Actiunea dorintei este fragmentarea perceptiei
Imparte perceptia in ceea ce trebuie si ceea ce nu trebuie, in ceea ceeste bine si ceea ce este rau, in ceea ce este frumos si ceea ce este urat, etc, etc. Gandirea care reflecta aceasta fragmentare se pozitioneaza intr-o 'jumatate' ai ei, de regula in cea buna si frumoasa, cea care trebuie, etc. Pozitonata intr-o jumate este cea desteapta care invinovateste de prostie cealalta jumatate a sa, cea frumoasa care vede urata cealata jumatate, etc. Desteptul vede numai prostie si frumosul numai uratenie. Unde este inteligenta aici, in acest gen de comportament? Vazand numai prostie desteptul ajunge sa o copieze iar frumosul se urateste prin acelasi fenomen al reflectarii descriptive a uratului. Apoi intervine invidia, invidiosul, fostul destept vede mai destepti si fostul frumos, frumuseti, dar ce folos daca nu mai sunt ale lui? Sa moara si capra vecinului si cum altfel decat calomniind-o?
"Capra mea era mai buna si frumoasa decat aia pe care o ai tu" Asa ajungem in societatea ex-silor si fostilor, sau cimitirul elefentilor, unde nimic din ce este bun si frumos nu este suficient de bun si frumos precum eu am fost sau am avut. Unii traiesc din amintirea binelui si altii il traiesc moralizati de fosti. Ce poate fi mai mangaietoare decat ideea 'las ca vor ajunge si ei fosti". Ce paradox este si asta in care nu suntem capabili sa valorizam decat ce pierdem si devalorizam prezentul? gandirea fragmentata se considera puternica si vede corpul ca povara in cale libertatii sale iar corpul vede gandirea ca virus al libertatii instinctului sau, dar ce este instinctul altceva decat actiunea intregimii gandirii, mintii neimpartite unite cu corpul si apreciindu-i existenta ca pe sinele sau, inima sau centrul stabilitatii sale? Numai unitatea mintii si corpului pune in valoare gandul, emotia, simtamantul, fapta; in mintea unita corp este si gand forma acum, orice gand se manifesta simultan cu aparitia sa in minte si in corp. Forma gand sanatate, (refacerea armoniei functionale si de expresie initiala la nivelul celulei, organului, corpului si comportamentului, regenerare accelerata celulara, actiunea sistemului imunitar) este prezenta neconditionata de medici si medicamente care sunt doar formele gand ale fragmentarii sau imbolnavirii gandirii si separarii corpului. Acest gen de vindecare este considerata miraculoasa sau spirituala, si cei care prin prezenta carora era activata (activarea adevarului) au fost mai intai divinizati ca apoi sa fie crucificati sau martirizati sau transformati in idoli ca rezultat al fragentarii gandirii vindecatilor. Vindecare nu poate veni din afara ta fara sa nu fie sursa imbolnavirii ca urmare a separarii sanatate-boala.Sanatatea nu este o reactie la boala! "Sanatate" se efera la intregimea originala a fiintei tale in unicitatea sa expresiva neasemanatoare. Ori aceasta nu poate fi fragmentata decat in gandire ca si conceptie oarba vis a vis de intregimea functionala, nu si in spiritul adearului. stergerea greselii este perceptia falsitatii conceptuale ca samanta si consecinte. Cand nu suntem fragmentati in gandire/? Ce consecinte are acea stare asupra corpului ? Explorati momentul pentru ca zilnic va intalniti cu el sau clipa de clipa! "Locul tacerii" este ascuns de galagia fragmentarii si conflictul dintre iluzia existentei jumatatilor, incompletului, insuficientei! Nu dorinta este de vina, nici puterea (ratiunea) ei ci faptul ca nu o vedem implinita deja. Saracii fac bogatii si bogatii fac saracii, sunt spaimele si visele dorintei. Gandirea reflexiva nu poate controla ceva iar visatul cu ochii deschisi este un surogat penibil in fata durerii generate de separare. Separarea ca termen pare a fi subiectul preferat desi il consider facatura hipnotica lipsita de continut in spirit sau constiinta si isi are radacina in afara spiritului, (Tatalui). Preotii au produs-o conceptualizand pe dumnezeu ca arbitrar, discretionar, fara discernamant si politist, complet de judecata care nu cunoaste decat un singur verdict- moartea, pentru cei care nu-l asculta si nu i se supun. Ce poate fi mai fals decat aceasta conceptualizare?Oare nu isi descriau propriile dorinte? Viata nu a fost niciodata separata de om si nici nu poate fi.
Imparte perceptia in ceea ce trebuie si ceea ce nu trebuie, in ceea ceeste bine si ceea ce este rau, in ceea ce este frumos si ceea ce este urat, etc, etc. Gandirea care reflecta aceasta fragmentare se pozitioneaza intr-o 'jumatate' ai ei, de regula in cea buna si frumoasa, cea care trebuie, etc. Pozitonata intr-o jumate este cea desteapta care invinovateste de prostie cealalta jumatate a sa, cea frumoasa care vede urata cealata jumatate, etc. Desteptul vede numai prostie si frumosul numai uratenie. Unde este inteligenta aici, in acest gen de comportament? Vazand numai prostie desteptul ajunge sa o copieze iar frumosul se urateste prin acelasi fenomen al reflectarii descriptive a uratului. Apoi intervine invidia, invidiosul, fostul destept vede mai destepti si fostul frumos, frumuseti, dar ce folos daca nu mai sunt ale lui? Sa moara si capra vecinului si cum altfel decat calomniind-o?
"Capra mea era mai buna si frumoasa decat aia pe care o ai tu" Asa ajungem in societatea ex-silor si fostilor, sau cimitirul elefentilor, unde nimic din ce este bun si frumos nu este suficient de bun si frumos precum eu am fost sau am avut. Unii traiesc din amintirea binelui si altii il traiesc moralizati de fosti. Ce poate fi mai mangaietoare decat ideea 'las ca vor ajunge si ei fosti". Ce paradox este si asta in care nu suntem capabili sa valorizam decat ce pierdem si devalorizam prezentul? gandirea fragmentata se considera puternica si vede corpul ca povara in cale libertatii sale iar corpul vede gandirea ca virus al libertatii instinctului sau, dar ce este instinctul altceva decat actiunea intregimii gandirii, mintii neimpartite unite cu corpul si apreciindu-i existenta ca pe sinele sau, inima sau centrul stabilitatii sale? Numai unitatea mintii si corpului pune in valoare gandul, emotia, simtamantul, fapta; in mintea unita corp este si gand forma acum, orice gand se manifesta simultan cu aparitia sa in minte si in corp. Forma gand sanatate, (refacerea armoniei functionale si de expresie initiala la nivelul celulei, organului, corpului si comportamentului, regenerare accelerata celulara, actiunea sistemului imunitar) este prezenta neconditionata de medici si medicamente care sunt doar formele gand ale fragmentarii sau imbolnavirii gandirii si separarii corpului. Acest gen de vindecare este considerata miraculoasa sau spirituala, si cei care prin prezenta carora era activata (activarea adevarului) au fost mai intai divinizati ca apoi sa fie crucificati sau martirizati sau transformati in idoli ca rezultat al fragentarii gandirii vindecatilor. Vindecare nu poate veni din afara ta fara sa nu fie sursa imbolnavirii ca urmare a separarii sanatate-boala.Sanatatea nu este o reactie la boala! "Sanatate" se efera la intregimea originala a fiintei tale in unicitatea sa expresiva neasemanatoare. Ori aceasta nu poate fi fragmentata decat in gandire ca si conceptie oarba vis a vis de intregimea functionala, nu si in spiritul adearului. stergerea greselii este perceptia falsitatii conceptuale ca samanta si consecinte. Cand nu suntem fragmentati in gandire/? Ce consecinte are acea stare asupra corpului ? Explorati momentul pentru ca zilnic va intalniti cu el sau clipa de clipa! "Locul tacerii" este ascuns de galagia fragmentarii si conflictul dintre iluzia existentei jumatatilor, incompletului, insuficientei! Nu dorinta este de vina, nici puterea (ratiunea) ei ci faptul ca nu o vedem implinita deja. Saracii fac bogatii si bogatii fac saracii, sunt spaimele si visele dorintei. Gandirea reflexiva nu poate controla ceva iar visatul cu ochii deschisi este un surogat penibil in fata durerii generate de separare. Separarea ca termen pare a fi subiectul preferat desi il consider facatura hipnotica lipsita de continut in spirit sau constiinta si isi are radacina in afara spiritului, (Tatalui). Preotii au produs-o conceptualizand pe dumnezeu ca arbitrar, discretionar, fara discernamant si politist, complet de judecata care nu cunoaste decat un singur verdict- moartea, pentru cei care nu-l asculta si nu i se supun. Ce poate fi mai fals decat aceasta conceptualizare?Oare nu isi descriau propriile dorinte? Viata nu a fost niciodata separata de om si nici nu poate fi.
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu