prin memorare si invatarea direritelor discipline prim memorare si esti evaluat dupa capacitatea de a memora si de a prelucra si folosi informatiile memorate; acest sistem semana mai mult cu o programare decat cu educatia. Este evident de ce unii copii in acelasi sistem educational au diferite rezultate si unii chiar il depasec prin cercetare si inovare si diferentele sunt datorate unui singur factor ; implicarea sa , angajamentul sau personal. Aceasta implicare si angajament personal in procesul educativ nu poate sa fie rezolvata de sistemul oficial, nici prin constrangerea notelor sau alt gen de evaluare sau constrangere. O fiinta umana nu poate fi constransa sa se implice cu adevarat si in acest caz vom face eforturi inutile in sistemul educational si va ajunge un sistem-fatada educationala in spatele caruia se ascund grave disfunctii si comportamente deviante. Copilul cand intra in sistemul de educatie oficial este deja educat sau programat subconstient prin modele de atitudine si gandire a parintilor sai, a jocurilor pe calculator si filmelor interzisede la televizor ,iar orice efort de repogramare este sortit esecului. Nu sistemul de educatie trebuie imbunatatit si perfectionat sau dotat cu mijloace ci el trebuie regandit din radacini. Se spune ca bunicii sunt cei mai buni educatori si cred ca se confirma pentru ca au trecut prin esecul educatiei traditionale propriilor copii in care acestia trebuie mereu sa demonstreze ca merita ceva. Cand afirm ca rezultatele sistemului oficial de educatie sunt nule, ma refer la faptul ca poti ajunge premiant nobel dar in comunitatea ta sa ramai un primitiv din punct de vedere sexual emotional sau comportamental in situatii de criza. In domeniile care conteaza cu adevarat ale existentei ramane handicapat si needucat manifestand aceleasi atavice comportamente sub demnitatea sociala evocata de sistem. Dupa ce memoria e incarcata de tot felul de informatii pseudofunctionale existentei umane este greu apoi sa vorbesti despre creativitatea inocentei si puterea sa regeneratoare, puterea initiala a copilului . Este "masurata" viteza de procesare a informatiilor de creierul unui copil ca de 5 ori mai mare decat a unui adult si acesta constatare releva ca ingurgitarea de cantitati informationale prin memorarea lor conduce la scaderea eficientei functionale a creierului si implicit a pragmatismului in actiune.Am observat ca automat un copil cand se confrunta cu o problema mai intai cauta cum sa o insele, sa o pacaleasca, ocoleasca, nu cum sa o rezolve. Copiilor nu le plac problemele nici constranfatoarea mecanica a rezolvarii; isi apara inconstienti inocenta sau tineretea prin evitarea obstacolului. Daca vedem rutina sociala in care automat orice restrictie legislativa produce mai intai modalitati de ocolire a ei, (pacalirea sistemului fiscal) intelegem ca nu este firesc sa accepti poveri care nu-ti apartin. Din punct de vedere psihologic insa suntem constransi sa ne sacrificam libertatea de dragul suferintei provocate de demonstratia integritatii noastre morale sau intelectuale, de apararea imaginii valorii si capacitatii personale sau importantei de sine. Daca nu ne demonstram importanta si valoare nimeni nu o vede .("Am venit la tine si nu mai recunoscut"). Cand esti diferit si nu copiezi pe ceilalti esti catalogat "ciudat", "utopic sau periculos" si marginalizat. Fara compromis fata de propria fiinta pare sa nu ai sanse de a socializa; un secret care sa te faca important se impune, arogarea unui drept si capabilitati personale in plus iti da autoritate si atutoritatea impune respect si obedienta; dar demonstratia ei conditioneaza acceptul. Demonstratia e "moartea' oricarei autoritati; in mod evident nu exista nici un element real corporalizat care sa demonstreze superioritatea si atunci ea se bazeaza pe lipsa celorlalti , lipsa provocata accidental sau intentionat prin degradarea corporala sau emotionala sau a imaginii de sine. Vanatoarea de vrajitoare este stiinta autoritatii inchipuite, goale de continut. Aceatsa actiune prin diminuarea iluzorie a celorlalti si inventarea de probleme la care doar tu ai solutii este eminamente violenta si violenta ca sursa si relatie nu poate crea o societate umana stabila si efervescenta, creativa si inoitoare. Educatia trebuie sa inceapa cu educarea parintilor inainte de a concepe copii, chiar a indivizilor inaite de a se casatori si asuma responsabilitatile cuplului uman. Cuplul uman nu este o cardasie economica si sociala bazata pe contracte care premediteaza ipocrizia lui. Educatia insemna a releva intunericul din minte legat de statutul respectiv si astfel lumina sa se releve contiintei fiecaruia fara a decreta modele sau trebuinte constrangatoare si astfel claritatea interioara sau intelegerea domeniului existential respectiv nu se pierde si va ordona si corecta expresiile emotionale si faptice in clipa cand se produc, nu de apoi sau cand sunt irelevante corectiile situatiei ca actiune. Existenta in cuplu implica o intensitate inalta a trairii fiecarui moment , dragoste si intelepciunea implicita prezentei celor doi. Clipa si raspunsul propriu dat este intotdeauna o provocare in fata dragostei, pe care daca evitam s-o exprimam vom plange dupa ea; amintirea dragostei pierdute este cea mai dureroasa. Se mai vorbeste de "educatia mintii" presupus needucata in stare naturala, si acesta ineptie este evidenta orin consecintele asa zisei educatii a mintii care obsedeaza. Constiinta mintii-corp, si relevarea disfunctiilor si degradarilor pe care premeditarea gandirii ca suma de informatii separate intre ele , separata la randul ei de corp si prezenta, atitudine care este o reflectare superficiala a perceptiei, superficiala si iuluzorie care proiecteaza asupra gandiri o presiune perturbatoare. Eludarea continutului real al memoriei prin scoaterea in afara sa a oricarei informatii (nevoia de memorare) induce senzatia de incompletitudine a ei si fragmenteaza continutul cunoasterii care este campul memoriei.( In alte culturi, copii erau invatati sa-si organizeze constient depozitul memoriei si sa caute acolo orice informatie necesara ceea ce era o dublare a activitatii subconstiente prin care memoria pune la dispozitie orice informatie simultan cu necesitatea ei , activitate foarte rapida pe care greu o constientizam si foarte greu credem in corectitudinea ei fie ca informatie fie ca informatia solutiei, proces numit intuitie, inspiratie si inteligenta. Activitate rutiniera zilnica releva ca nu exista in memorie o lipsa fie de informatie, fie de solutie in fata oricaror probleme apar. Memoria este campul intregii cunoasteri si a consideratiilor pe marginea cunoasterii si ratiunea existentei ei si ca atare educatia se rezuma la un proces de stimulare a intelegerii si contientei a ceea ce este. Memoriile calculatoarelor care subscriu intreaga cunoastere istorica si tehnologica de la un moment dat la care apeleaza oricine in functie de necesitati sau curiozitati arata ca si copie mecanico-informationala, originalul, modelul viu. Noi suntem memorie si invatam sa o folosim golind-o de falsurile sau informatiile uzate moral si fizic dezgolind informatia vie care ne invie de sub coaja grosa si morbida a stupizeniei ignoratei propriei fiinte asa cum este ea si mai mult decat atat sau necunoscutul sau, care este campul libertatii creative si recreative, spatiul de libertate in care noutatea apare cocreativ. "Nu judeca" se spune, dar nu trebuie sa confundam termenul de judecata cu cel de rationeaza, altfel creirul ar fi complet inutil ceea ce este o absurditate. Dar a rationa , a da ratiune si sens existentei nu implica barfa si condamnarea personala ci a vedea "cu mintea" uniunea tuturor existentelor ca sursa a ratiunii lor existentiale imanente, sau firii lucrurilor. Aceasta uniune este izvor si platforma in care existenta este relatie , noi existam in relatie. Relatia om-dumenezeu este relatie regenerativa, inoitoare a gandirii- memoriei si trupului-creatie , concretetea ei, ;" mens sana in corpore sano".
Relatia pervertita generata de separare conceptuala care initial era didactica nu realitate, conduce la confuzie si iresponsabilitate, arbitrar si exclusivism pe criterii false de importanta. Nu este vorba de concepte religiose dar folosesc temenii consacrati lingvistic ca reprezentari ale faptului real. Perceptia este creatia inteligentei imanente si fara cauza , creativa in esenta ei si propria sa sursa si energie, care se releva in inteligenta perceptiei fiecarui om. Ce a generat perturbari in acest proces inteligent al perceptiei restrangand-o la nivelul superficial, interpetativ si fara argumente este o inselaciune a constiintei numita ambitia sau obsesia puterii personale, obsesia maimultului acumulativ. Nu spun decat ca pentru omul pur perceptia sa este pura si impuritati nu vede ci doar umbrele unor greseli trecute si mostenite ca identitate istorica personala. Ca si ceata sau fumurile acesta obsesie limiteaza perceptia la scopurile sale exclusiviste . Greseala nu sunt scopurile ci mijloacele folosite irelevante adevarului propiei fiinte, violenta exclusivismului. Masura, proportia , reteta sau modelul conceptual este gresit. Masura sau decenta in orice actiune este armonica actiunii, bunul simt. Orice extrema sau depasirea armonicii functionale, declanseaza disfunctia sistemului respectiv. Cunoasterea medicala este cunoasterea bolilor si faptele acestei cunoasteri sau actiunea disfunctiilor. Nu este cunoasterea a cum omul este si nici a ceea ce el face ca ci nici un om nu-si face singur constient necazuri ci este facatura informatizata a egocentrismului exclusivit al intelectului rece si de o incomensurabila indiferenta fata de tot ce este viu sau expresia verbului universal a fi, arogandu-si disperat de nereusite o putere imaginara cea a instrumentului. Nici un intelect oricat de genial se considera nu poate misca sau realiza un singur instrument fara ca o fiinta sa treaca la actiune si astfel se explica de ce suntem controlati, manipulati si speriati de conditionari financiare si psihologice inventate. Ca educatia sa aiba sens, mai intai sa ne dezeducam de premeditata programare psihologica si economica. Golirea mintii nu are semnificatia cu cocniotaie negativa a "spalarii creierului" ( si ce ar fi rau daca l-am spala sau curati?) ci are semnificatia eliberarii din memorie a pseudoinformatiilor , depozite conceptuale irelevante clipei si prezentei noastre care ingreuneaza mintea si incetineste gandul. Graba este consecinta acestei incetitniri, o perturbare inconstienta a procesului gandirii ca intreg, produce confuzie si debusolare; mintea ramane greoie premeditat fragmentata si in urma dorintei si grabeste fiinta sa se ajunga din urma. Maxima viteza de miscare a mintii este fara graba si fara framantare, este mereu cu sine si dorinta sa, dorinta misca mintea si ea este acolo una cu dorinta sa, unde dorinta sa este - fragmentarea a disparut, mintea se smereste si reevalueaza ceea ce a pierdut in urma educatiei sale, inocenta fericirii creative . Numai cei fericiti pot educa copii pentru ca lor nu le lipseste ceva. Vreti un reper prin care sa-i recunoasteti? ZAMBETUL , zambetul este expresia de aur a fericiri care nu afecteaza nefericirea celorlati promovandu-se fudul, zambetul ochilor abia ghicit in coltul gurii, este zambetul vostru. Educatia incepe cu constiinta a ceea ce ea este: intelepciune in existenta. Comportamentul este expresia intelepciunii sau ignorarii propriei fiinte asa cum este ea, sursa si beneficiar al propiilor actiuni.Meditatia inaintea oricarei decizii implica asumarea consecintelor propriilor decizii si acest cuvant "propriu" este cheia si se refera doar la raspunsul propriu in circumstanta din moment ce circumstantele nu sunt "proprii". acest raspuns nu poate fi rigd, mereu acelasi, el este raspunsul optim in campul experientei care ne conduce la actiune armonica cu tot ceea ce constituie elementele circumstantelor, este fluid si meru nou asa cum circumstantele sunt. orice actiune are in spate o idee, sau o aspiratia unei dorinte de a fi altfel de cum suntem si alternativa nu poate fi decat actiunea aprecierii fiintei asa cum este ea, increderea in sine sau puterea launtrica , inteligenta in manifestare denumita intelepciune. Copilul nu poate fi educat prin control si cerinte straine de propria inteligenta ci relevandu-i potentialul si importanta directiei in care este folosit. Povestile bunicilor sunt lectiile intelepciunii in fata carora copilul decide singur si intotdeauna corect propriul comportament, alege atitudinea personajului principal din poveste care se constituie in directie personala in circumstantele proprii. In loc sa ne lasam condusi de ideile mediului psihologic deformat si sa traim experientele risipei de vigoare si inocenta mai folositor este sa intelegem "atitudinea" care genereaza viitorul propriu. Jocul este mijlocul invatarii si educarii oricarui copil si daca vedem ce fel de jocuri si povesti sunt puse la dispozitia propriilor copii vom intelege ce atitudine se afla in spatele acestor instrumente. Capcana ideilor despre este aceea ca sunt confirmate de experiente si si sunt astfel considerate realitate obiectiva si de neevitat asa cum ideea pedepsei imediate si rasplatii cat mai intarziate ne controleaza si ingradeste modalitatea sociala a circumstantelor si expresiilor individuale si ne apare ca fatalitate de neevitat.Traim sub presiunea pedepsei si rasplatii, fugind de una si dupa cealalta , iar acesta fuga este risipire a vigorii tineretii, a inocentei sau claritatii interioare, a dragostei si bucuriei, iar ce este dramatic la propriu este consideratia acestei circumstante a ideii confirmata de experimentarea ei (odata acceptata prin constrangerea educatiei traditionale), fatalitate ,obiectivitate, realitate. Meditatia reeleveaza falsitatea ideii prin consecintele simultane cu ea avand experimentarea ei in fata ochilor astfel incat raspunsul nostru care ne implica sa fie responsabil in fata propriei constiinte. noi percepem realitatea dar o realitate modelata de opinii, consideratiile intepretarilor ei , credinte ,conceptii, toate ascunzand realitatea fiintei propii imbracate de ideile despre in hainele uratului si conflicului. Campul oricarui conflict este propria constiinta reflexiva. Realitatea asa cum este ea dezbracata de hainele interpretarilor si adaptarii ideilor tratate ca proprietate individuala, este armonica, o armonie a carei expresie este frumusetea fluida, dinamica , mereu reinoita sub toate aspectele sale , stabila in fluiditatea dinamicii sale recreative, frumusetea tineretii, punctul de plecare al fiecaruia in existenta, existenta insasi nepervertita de conceptii despre. Tineretea este considerata naiva si iubirea irationala pentru ca nu cunoaste rautatile si perfidia realitatii modelate de ura si invidia celor care au pierdut-o aservindu-si fiinta modelelor conceptuale ale ambitilor si insuficientei.Alchimia este chimia constiintei prin care "plumbul" dependentelor si constrangerilor nevoii psihologice de mai mult concepute, este transformat in "aurul" curat, monoatomic al simtamintelor umane al caror izvor iubirea este. Copilul este invatat sa dea constiinta a ceea ce este circumstantelor sale si aceasta lumineaza campul experientelor sale ca un camp al libertatii si cocreatiei, al armoniei si comuniunii naturale a propriei fiinte. Copilul este invatat sa nu repare care este sensul opus al stricaciunii de aceeasi natura cu ea, ci sa refaca sa recreeze pornind de la el insusi. Vindecarea este un proces accelerat de regenerare celulara si nu reparatii de celule degradate printr-o functionare gresita. Ce am stricat stricat ramane dar ne sta mereu la dispozitie puterea semintei replantate in energia pura a spiritului uman individual prin constiinta faptului ca este mereu acolo , de neinlocuit sau degradat de conceptia timpului, care ne vindeca mereu desi nu suntem constienti de existenta si activtatea sa. In forma imanenta traim in eternitate iar idele despre cum si cine nu ne pot atinge dar pot modela perceptia . Nu este nimic de facut decat sa ne reintoarcem in claritatea interiora specifica copilariei in care copilul nu are cunoastere psihologica despre sinele sau si il exrpima spontan si sincer in circumstante. Conceptia imaculata a fiintei umane este universala, creatia este perfectiune; perfectiunea nu se poate face sau avea, este sau nu este. Pentru mine fiinta umana este concretetea perfectiunii creatiei universale, unicul in exprimare si recunosc asta in toate aspectele existentei individuale ca pe simtamantul lui "SUNT " verbul ordinii si armoniei universului si creatiei.
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu