Eu sunt este o dualitate?
Ca insiruire scriptica a simtamantului unic pare a fi o dualitate, eu si sunt, doua cuvinte separate de o pauza intre ele. Daca sunt doua cuvinte insemna ca au semnificatii diferite si exprima doua aspecte diferite si separate intre ele din existenta proprie???
Se poate interpreta ca speculatie inutila si joaca cu cuvintele dar sa ne amintim ca doar copiii si poetii se joaca cu cuvintele. Daca exploram inceputurile gasim diferite referiri la acest inceput: "la inceput este cuvantul si cuvantul este...", sau prima "Lege", "Eu Sunt Domnul Dumnezeu si sa nu ai alti Dumnezei in afara de mine", etc. De ce ne referim la aceste exprimari ale cunoasterii psihologice sau cunoasterea despre fiinta proprie cand exploram inceputurile? evident cunoasterea despre propria fiinta este cea mai importanta dintre cunoasteri si produce cele mai mari perturbari in functionarea gandirii, fiziologiei si comportamentului individual atunci cand este falsa sau gresit interpretata. Asa ca, sa exploram cuvintele invatate de mici fara sa invatam si intelesul lor sau continutul de semnificatie si reprezentare pe care il au sau faptul exprimat lingvistic care este considerat implicit cunoscut. Exista o cunoastere implicita a faptului dar este subconstienta copilului care trebuie reelevata constientei sale pentru a folosi reprezentarile lingvistice in acord cu semnificatia lor faptica in asa fel incat sa nu folosim cuvintele gresit , adica sa reflectam gresit realitatea sau plenitudinea inconjuratoare, fascinanta si de o frumusete indescriptibila ale carei manifestari faptice se deruleaza intr-un sir incomprehensibil de evenimente, stari si circumstante armonice. Mai este de observat importanta deosebita pe care fiecare o acordam neconditionat cuvintelor si respectarii sau nu a cuvantului dat. Un individ este considerat mincinos cand nu-si respecta cuvantul sau reflecta fals o circumstanta , sau de incredere cand o face. Explicatia sau justificarea rerespectarii cuvantului sau folosirii lui in dezacord cu circumstanta descrisa nu este scuzata nici iertata si catalogarea de mincinos , om pe care nu te poti baza si pe care nu-l creditezi cu increderea ta , stampileaza puternic individul. Importanta deosebita pe care o acordam cuvintelor se manifesta si prin presiunea extraordinara ce se pune pe individ sa rosteasca o promisune sau sentimentul din relatie. Odata rostit propriul cuvant este sursa si justificarea oricaror pedepse si constrangeri asupra sa. Oficial cuvintele au devenit contracte a caror nerespectare atrage rigorile legii represive, dar si fara contracte acesta presiune a obligatiei de a-ti respecta cuvantul se manifesta violent si fara acceptarea vreunei circumstante atenuante sau scuze (*vezi camataria si violentele presiunilor sale care merg pana la schingiure si crima.) Cred ca am adus suficiente argumente referitoare la importanta deosebita a cuvintelor si respectarii lor pe care o acorda individul social; desi tot prin cuvinte se manipuleaza adevarul si circumstantele prin interpretarea lor in dezacord cu faptele sau prin omisiunea lor, respectarea cuvantului dat de buna voie sau de nevoie este samanta actiunilor in orice circumstante. Am realizat importanta respectarii cuvantului dat ca obligatie constrangatoare cand, mintind sau facand o promisiune iresponsabila intr-un domeniu ale carui posibilitati nu-mi erau la indemna; ca sa ma achit de promisiune , am muncit din greu pentru a transforma minciuna in adevar manifestat, implinit si sa ma eliberez din capcana nedemnitatii si lipsei de integritate in care promisiunea smulsa m-a aruncat.Cineva te intreaba sau iti cere un servicu si un simplu "da" aparent nevinovat si neimportant te arunca in fundatura respectarii lui, fundatura iresponsabilitatii folosirii propriilor cuvinte. Nu cred ca este responsabil cand ne referim la fiinte sa folosim verbul a avea (am doi colegi, sau o nevasta, sau... etc.; putem afirma ca sunt coleg cu ....,sau sunt casatorit cu..., etc, respectand libertatea celorlati care nu presupune a fi proprietatatea, averea cuiva.) Am observat ca suntem obligati sa ne respectam cuvintele chiar daca nu vrem si am sa va povestesc o intamplare generata de aceasta obligavitate nascuta din importanta covarsitoare pe care cuvintele o au in existenta noastra: Un foarte bun "functionar' care lucra cu bani- salarii unde orice greseala era drastic si rapid pedepsita de ani buni de zile , obosit de efortul deosebit si presiunea responsabilitatii muncii sale, se vaita ca s-a saturat de acesta munca si vrea sa schimbe activitatea sa nu mai vina la serviciu. Desi afirmatiile sale erau foarte clare nu le respecta venind zilnic; punctual si impecabil in sarcinile sale pana intr-o zi cand ... surpriza... impecabilul functionar nu s-a prezentat la munca! Curiosi, colegii aflara ca s-a imbolnavit si a fost impiedicat sa vina. In acele circumstante nici unul dintre noi nu am realizat ca i se implinise (sau fusese obligat sa nu mai vina la serviciu) dorinta lui atat de des invocata si rostita. Evident nici respectivul nu a realizat acest marunt si nesemnificativ fapt al responsabilitatii cuvintelor rostite. Dupa vindecare s-a intors la atat de contestata si neplacuta activitate a carei rutina il presa cu atata forta. Nu dupa mult timp avu un accident care-l constrangea sa nu mai poata veni si face aceeasi rutina. Veti spune ca nu are legatura una cu alta? Dar este un sir de evenimente ale carei succesiuni ratiunea nu poate clasifica pe criterii de importanta; nici o masina nu functioneaza fara o marunta piesa din angrenajul insiruirii tehnologice a motorului sau. Nu vroiam sa demonstrez ceva ci, doar sa relev un sir de evenimente prin prisma "la inceput este cuvantul si cuvantul este cu..." ; deasemenea reelevam importanta deosebita (energia enorma) data de intelect cuvintelor rostite si consecintele acestei "acordari" (rezonante a intregii energii a gandirii) la nivel global al unanimitatii. Cuvantul iresposabil si neimplinit prin iresponsabilitatea folosirii lui este rece si indiferent de modalitatile sale de implinitre si consecintele asupra fiintei sau "fiului". ( omorat de lucratori din invidie ca sa le ramana lor mostenirea-putere)." (Gura bate c...) Mai observam un aspect deloc lipsit de importanta , acela ca functionarul nostru din poveste afirma ca ce nu mai vrea dar nicodata cu ce vrea sa inlocuiasca rutina de care se saturase si astfel drama lui se amplifica prin "stagnare" in noua situatie care nu se desfasura in manifestarea altor variante de expresie sociala si comunitara. Intelectul este rece si indiferent. Cand dorim ceva nu rostim ci doar afirmam ce ne incurca in implinirea dorintei (lipsa). O superstitie spune ca daca spui ce vrei nu ti se mai implineste dorinta! Dar daca nu rostesti , ti s-a implinit? Vedem ca minciunile promisiunilor iresponsabile cu care politicienii manipuleaza votantii naivi, ii pun in situatiile dorite chiar daca apoi sunt dati jos de minciunile lor; pacaleala, dar sezonier se profita de naivitate si asa se explica de ce cand ajung in pozitiile dorite din care gestioneaza banii altora in folos propriu parca inebunesc cu totii grabiti sa exploateze sezonul spagilor, comisioanelor si conflictelor de ineterese , a vazzarilor a ceea ce nu le apartine pentru profit propriu.( vanzatorii de tara sau inrobirea comunitatilor pe care le reprezinta). Sezoanele trec pentru unii dar "rudele, urmasii lor" vin la puterea sezoniera a profitului fara scrupul a labilitatii morale ("bani sa iasa"). Veti spune ca acesti profitori de naivitate nu sunt obligati precum functionarul din poveste sa-si respecte cuvantul dar daca esalonati evenimentele veti descoperii ca sunt implinite, dar de naivii care au crezut in ele; fiecaruia dupa credinta sa; politicienii cred doar in profitul prin minciuna si inselatorie. Ceea ce platesc este demonizarea adversarilor, atacul la persoana, pentru ca restul minciunilor sunt generalitati, ideatii care nu afecteaza persoanele ci doar gandirea si structurile economice si sociale la care indivizii reactioneaza- reactia lor este treaba lor , nu a politicienilor. A-ti vazut vreun astfel de "imbogatit" sanatos la cap si trup?
Sa exploram semnificatia inceputului ca "prima lege";" lege" are semnificatia de reper, coordonator si matrice sau camp al actiunilor si cand ne referim la viu este denumita "Domn(a)". Daca esalonam expresiile reprezentarilor lingvistice 1/ eu ; 2/sunt; 3/domnul; 4/dumnezeu; 5/ tau; exprima o intregime completa in care cel ce exprima desluseste ascultatorului cine si ce este printr-o repetiei a reflectarii sinelui in expresii diferite si corespondente : Eu - Domnul;
Sunt - Dumnezeul;
Tau - ascultatorul-receptorul-continatorul.
Toate aceste succesiuni verbale sau scrise impreuna cu succesiunea lor sunt actiune curgatoare si actiune in actiune, sau curentii actiunii. Daca observati, afirmatiile nu sunt promisiuni; ele exprima un fapt prezent si de neinduplecat. Insiruirea urmatoare care exprima o interdictie , "sa nu ai alti ...." ne conduce sa intelegem ca libertatea fiintei sta in autoconducere si ca renuntarea la ea este greseala. Cand urmarim coportamentul celui care nu renunta la propria libertate, descoprim un complex de rafinamente comportamentale prin care nu se afecteaza libertatea celorlalti, exprimari punctuale responsabile, integritate si transparenta. Daca urmarim comportamentul si exprimarile celor care au renuntat din varii motive descoperim servilismul, linguseala, pupincurismul, perfidia, papagalul si tot ce este mai urat ca atitudine si comportament si exprimarile tuturor variantelor de minciuna si ipocrizie, tradare si abandon al sinelui si semenilor.Aici nu vorbesc despre cum te vad si interpreaza altcineva din afara ci de cum te vezi si-ti interpretezi singur propriul comportament constientizat. Idolatria ca termen, la acest abandon se refera si induce ca samanta (neghina) separarea de propriul sine sau sursa existentiala, aservirea unor forte straine de spiritul si simtaminatul tau iar acesta aservire genereaza conflict in campul constiintei tale , este sursa conflictului interior, ceea ce numim dualism conceptual cand ne referim la gandire sau bigotism emotional (curvie) cand ne referim la fiinte. Fragmentarea conceptuala a ceea ce nu poate fi fragmentat este actiunea la care constiinta se opune intarind-o prin opozitia sa . Cand ne trezim intr-o relatie nepotrivita descoperindu-ne folositi si nerespectata propria libertatea prin inselaciune ne revoltam, ne separam de situatie si vrem sa facem ceva cu ea; de obuicei sa ne razbunam. Putem face orice daca nu suntem inteligenti in perceptie sa descoperim ca sursa situatiei nu sunt personajele externe ci bigotismul si dualitatea conceptuala careia ii suntem aserviti la nivelele intelectului subjugat reprezentarilor, interpetarilor, imaginilor, simbolurilor si povestilor unui trecut inconstient de ceea ce este, amintiri. Rememorarea nu este amintire ci retraire a aceluiasi eveniment, stare, etc. si asta ni se intampla zilnic fara sa intelegem ca retraim sau raim, suferim suferinta amintirilor. Autoconducerea implica libertate si autocorectie; ne temem de greseli repetandu-le fara sa intelegem ca le retraim pentru a le corecta sau a ne corecta exprimarea sau rafina propria expresie intelectuala, emotionala si corporala. Nu este vorba de trei fragmente ci de o intregine curgatoare care se descopera prin trei repere ale ei ca unitate inseparabila. Cand percepem unitatea de nezdruncinat a simtamantului, gandului si faptei-starea traita si rostita ,descrisa sau nu, percepem libertatea imanenta a semintei - Domnul ;umanului - Dumnezeu. Asemanarea dintre uman si inuman este aceea ca cea dintre ziua si noapte, de unde si expresia "noaptea mintii" sau mai cunoscut ca irationalul (moartea ratiunii care creeaza monstri). Umanul are radacina in Dumnezeu sau ivorul si oceanul vietii si existentei iar inumanul este in afara sa ,"nimicul" sau inchipuirea , superstitia sau virtualul experimental . Noi copiem in tot ce facem si ideea de inventatori, descoperitori sau creatori este o inchipuire daca o tratam la modul personal, atunci cand altceva decat sa copiem ceea ce este deja facut, nu facem. Ca suntem mai indemanatici sau nu copiatori este de inteles dar nu trebuie sa facem ierarhii bazate pe indemnare la copiat sau plagiat. Daca mergem mai departe de acesta generalizare scolastica putem descoperii procesul cristic sau nivelul adevarului si libertatii in circumstantele existente fara a le afecta cumva decat la cerere sau rugaciune. "Inchideti camaruta launtrica" fata de zgomotele de afara, sau mai pe inteles opriti dialogul interior prin atentie nu prin efort si rugati-va tatalui(semintei) vostru, al fiecaruia in parte si nu unul colectiv din exterior. reprezentat ca idol. Cel launtric si sublim va daruieste, dupa credinta sau conceptia fiecaruia , pe limba fiecaruia in parte; dar ce se intampla cand "limba " spune una si fapta altceva? suntem in completa confuzie si ceata asa cum tarim astazi, slugarnici sub masca demnitatii, mincinosi sub masca autoritatii expertizei, speriati de monstri imaginati si promovati artistic, reflectam artistic cele mai abjecte deviatii ale psihicului denumindu-ne artisti sau creatori de literatura suprarealista etc."Noaptea mintii" este o arta a iresponsabilitatii inumanului de care profita nimicul sau intunericul, teama. Inumanul nu poate iubi si noaptea nu lumineaza dar lumina din noapte sunteti voi cei care sunteti fii "celui prea inalt" (sau profund). Oamenii se cunosc si sunt evaluati nu dupa ceea ce fac noaptea ci dupa aspiratiile lor zilnice. "Cel viu" nu aspira la viata, dar viata este inspiratia si aspiatia lui. "Cel mort" aspira la eternitate si da cu piciorul, gura, pumnul, sau ura in viata. Evident ca noaptea mintii are doar ratiunea punerii in evidenta a adevarului unic numit uman asa cum pictorul foloseste negru ca sa contureze lumina pe care nu o poate desena sau descrie altfel.Cunoasterea psihologica este negrul care va releva lumina. Omul vazut ca energie in perceptia inteligenta este o sfera luminoasa de o stralucire incomensurabila, indescriptibila la care nu te poti uita cu ochii ci doar cu ochiul mintii unice ,unic si el si nu al treilea ci primul si ultimul cu care privesti. Acest fapt din perceptia inteligenta este exprimat "La soare te poti uita dar la dansul ba"
*nu te poti vedea pe tine insuti
(daca vedere nu este, atunci exista auzitul, dar fara auzit-receptivitate-tacere, "nimic" se face singur si nu mai trebuie facut.!!!)
( era odata un om ca oricare altul si avea ca oricare altul o legatura cu spiritul. spiritul si-a propus sa-l faca constient pe om de legatura asta; i-a vorbit direct dar omul nostru se lauda cu ideile lui minunate si constient nu devenea; apoi spiritul i-a iesit cat se poate de vizibil in cale si i-a vorbit; dar omul nostru l-a repezit spunandu-i ca nu are timp de prostii, ca aberreaza, ca a inebunit) . " ignorantul te coboara la nivelul sau si te bate cu experienta"- la aceasta se rezuma dualitatea, bigotismul. Ma distreza un fervent demolator de vip-uri si maretii inchipuite cu cata satisfactie spunea ca adevarul este informatia , procentul in care populatia feminina moldoveneasca a prestat sex pe bani. oare acesta e adevarul? Cauza acestei situatii ascund cu totii si desteptii mai destepti ca toti ceilalti si prostii mai prosti ca toti ceilalti, "Aceea", "noaptea mintii" este adevarul minciunii nu faptele victimilor ei. Societatea in care se intampla asa ceva este umana? Cel care-i exalta realizarile procentuale este uman? sa-si raspunda fiecare. Imi cer iertare tuturor celor calomniati de propriile lor fapte pentru ca din noapte au iesit in lipsa prezentei mele.
Ca insiruire scriptica a simtamantului unic pare a fi o dualitate, eu si sunt, doua cuvinte separate de o pauza intre ele. Daca sunt doua cuvinte insemna ca au semnificatii diferite si exprima doua aspecte diferite si separate intre ele din existenta proprie???
Se poate interpreta ca speculatie inutila si joaca cu cuvintele dar sa ne amintim ca doar copiii si poetii se joaca cu cuvintele. Daca exploram inceputurile gasim diferite referiri la acest inceput: "la inceput este cuvantul si cuvantul este...", sau prima "Lege", "Eu Sunt Domnul Dumnezeu si sa nu ai alti Dumnezei in afara de mine", etc. De ce ne referim la aceste exprimari ale cunoasterii psihologice sau cunoasterea despre fiinta proprie cand exploram inceputurile? evident cunoasterea despre propria fiinta este cea mai importanta dintre cunoasteri si produce cele mai mari perturbari in functionarea gandirii, fiziologiei si comportamentului individual atunci cand este falsa sau gresit interpretata. Asa ca, sa exploram cuvintele invatate de mici fara sa invatam si intelesul lor sau continutul de semnificatie si reprezentare pe care il au sau faptul exprimat lingvistic care este considerat implicit cunoscut. Exista o cunoastere implicita a faptului dar este subconstienta copilului care trebuie reelevata constientei sale pentru a folosi reprezentarile lingvistice in acord cu semnificatia lor faptica in asa fel incat sa nu folosim cuvintele gresit , adica sa reflectam gresit realitatea sau plenitudinea inconjuratoare, fascinanta si de o frumusete indescriptibila ale carei manifestari faptice se deruleaza intr-un sir incomprehensibil de evenimente, stari si circumstante armonice. Mai este de observat importanta deosebita pe care fiecare o acordam neconditionat cuvintelor si respectarii sau nu a cuvantului dat. Un individ este considerat mincinos cand nu-si respecta cuvantul sau reflecta fals o circumstanta , sau de incredere cand o face. Explicatia sau justificarea rerespectarii cuvantului sau folosirii lui in dezacord cu circumstanta descrisa nu este scuzata nici iertata si catalogarea de mincinos , om pe care nu te poti baza si pe care nu-l creditezi cu increderea ta , stampileaza puternic individul. Importanta deosebita pe care o acordam cuvintelor se manifesta si prin presiunea extraordinara ce se pune pe individ sa rosteasca o promisune sau sentimentul din relatie. Odata rostit propriul cuvant este sursa si justificarea oricaror pedepse si constrangeri asupra sa. Oficial cuvintele au devenit contracte a caror nerespectare atrage rigorile legii represive, dar si fara contracte acesta presiune a obligatiei de a-ti respecta cuvantul se manifesta violent si fara acceptarea vreunei circumstante atenuante sau scuze (*vezi camataria si violentele presiunilor sale care merg pana la schingiure si crima.) Cred ca am adus suficiente argumente referitoare la importanta deosebita a cuvintelor si respectarii lor pe care o acorda individul social; desi tot prin cuvinte se manipuleaza adevarul si circumstantele prin interpretarea lor in dezacord cu faptele sau prin omisiunea lor, respectarea cuvantului dat de buna voie sau de nevoie este samanta actiunilor in orice circumstante. Am realizat importanta respectarii cuvantului dat ca obligatie constrangatoare cand, mintind sau facand o promisiune iresponsabila intr-un domeniu ale carui posibilitati nu-mi erau la indemna; ca sa ma achit de promisiune , am muncit din greu pentru a transforma minciuna in adevar manifestat, implinit si sa ma eliberez din capcana nedemnitatii si lipsei de integritate in care promisiunea smulsa m-a aruncat.Cineva te intreaba sau iti cere un servicu si un simplu "da" aparent nevinovat si neimportant te arunca in fundatura respectarii lui, fundatura iresponsabilitatii folosirii propriilor cuvinte. Nu cred ca este responsabil cand ne referim la fiinte sa folosim verbul a avea (am doi colegi, sau o nevasta, sau... etc.; putem afirma ca sunt coleg cu ....,sau sunt casatorit cu..., etc, respectand libertatea celorlati care nu presupune a fi proprietatatea, averea cuiva.) Am observat ca suntem obligati sa ne respectam cuvintele chiar daca nu vrem si am sa va povestesc o intamplare generata de aceasta obligavitate nascuta din importanta covarsitoare pe care cuvintele o au in existenta noastra: Un foarte bun "functionar' care lucra cu bani- salarii unde orice greseala era drastic si rapid pedepsita de ani buni de zile , obosit de efortul deosebit si presiunea responsabilitatii muncii sale, se vaita ca s-a saturat de acesta munca si vrea sa schimbe activitatea sa nu mai vina la serviciu. Desi afirmatiile sale erau foarte clare nu le respecta venind zilnic; punctual si impecabil in sarcinile sale pana intr-o zi cand ... surpriza... impecabilul functionar nu s-a prezentat la munca! Curiosi, colegii aflara ca s-a imbolnavit si a fost impiedicat sa vina. In acele circumstante nici unul dintre noi nu am realizat ca i se implinise (sau fusese obligat sa nu mai vina la serviciu) dorinta lui atat de des invocata si rostita. Evident nici respectivul nu a realizat acest marunt si nesemnificativ fapt al responsabilitatii cuvintelor rostite. Dupa vindecare s-a intors la atat de contestata si neplacuta activitate a carei rutina il presa cu atata forta. Nu dupa mult timp avu un accident care-l constrangea sa nu mai poata veni si face aceeasi rutina. Veti spune ca nu are legatura una cu alta? Dar este un sir de evenimente ale carei succesiuni ratiunea nu poate clasifica pe criterii de importanta; nici o masina nu functioneaza fara o marunta piesa din angrenajul insiruirii tehnologice a motorului sau. Nu vroiam sa demonstrez ceva ci, doar sa relev un sir de evenimente prin prisma "la inceput este cuvantul si cuvantul este cu..." ; deasemenea reelevam importanta deosebita (energia enorma) data de intelect cuvintelor rostite si consecintele acestei "acordari" (rezonante a intregii energii a gandirii) la nivel global al unanimitatii. Cuvantul iresposabil si neimplinit prin iresponsabilitatea folosirii lui este rece si indiferent de modalitatile sale de implinitre si consecintele asupra fiintei sau "fiului". ( omorat de lucratori din invidie ca sa le ramana lor mostenirea-putere)." (Gura bate c...) Mai observam un aspect deloc lipsit de importanta , acela ca functionarul nostru din poveste afirma ca ce nu mai vrea dar nicodata cu ce vrea sa inlocuiasca rutina de care se saturase si astfel drama lui se amplifica prin "stagnare" in noua situatie care nu se desfasura in manifestarea altor variante de expresie sociala si comunitara. Intelectul este rece si indiferent. Cand dorim ceva nu rostim ci doar afirmam ce ne incurca in implinirea dorintei (lipsa). O superstitie spune ca daca spui ce vrei nu ti se mai implineste dorinta! Dar daca nu rostesti , ti s-a implinit? Vedem ca minciunile promisiunilor iresponsabile cu care politicienii manipuleaza votantii naivi, ii pun in situatiile dorite chiar daca apoi sunt dati jos de minciunile lor; pacaleala, dar sezonier se profita de naivitate si asa se explica de ce cand ajung in pozitiile dorite din care gestioneaza banii altora in folos propriu parca inebunesc cu totii grabiti sa exploateze sezonul spagilor, comisioanelor si conflictelor de ineterese , a vazzarilor a ceea ce nu le apartine pentru profit propriu.( vanzatorii de tara sau inrobirea comunitatilor pe care le reprezinta). Sezoanele trec pentru unii dar "rudele, urmasii lor" vin la puterea sezoniera a profitului fara scrupul a labilitatii morale ("bani sa iasa"). Veti spune ca acesti profitori de naivitate nu sunt obligati precum functionarul din poveste sa-si respecte cuvantul dar daca esalonati evenimentele veti descoperii ca sunt implinite, dar de naivii care au crezut in ele; fiecaruia dupa credinta sa; politicienii cred doar in profitul prin minciuna si inselatorie. Ceea ce platesc este demonizarea adversarilor, atacul la persoana, pentru ca restul minciunilor sunt generalitati, ideatii care nu afecteaza persoanele ci doar gandirea si structurile economice si sociale la care indivizii reactioneaza- reactia lor este treaba lor , nu a politicienilor. A-ti vazut vreun astfel de "imbogatit" sanatos la cap si trup?
Sa exploram semnificatia inceputului ca "prima lege";" lege" are semnificatia de reper, coordonator si matrice sau camp al actiunilor si cand ne referim la viu este denumita "Domn(a)". Daca esalonam expresiile reprezentarilor lingvistice 1/ eu ; 2/sunt; 3/domnul; 4/dumnezeu; 5/ tau; exprima o intregime completa in care cel ce exprima desluseste ascultatorului cine si ce este printr-o repetiei a reflectarii sinelui in expresii diferite si corespondente : Eu - Domnul;
Sunt - Dumnezeul;
Tau - ascultatorul-receptorul-continatorul.
Toate aceste succesiuni verbale sau scrise impreuna cu succesiunea lor sunt actiune curgatoare si actiune in actiune, sau curentii actiunii. Daca observati, afirmatiile nu sunt promisiuni; ele exprima un fapt prezent si de neinduplecat. Insiruirea urmatoare care exprima o interdictie , "sa nu ai alti ...." ne conduce sa intelegem ca libertatea fiintei sta in autoconducere si ca renuntarea la ea este greseala. Cand urmarim coportamentul celui care nu renunta la propria libertate, descoprim un complex de rafinamente comportamentale prin care nu se afecteaza libertatea celorlalti, exprimari punctuale responsabile, integritate si transparenta. Daca urmarim comportamentul si exprimarile celor care au renuntat din varii motive descoperim servilismul, linguseala, pupincurismul, perfidia, papagalul si tot ce este mai urat ca atitudine si comportament si exprimarile tuturor variantelor de minciuna si ipocrizie, tradare si abandon al sinelui si semenilor.Aici nu vorbesc despre cum te vad si interpreaza altcineva din afara ci de cum te vezi si-ti interpretezi singur propriul comportament constientizat. Idolatria ca termen, la acest abandon se refera si induce ca samanta (neghina) separarea de propriul sine sau sursa existentiala, aservirea unor forte straine de spiritul si simtaminatul tau iar acesta aservire genereaza conflict in campul constiintei tale , este sursa conflictului interior, ceea ce numim dualism conceptual cand ne referim la gandire sau bigotism emotional (curvie) cand ne referim la fiinte. Fragmentarea conceptuala a ceea ce nu poate fi fragmentat este actiunea la care constiinta se opune intarind-o prin opozitia sa . Cand ne trezim intr-o relatie nepotrivita descoperindu-ne folositi si nerespectata propria libertatea prin inselaciune ne revoltam, ne separam de situatie si vrem sa facem ceva cu ea; de obuicei sa ne razbunam. Putem face orice daca nu suntem inteligenti in perceptie sa descoperim ca sursa situatiei nu sunt personajele externe ci bigotismul si dualitatea conceptuala careia ii suntem aserviti la nivelele intelectului subjugat reprezentarilor, interpetarilor, imaginilor, simbolurilor si povestilor unui trecut inconstient de ceea ce este, amintiri. Rememorarea nu este amintire ci retraire a aceluiasi eveniment, stare, etc. si asta ni se intampla zilnic fara sa intelegem ca retraim sau raim, suferim suferinta amintirilor. Autoconducerea implica libertate si autocorectie; ne temem de greseli repetandu-le fara sa intelegem ca le retraim pentru a le corecta sau a ne corecta exprimarea sau rafina propria expresie intelectuala, emotionala si corporala. Nu este vorba de trei fragmente ci de o intregine curgatoare care se descopera prin trei repere ale ei ca unitate inseparabila. Cand percepem unitatea de nezdruncinat a simtamantului, gandului si faptei-starea traita si rostita ,descrisa sau nu, percepem libertatea imanenta a semintei - Domnul ;umanului - Dumnezeu. Asemanarea dintre uman si inuman este aceea ca cea dintre ziua si noapte, de unde si expresia "noaptea mintii" sau mai cunoscut ca irationalul (moartea ratiunii care creeaza monstri). Umanul are radacina in Dumnezeu sau ivorul si oceanul vietii si existentei iar inumanul este in afara sa ,"nimicul" sau inchipuirea , superstitia sau virtualul experimental . Noi copiem in tot ce facem si ideea de inventatori, descoperitori sau creatori este o inchipuire daca o tratam la modul personal, atunci cand altceva decat sa copiem ceea ce este deja facut, nu facem. Ca suntem mai indemanatici sau nu copiatori este de inteles dar nu trebuie sa facem ierarhii bazate pe indemnare la copiat sau plagiat. Daca mergem mai departe de acesta generalizare scolastica putem descoperii procesul cristic sau nivelul adevarului si libertatii in circumstantele existente fara a le afecta cumva decat la cerere sau rugaciune. "Inchideti camaruta launtrica" fata de zgomotele de afara, sau mai pe inteles opriti dialogul interior prin atentie nu prin efort si rugati-va tatalui(semintei) vostru, al fiecaruia in parte si nu unul colectiv din exterior. reprezentat ca idol. Cel launtric si sublim va daruieste, dupa credinta sau conceptia fiecaruia , pe limba fiecaruia in parte; dar ce se intampla cand "limba " spune una si fapta altceva? suntem in completa confuzie si ceata asa cum tarim astazi, slugarnici sub masca demnitatii, mincinosi sub masca autoritatii expertizei, speriati de monstri imaginati si promovati artistic, reflectam artistic cele mai abjecte deviatii ale psihicului denumindu-ne artisti sau creatori de literatura suprarealista etc."Noaptea mintii" este o arta a iresponsabilitatii inumanului de care profita nimicul sau intunericul, teama. Inumanul nu poate iubi si noaptea nu lumineaza dar lumina din noapte sunteti voi cei care sunteti fii "celui prea inalt" (sau profund). Oamenii se cunosc si sunt evaluati nu dupa ceea ce fac noaptea ci dupa aspiratiile lor zilnice. "Cel viu" nu aspira la viata, dar viata este inspiratia si aspiatia lui. "Cel mort" aspira la eternitate si da cu piciorul, gura, pumnul, sau ura in viata. Evident ca noaptea mintii are doar ratiunea punerii in evidenta a adevarului unic numit uman asa cum pictorul foloseste negru ca sa contureze lumina pe care nu o poate desena sau descrie altfel.Cunoasterea psihologica este negrul care va releva lumina. Omul vazut ca energie in perceptia inteligenta este o sfera luminoasa de o stralucire incomensurabila, indescriptibila la care nu te poti uita cu ochii ci doar cu ochiul mintii unice ,unic si el si nu al treilea ci primul si ultimul cu care privesti. Acest fapt din perceptia inteligenta este exprimat "La soare te poti uita dar la dansul ba"
*nu te poti vedea pe tine insuti
(daca vedere nu este, atunci exista auzitul, dar fara auzit-receptivitate-tacere, "nimic" se face singur si nu mai trebuie facut.!!!)
( era odata un om ca oricare altul si avea ca oricare altul o legatura cu spiritul. spiritul si-a propus sa-l faca constient pe om de legatura asta; i-a vorbit direct dar omul nostru se lauda cu ideile lui minunate si constient nu devenea; apoi spiritul i-a iesit cat se poate de vizibil in cale si i-a vorbit; dar omul nostru l-a repezit spunandu-i ca nu are timp de prostii, ca aberreaza, ca a inebunit) . " ignorantul te coboara la nivelul sau si te bate cu experienta"- la aceasta se rezuma dualitatea, bigotismul. Ma distreza un fervent demolator de vip-uri si maretii inchipuite cu cata satisfactie spunea ca adevarul este informatia , procentul in care populatia feminina moldoveneasca a prestat sex pe bani. oare acesta e adevarul? Cauza acestei situatii ascund cu totii si desteptii mai destepti ca toti ceilalti si prostii mai prosti ca toti ceilalti, "Aceea", "noaptea mintii" este adevarul minciunii nu faptele victimilor ei. Societatea in care se intampla asa ceva este umana? Cel care-i exalta realizarile procentuale este uman? sa-si raspunda fiecare. Imi cer iertare tuturor celor calomniati de propriile lor fapte pentru ca din noapte au iesit in lipsa prezentei mele.
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu