caderea din rai

Este o metafora care releva prost-situarea ( prostitutia)  in proproia constiinta.

Identificarea ca actiune a identitatii este atitudinea  acestei prost situari a eu-lui  Eu-l ca rutina este foarte simplist. Inexistenta sa premeditata si ignorata prin identificare, se releflecta prin autoafirmare si control al realitatii sale formale efemere. Intotdeauna actiunea sa rutina incepe cu inchipuirea unei probleme; identifica in existenta sa o grava problema si incepe vanatoarea de vrajitoare. El insusi este primul si de multe ori singurul ascultator al proiectiilor sale mentale si se autotureaza din incapacitatea solutionarii lor. Se separa de problema proiectata in propria constiinta si incearca fara sa reuseasca sa o rezolve.Izolarea este consecinta acestei modalitati de activitate a gandirii sale si cauta sa impartaseasca propriile probleme sau propria creatie generalizand-oPrin generalizare implica pe ceilalti in aceleasi gen de probleme si se simte responsabil sa le aduca la cunostinta lor.  Este firesc sa intelegem ce fel de " lume" vede in acesta situatie si atitudine in constiinta sa (sau gandirea din mintea-memorie personala). Este lumea tuturor problemelor posibil de inchipuit si inchipuirea in acesta situatie este relevata ca termen pentru ca da chip personal celor din anturajul lui ca cei care sunt sursa a acestor probleme din lume; personifica problemele.Se spune cu sens ca asa cum te vezi pe tine ii vezi pe toti ceilalti semeni. Pe sine eu-l se vede prins in probleme de nerezolvat si orice altfel de autioafirmare a altui eu este contestata si perceputa ca ipocrizie."Cum sa fie in alta situatie, da' ce, nu stiu eu cum este?" Normal ca stie cum il proiecteaza si vede in mintea sa; Hotul vede numai hoti si suferindul numai suferinzi, nevoiasul numai nevoiasi. Generalizand problemele inchipuite in comunicarile sale vanatoarea de vrajitoare este primul pas. In activitatea de marketing acest fapt este relevat, se incepe cu indentificarea unui dusman ascuns, a unei probleme de rezolvat si solutia este la cel care releva problema afirmand ca el a rezolvat-o. Aceeasi atitudine vedem si la gurusii de tot felul, la profetii dezastrelor a caror solutie o detin si o promoveaza cu disperarea urgentei. Toate aceste atitudini si comportamente mentale creeaza o stare hipnotica cu care copiii iau contact prin educatie si povestea problemelor si exigentelor nevoii psihologice sau necesitatii fiziologice este cultura asimilata inconstient. Al doilea pas in comunicarea eu-lui  problemelor este preamarirea de sine, maximizarea importantei personale; nu poate implementa solutiile sale daca ceilalti nu-i acorda incredrea si autoritatea necesara de leader al solutiei. Dupa ce sperie auditoriul cu scenariile de groza ale problematicilor grave se automaximizeaza pe sine prin asa numita "stiinta'  a facatorilor de imagine publica  prin mesaje, imbracaminte si gestica corporala care sa tranmita subliminal si autoritar ideea maretiei personale si puterii respectivului in asa fel incat ceilalti sa se abandoneze conducerii lui, fie de frica, sau din interes in fata si fata de marele salvator al multimii stupide, ignorante care isi pune   speranta in el, cel care hotareste cine are, va fi salvat cine traieste si cine moare.. Al treilea pas al rutinei odata obtinuta autoritatea este manifestarea ei tiranica. Al patrulea si cel mai nefericit pentru el este conservarea privilegiilor pana ajunge conserva istorica sau amintirea a ceva ce putea sa fie dar nu a fost. In acest sistem mental nu se poate evolua social decat prin detronare sau asasinarea celui de sus, fie politica, fie economica, sau morala si fizica. 'Contra' este sistemul detronarii prin calomnie si demonizare si este activitatea numita "politica". Ea este justificata obiectiv de incapacitatea rezolvarii problemelor inchipuite ale eu-lui; a problemelor psihologice imaginare care nu au alta solutie decat incetarea producerii lor. Alt tiran ea locul anteriorului si circul continua la nivele individuale , de grup, sau nationale. "Fatada" sub care se ascunde politica este aceeasi mereu; este promisiunea 'mai binelui". Este o rutina psihologica simplista , dar care capata complicitati indescriptibile prin multiplicare in activitatile sociale exterioare. La acesta rutina comportamentala si model educational "al invingatorului" se refera metafora caderii din rai A inceta producerea prin repetare a proiectiilor mentale de probleme de nesolutionat dar care ofera contextul evidentierii peronale prin promosiuni premedit de nesustinut faptic este dificil in acest sistem care se autointretine prin probleme. cand incetezi practic esti detasat sau in afara lumii acesteia, a murit lumea pentru tine. In lume esti izolat, autoizolarea este rutina ei, iar detasat de lume esti singur. Acesta situatie sperie prin simpla confundare a singuratatii cu izolarea bine cunoscuta si traita in lume. Izolarea produce durere psihiologica si fiziologica si asta sperie. Dar singuratatea nu este opusul izolarii ci expresia unicitatii spiritului uman, a universalitatii sale Cand confundarea ei cu izolarea inceteaza, traim "fericirea de a fi sungur' din care se naste responsabilitatea ca dar si har pe care ti-l dai singur. Atata timp cat eludam ordinea creatiei si ne complacem in gramezile izolatilor speriati de existenta in libertate si responsabilitatea ei, angajamentul personal in viata, sau starea de gratie divina, starea de" rai" nu se poate manifesta; alternativa este rutina caderii pin diminuarea propriei fiinte si complacere in aservirea ei mediocritatii si modelelor ei la moda sau modalitatilor timpului care este bani. Nu banii sunt raul omenirii ci aservirea ideii de putere, banilor. Normal ca exista puterea banilor cand nu exista puterea omului. Banii exista cu putere mai mare decat puterea omului dar aceasta putere omul ii da. putem spune ca exista bani dar oamenii sunt ca nivel de energie sub ei, dominati de propria inventie. Toate acestea sunt inchipurile omului, ca a cazut din rai, ca este nevoias si ca puterea mai mare ca a lui este a banilor care ii ofera tot ce vrea.Si-a conditionat puterea prin intermedierea ei de bani si pune resursele sau banii inaintea oricarei actiuni posibile la care aspira. Astfel a generat un sistem de control si stapanire a celorlalti (obsesia eu-lui) caruia i-a picat victima el insusi pentru ca ceilalti sunt doar proiectiile lui despre sine, modul in care  se inchipuie si vede a fi. Acesta 'inchipuire" inconstienta sau ignorata ca premeditare proprie a sinelui sau este efectul-cauza a stiintei si activitatii sale. Triada sau sfanta treime care lumineaza planul inchipuirilor este simpla; cauza9fara cauza, naturala) efectele si ...defectele cand confundam cauza cu efectele ei. Altfel ajungem sa vorbim de cauza la plural si ne discreditam unicitatea. Suntem cu totii pe cont propriu si ignorarea acestei libertati este irationala. Caderea din starea de gratie sau rai este o inchipuire care ne conduce la actiunea inconstienta de a cadea in fiecare clipa alegand defectele ca realitate. Aceasta inconstienta miscare pentru ca este simultana cu senzatia ei ne da impresia "caderii" sau starii de dependenta, complexul Pigmalion, sau Sisif , sau Atlas, cum vreti sa-i spuneti. In realitate "caderea" este o optiune in circumstanta repetand atacul sau apararea prin justificari, adica stiinta psihologica a caderii. A ne opri din acest circ si rutina atitudinala este dificil, datorita senzatiei pe care "Norul Atlas" format din emanatiile din memorie sau amintirile esecurilor, induce , aceea de a fi simultani cu ele si ca este starea mentala a nefericirii si nemultumirii realitatea personala.Existam in starea de gratie pe care nu o descriu ca posibilitati, dar in care avem posibilitatea ignorarii ei prin irationalitate. Ratiunea in acesta situatie este una de factura mecanica si conditionala (o rutina) cu care nu suntem in asentiment ceea ce releva  faptul ca este una falsa in planul fiintei constiente de sine si posibilitatile sale. ratiunea este denumita si putere sau asentiment care guverneaza elegant prezenta armonizand necesitatile cu aspiratiile si libertatea. Credinta caderii din rai este una falsa sau supersitie si nebunie; Cel care are nevoie de recunoastere este cel aflat in rai, nu este vorba de recunoastere sociala ci de propria recunoastere a unicitatii tale. Noi trebuie sa ne recunoastem nu sa invocam recunoasterea celor ce nu se recunosc nici macar pe ei insisi si nici activitatea lor justificata de nerecunoastere. Acesta situatie a unicitatii fiintiale universale si a senzatiei psihologice a inchipuirilor noastre despre noi, releva inca odata consecinta sau evidenta fragmentarii gandirii. Cristos spune ca 'atunci cand ati fost unul, ati vrut sa fiti doi; dar cand veti fi doi ce veti face?"  Probabil am vrut sa fim doi ca sa nu ne plctisim si sa avem cum sa ne inselam reciproc! Asta este rutina dualitatii, eu si restul lumii, sau eu lumea si tu dusmanul implinirii mele in lume. Si implinirea si dusmanul sunt conditionarile inchipuirilor. este o poveste care imi place foarte mult prin umorul ei. Se spune ca spiritul (unicul din rai) a vrut sa comunice cu proiectia sa despre sine, sau cel cazut din rai (amintirea faptelor sale, cand a devenit constient de ele).  Incepu sa-i vorbeasca celui de al doilea direct si acesta se mira de ce idei superbe ii vin in cap; nu deveni constient ca-i vorbea spiritul unicitatii pe are-l confunda cu persoana sa istorica. De aici fragmentarea gandirii se releva sub forma conceptuala tata-fiu. Fiul nu este una cu tatal si astfel este cersator sau mostenitorul istoriei, traieste in confizie si trecutul irelevant clipei si prezentei sale care una este cu tatal. Este evident o separare iluzorie care produce rutina asteptarii implinirii personale si efortul fara rezultat al nemultumirii. Nu am cazut din rai ci cadem de fiecare dacta cand senzatia preia actiunea si actionam asa cum am mai actionat in situatia respectiva.  Am creat un sistem de aparare foatrte complicat si exhaustiv din teama de viata. Acest sistem preia conducerea inaite sa apucam sa decidem din libertate sau rai . O  clipa de rabdare si meditatie inainte de a raspunde sau actiona , o clipa de "stat pe loc",  da spatiu spiritului sa actioneze. Intuitia atentiei neselective aduce claritate si pace in situatie.raspunsul sau actiunea noastra este optima in contextul respectiv. De ex. cineva povestea ca de obicei cat de destept este el in comparatie cu stipizii  subiect care era irelevant mizei conversatiei care implica pe toti. L-am intrebat "ce faci?". S-a uitat surprins, nu intelegea intrebarea si apoi a continuat cu explicatiile reluand povestea. L-am intrebat daca este constient de ce face. Nu era, evident automatul functiona fara sa isi dea seama de actiune si consecintele ei.Nu era prezent in comunitatea atenta. Odata o femeie care facea acelasi lucru si careia i-am pus intrebarea ce faci dupa ce i-am dat raspunsul la solicitarea ei  si anume ca baga in rahat pe toti ceilalti ca sa iasa ea in evidenta , s-a oprit mirata de exprimarea mea abrupta si neasteptata, neconforma cu imaginea care si-o facuse despre mine si mi-a spus: "de fapt eu nu sunt asa, acum imi dau seama ca toti facem asa fara sa fim asa si astfel facem sa existe o lume falsa care nu are legatura cu modul in care suntem cum suntem cu adevarat." Revelatia spontana femeii m-a lasat cu gura cascata ! Dupa ce o ascultasem doua ore fara sa spun ceva eram sigur ca nu exista decat ca fantoma si ea mi-a spulberat impresia .  Mi-am dat o palma morala pentru  ca am ascultat de impresie uitand ca impresia nu este adevarul a ceea ce este. In loc  sa dau credit percetiei unei femei umane, am dat credit impresiei generate de teatrul pe care-l juca fiind nefericita, intr-o circumstanta grava. Nu suntem doi ci unul care joaca un rol si rolul poate fi diferit de actor si sa ne creeze impresia altcuiva. Dar actorul poate parasi oricand rolu, sau personajul si sa se releve in splendoarea fiintei sale. Personajul e cel cazut din rai dar actorul nu poate parasi raiul existentei si minunatiei sale.Nu dati credit impresiei caderii si exprimati-va in rai. problemele sunt personajul dar voi incetati sa mai actionati in urma lor, fara sa le vindecati vreodata. Se spune ca varianta de raspuns la rostul vietii ca singurul rational este ' sa vindecam locul" Aveti puterea rostirii la indemana. Un zambet si o imbratisare face minuni. Necazul fuge de iubire ca dracu de tamaie. Indrazniti sa binecuvantati sau sa exprimati binele. Problemele-s trecutul, sa le lasam acolo si sa mergem mai departe. O clipa de abandon al lor, deschide usi nebanuite si oportunitati la care nici nu a-ti fi visat.Consecventa abandomului deschide portile raiului in care sunteti deja chiar daca ignorati asta prin identificarea cu personajul istoric sau cunoasterea psihologica falsa."A vedea falsul ca fals si adevarul ca adevar este inceputul intelepciunii"  (Khrishnamurti).