15 iulie 2013

profetia

Profetiile sunt proiectii ale gandirii care se sperie singura pentru a schimba  rutina zilnica; dar schimbarea este continuitate sub alte forme.
O forma a gandirii nu este o forma a fiintei ci proiectia ei despre sine. O schimbare a formelor nu este schimbarea fiintei ci doar a proiectiilor sau gandirii sale.(grupurile care te invata "cum sa gandesti" sau mai bine zis "ce sa gandesti" pentru ca "cum gandesti" nu stiu nici ei) Fiinta nu se schimba ci doar se poate transforma. Aceasta perceptie ne poate conduce la  sfatul de a nu mai continua lupta schimbarii ci a produce transformarea . Sau, "aducerea cerurilor pe pamant" si a inceta sa mai caram in cer trecutul pamantului sau a nevoii care este rutina schimbarii formelor sau circul reincarnarilor si profetiilor-proiecte. Circul odata incetat, risipirea propriei energii prin gandirea de sine si a privilegiilor sperate, inceteaza. Ganditorul este proiectia gandirii, ca orice proiectie este iluzoriu si efemer dar proiectantul nu. Gandirea gandind un ganditor se separa inconstient de el si dupa aceea intra in conflict cu proiectia sa care este irelevanta intregimii sale. Orice idee referitoare la totalitatea gandirii este irelevanta; ideea este conditionata de circumstante, gandirea nu. Gandirea privita ca suma de ganduri (ideea ca este suma) este irelevanta deasemenea gandirii , conducand la  o falsa posibilitate a partialitatii ei sau posibilitatea fragmentarii si portionarii. Gandirea nu se poate gandi pe sine fara ca sa-si produca conflicte interioare. Gandirea este un proces total , o intregime , a carei sursa este inteligenta perceptiei. Cand inteligenta doarme, se reverbereaza emanatiile inteligentei fara ordine si relevanta , reverberatii percepute ca partiale, inguste si superficiale, asa numitele vise cand dormim si imagini in minte sau idei cand suntem treji.. Cand constienta percepe aceste reverberatii ale memoriei, se sperie de simtamantul limitarii, ingradirii sale. Cand se identifica cu (patrunde in) partialitatile perceptiei emanatiilor inteligentei se lupta pentru a scapa de limitarea lor. Lupta le intareste dandu-le energia atentiei si credinta fatalitatii  iar comportamentul constientei "devine' egocentric ca atitudine sau egoist in manifestare. Egoismul este descris cel mai bine de expresia 'dupa mine potopul", expresia indiferentei crase si de neimaginat a ignorantei sau intunericului constiintei. Adevaratul egou nu-si face niciodata rau prin ignoranta. Perceptia inteligenta care genereaza noutate in gandire (noutatea premeditata nu este decat un suragat de noutate) nu gaseste in memorie opus, ( noutatea este intreaga,  fara forme opuse ale aceleiasi noutati, nu are opus formal cu care sa se confrunte sau sa intre in concurenta), este o perceptie totala , neingradita de elementele sale, o perceptie de tip stralulgerare in care timpul ca notiune este irelevant si inexistent. Spun "totala" pentru ca nu o poti localiza ca aici sau acolo, acum sau altadata; este o finete cuprinzatoare si nu pot altceva afirma, "o finete fara lipsuri". Acesta finete nu sperie constienta martora la fenomenul ei, iar reflectarea acestui fenomen "natural" este un inalt simtamant de libertate si incantare, claritate a actinunilor necesare. Fara perceptii inteligente nu stim ce sa afecem, cum sa facem si avem nevoie de conducatori, proiecte facute de altii sau profetiile religiilor traditionale. Dar toate aceste proiecte sau profetii sunt partialitatile gandirii, emanatiile inguste si partiale ale unei abordari ignorante fata de propria fiinta si inteligenta ei. Nimeni nu face proiecte sau profetii din care el sa castige pe seama celorlalti din inteligenta si respect fata de fiinta proprie. Aceste profetii-proiecte partialitati fiind , niciodata nu obtin participarea intregimii gandirii ca ele sa se manifeste total si autostatatoare, adica nu se obiectiveaza in viata. Profetia sfarsitului lumii este de milenii si ne mai sperie si astazi, dar lumea s-a obisnuit cu ea si nu-i da realitate. Fara participarea gandirii ca intregime ( numai inteligenta poate implica intregimea gandirii), orice proiect-profetie nu poate avea decat o manifestare efemera, superficiala, cu ciclu limitat sau localizat.( Local pe scurte periode asistam la tot felul de dezastre). Daca vedem asta nu ne mai sperie profetiile distrugerilor totale. Populatia planetara nu este formata doar din ignoranti, astfel totalitatea gandirii nu poate fi implicata de profetiile sau proiectele lacomiei de putere sau afirmare. Chiar cel care manipuleaza astfel de profetii-proiecte este constient de manipularea sa, de minciuna proferata si scopul ei ; ca atare dezastrele-sperietoare care fac oamenii sa se aservesca unei iluzorii autoritati exterioare detinatoare de chei ale succesului sau solutii salvatoare nu pot fi decat efemere, trecatoare si locale. Localizarea lor este chiar in localitatea manipulatorului. Chiar daca, localitate aici are un continut spatial mai larg.(regiune, tara, continent,etc), acesta largime nu poate cuprinde o intregime, o globalitate de sine statatoare precum planeta si umanitatea este. Fragmentarea gandirii este imposibila ca fapt real, natural, dar impresia acestei fragmentari este generata de impresia diferentei dintre prioectiile gandirii si gandirea insasi ca totalitate; exista gandirea  ca intregime si proiectiile ei in perceptie, ca fragmente, fome.. Acesta aparenta dualitate ne face sa consideram si apoi sa premeditam acesta consideratie a fragmentarii gandirii. Aceasta consideratie ajunsa inconstienta, perturba intreaga functionare a gandirii si intelegerii; in final comunicarea este imposibila. Acesta evidenta a consecintelor premeditarii inconstiente a consideratiei fragmentarii gandirii si anume, blocarea comunicarii , este relevata de faptul ca acest domeniu al comunicarii a ajuns campul confruntarilor si manipularilor,  ceea ce este in flagranta contradictie cu insusi sensul ei, acela de a impartasi  noutati  care conduc la evolutie si bunastare psihica si fiziologica. Ce fel de bunastare psihica va aduc comunicarile televizate sau barfele din piata fara hotar a prostiei si ignorantei rautatii.? Daca nu ignoram faptul ca orice bulversare psihologica este inceputul unei bulversari fiziologice ca sa imbogatim farmacistii, poate nu mai onoram cu prezenta si atentia noastra astfel de comunicari care nu hranesc decat violenta, conflictul interior si boala in final. Sau poate asistam detasati si in acest caz descoperim ca este sursa de glume si minunate mirari in fata stupizeniei globalizate in aparenta . Stupizenia nu este opusul inteligentei si integritatii gandirii ca atare nu poate fi globala.  Acum va marturisesc ca pe acesta tema scrisesem alt articol dar intamplarea a facut sa dispara de pe monitor si sa nu mai pot gasi urmele lui. In acel articol irepetabil va relevam diferenta dintre abordarile gandirii premeditat fragmentate si gandirea nefragmentata in expresii si exprimari. Acum nu mai pot relua aceleasi revelari fiindca prezentul lor a fost depasit de intamplare (sau nu). Pot doar "de apoi " sa fac o siteza a ideilor. Prima imagine amplu reflectata era aceea a comportamentului in care una gandim si alta spunem. Alta era aceea a genezei' "Dumnezeu a spus... si asa a fost", relevarea faptului ca intre rostire si fapt nu exista timp si sunt simultane. Cuvantul si fapta unul sunt. Asa este si acum dar observati cuvantul folosit mental (gand) sau verbal (rostit), diferentele si simultaneitatea lor cu fapta. Ne inchipuim superiori sau smecheri, rostim mental sau verbal doar mizerii si minciuni (ipocrizia intereselor egocentrice). Fara inchipuire (dialog interior, premeditarea),  gandul si rostirea ar fi unul cu faptul. 'Sa fie lumina' si lumina este constiinta voastra care lumineaza intreg pamantul si toate gandirile lui. Manipulatorii gandirii folosec din plin acesta putere a cuvantului care apartine fiecaruia, pentru ca cel al carui drept este, nu o foloseste decat sa repete ca un maimutoi ce s-a spus fara sa se intrebe la ce-i foloseste lui insusi si ce impact are asupra sa. Cand intelegerea cuvantului rostit conduce la responsabilitatea individuala a rostirii lui , intelegem ca tacerea e de aur si rostirea responsabilitate nelimitata. Fara dragoste responsabilitatea acesta nu functioneaza, ea este energia si sursa acesteia. Cand sunteti indragostiti puteti vorbi urat si calomnios iubitei sau iubitului vostru? Daca nu sunteti este mai folositoare tacerea, abtinerea ca reprimare a iresponsabilitatii perpetuarii circului suferintei psihologice si durerii fiziologice, la nevoie politetea rece. Lasa asa ideea care te domina si te transforma in idolatru violent in circumstanta respectiva si mergi in locul pacii sau claritatii interioare. A nu raspunde calomniilor si judecatilor de nonvaloare la adresa propriei fiinte nu este semn de slabiciune ci de vigilenta si responsabilitatea propriului destin in existenta. Reflectarea calomniilor si atacurilor daca nu te face sa razi, mai bine renunta la ea. Intelege ca cel care le profereaza este speriat si se apara de viata, sufera si refuza omenia. Cei destepti si ironici, bascaliosi, sunt cele mai deplorabile si tiranice expresii ale fricii de viata, in propria existenta. Mila nu este solutie, nici acceptarea; de ignorat nu poti, ca ei nu te ignora, doar dragostea iti da resursa vindecarii sau eliberarii lor din propria hipnoza. Dar nu uita ca dragostea cu de-a sila este viol. Daca nu doreste , desparte-te politicos, prieten, da-i ce nu are, dreptate si dragoste; dar nu ramane in lumea lor , a celor fara noroc sau ne-norociti de propria soarta facuta prin propia acceptare si rostire. Si ei au puterea si consecintele ii vor invata sa o folosesca responsabil si smeriti.("sunt ceea ce gandesc acum"). Astrologia este un program de devirusare mentala dar care a ajuns el insusi un virus folosita iresponsabil pentru propria autoevidentiere si marire a cunoasterii proprii. In astrologie locul sau casa lui a avea sau sectorul functional in corp care conduce la a avea, este casa a doua , a vorbirii, a rostirii si urechii interioare care aude ce rostesti. Astfel, vechea zicala "vorba dulce mult aduce" este o confirmare si o initiere pentru cine se aude daca nu confunda vorba dulce cu cea mieroasa sau premeditat dulce. Iar fara dragoste este imposibil sa folosesti vorba dulce in adevar. Nu te poti minti pe tine insuti dar daca insisti, uiti ca te-ai mintit singur si iti dai viata pe altarul propriilor minciuni, asa numita tradare de sine sau sacrificiu, ritualul barbar al morbiditatilor ritualice conditionale de orice fel a fiintei proprii. Cand spiritul este prezent efortul incetarii galagiei  provocatoare si indemnatoare sau diriguitoare din creier dispare. Rostiti cand sa dispara si va disparea, 'ochii' vostri vor privi in alta parte sau la imensitatea creatiei. Oriunde ar privi, armonia si coerenta, frunusetea si imanenta ei functionala va va incanta privirea. Oricine poate fara ajutorul altcuiva si asta este  reelevarea libertatii esentiale  a gandirii nefragmentate. Noi traim in imensitate si culmea este ca o folosim in masura nelimitata. Intotdeauna problema responsabilitatii este  in ce sens o folosim. Orice folosire gresita prin consecinte ne corecteaza comportamentul, nu poutem fi invinsi de emanatiile a caror sursa suntem, oricand le putem schimba, transforma sau inceta. Cand incetam sa le reverberam sau reflectam prin noi descoperim ca suntem energie vie si inteligenta, viata, creativi.  Creatia este subconstienta dar nu irationala. Dumnezeul frustarii, nemultumitul,  este tampit , violent si crud, te coboara la nivelul lui si te bate cu experienta; este procesul degradarii sau involutiei ca miscare diminuatoare sau uzura.. Omul nu se trage din maimuta ci maimuta se trage din omul a carei gandire este pervertita si degradatoare, consecinta degradarii umane. In mistica folclorica se afirma ca animalele sunt cosmarurile arhanghelilor si cei care se ocupa de cresterea si intretinerea lor sunt arhanghelii care-si recunosc creaturile cosmarurilor, copiii acestora. Dar ce sa facem cand uita si transforma animalele in sursa de profit si hrana;  fac profit si hrana din cosmaruri in expresie biologica? Creatia visului divin este marele necunoscut si asa ramane. Nu poate fi repetat.Visatul cu ochii deschisi nu este divin. Creatia umana nu este posibila decat prin uniune si comuniune in spirit si cu fapta. Meditatia elibereaza dar ce faci in libertate este alta treba necunoscuta, dar vizibila si ignorata.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu