20 iulie 2013

asa cum este, este cum nu trebuie

Aceasta este premeditarea. Toate gandurile si actiunile oamenilor pornesc din acesta conceptie tacuta, implicita, anterioare oricarui impuls.
Este begraundu-l din care se nasc miscarile gandirii si ideile proiectelor-profetii. Profetia este viziunea, iar gandirea proiectul in viziune. Profetia este in domeniul simtamintelor si senzatiilor ca nu este cum trbuie sa fie si ca trebuie sa facem mai bine decat este, iar gandirrea este in domeniul ideilor mijloace a cum trebuie sa fie. Pornim psihologic de la cum nu trebuie si ne miscam spre cum trebuie. Aceasta este functionarea generalizata a fragmentarii gandirii impartita in structura a lui cum nu trebuie si a cum ar trebui sa fie. Amebele "jumatati" sunt bine cunoscute si conturate in gandirea (transparentul) si constiinta (implicitul) fiecaruia. Recunoasterea este mijlocul prin care aducem la vedere si "implicitul" din care se genereaza explicitul gandirilor noastre. Daca alocam 10% din timpul total de 24 ore al zilei noastre "cea de toate" sa conturam in scris "ceea ce nu este cum trebuie si ceea ce ar trebui sa fie " vom unifica cele doua jumatati ale conceptiilor noastre care sunt expresia fragmentarii propriei gandiri, vom concentra intr-un singur punct intrega energie a gandirii proprii.Nu exista gandire generala, procesul gandirii ca totalitate este universal dar exprimarile sunt individuale, unice ca vibratii ale exprimarii. Acelasi gand ca forma este complet diferit ca vibratie pentru ca implica totalitatea unica a fiecarei fiinte umane. (semnificativ aici nu este cuvantul fiinta ci cuvantul umana care implica unicitatea exhaustiv, adica "fiu" egal "unit cu sursa", "unic" este calitatea fundamentala a umanului).  Cum s-a ajuns in aceasta situatie a fragmentarii? Simplu,  dorinta imparte gandirea in cele doua jumatati care par intregimi dar nu sunt, imparte in ceea ce nu este cum trebuie, adica perceptia , (prezenta, providenta) si cum ar trebui sa fie, adica imaginatia. Evidenta existentelor nostre ne releva ca oricat ne-am stradui sa facem cum ar trebui sa fie perceptia senzoriala ne tranmite ca nu este cum ar trebui si ca trebuie sa ne straduim mai mult. In acesta situatie este firesc sa apara acea ideea de a face ceva (castig la loto, sau un tun financiar, sau o spargere de banca sau talharie, sau casatoria cu un bogatan(a), sau asocierea cu un om f. puternic ca sluga, etc,)care sa rezolve odata pentru totdeauna problema a cum ar trebuie sa fie. O.K. dar exista si un "dupa aceea". Dupa aceea senzatia ca este cum nu trebuie si ca exista un cum ar trebui sa fie se perpetueaza dand peste cap succesul eforturilor nostre si riscul sumat este inutil. Nici nu poate fi altfel din moment ce cum ar trebui sa fie se naste din samanta a cum este, este cum nu trebuie sa fie. acest "sa fie" implica conditionalitatea si orice rezultat avem, conditionalitatea lui ne jigneste libertatea si ne face nefericiti, nemultumiti de rezultat oricat de spectaculos si promitator  ar fi el. Acest imlicit, ignorat evident, al "cum nu ar trebui sa fie" este reflectarea in gandire a prezentului si el ramane asa cum il percepem indiferent de eforturile noastre de al schimba, continua. Deasemenea, "cum ar trebui sa fie" care este imaginarul nostru ca raspuns dat prezentului in dezacord  cu aspiratiile nostre,  este neschimbator, mereu la fel, chiar daca prin nereflectarea lui in gandirea proprie (inlocuita cu acceptarea lui ca promisiune din partea  altora, sau exterioara),. ne pare a fi neclar, neconturat explicit individual (este firesc sa ne para asa din moment ce acceptarea promisiunii exterioare nu aduce claritatea mijloacelor, ideilor , a amanuntelor ei.) Daca premeditam ca sasa cum este este exact cum trebuie sa fie, vom descoperi o sumedenie de argumente ale realitatii ideii si anume faptele, comportamentul indivizilor. Nu poate sa fie altfel ata timp cat comportamentul indivizilor este cel care este. Este drept asa cum este pentru ca reflecta sinceritatea faptelor si mai putin ideatica vorbirii lor. In acest caz cuvantul mincinos nu are nici o putere ci puterea este a intentiilor lor dusmanoase la adresa celorlalti, binecunoscuta atitudine a egoismului exacerbat exprimat prin metafora "mai aproape -mi sunt dintii ca parintii" Dar "parintele" est sursa propriei existente formale si universale, sau samnta mirabila existentiala si in subiectiv si in obiectiv.  aceasta evidenta ne releva faptul ca egocentrismul (comportament inadecvat al ego-ului) isi contesta intimitatea profunda sau sursa existentei, comuniunea sau unitatea, unificare lui cu sursa a ceea ce este , iar aceasta atitudine este reflectata in gandirea fragmentata imaginar. Fara unitate cu sursa sa ego-ul  nu are energie decat ca o baterie care se consuma in activitatea de respingere a sursei sale existentiale. Gandirea este masculina iar simtamintele feminine; barnatii pun pret pe idei ,femeile pe simtaminte si din acesta evidenta se naste afirmatia ca femeile sunt mai aproape de Dumnezeu. Simtamantul, in cazul explorat al nemultumirii 'a cum este", este sursa gandirii precum corpul feminin este matricea corpului masculin , a corpurilor in general si universal, sau a faptelor intregi si de sine statatoare. Dumezeu a adus in perceptie sau la vedere prin simtamantul iubirii propriei creatii gandul sau, tot ce este universul asa cum este. Asemenea femeia aduce in obiectiv tot ce barbatul ei ( care poate fi doar de ea stiut si diferit sau acelasi cu 'oficialul"), intrega lui gandire. Dar cum gandirea masculului dominant  este asa cum stim vis a vis de femeie si de el insusi, este gandirea nemultumirii (fiul durerii) ce altfel de perceptii am dori sa avem ? Avem perceptiile faptelor nostre proiective si suntem formal expresia celor implicitate (simtamintelor). Cu astfel de proiectii sentimentale care ne definesc formal cum am vrea sa fim tineri si frumosi neconditionat cand punem conditii. Degradarea corporala, evident justificata prin fatalitatea ei , este consecinta simtamintelor hranite si ignorate in acelasi timp.prin actiunile lor simtamintele ne obliga la recunoastere si obiectivare existentiala prin comportament in totalitatea lor formala si functionala. Fragmentarea simtamintelor prin exclusivismul formelor alese in manifestare constient sau nu, conduce la senzatia 'jumatatii, sau incompletitudinii' care trebuie sa se intregeacsa. Arta vietii este maestria intregimii in care nici o parte nu este exacerbata, nici constiinta , nici gandirea , nici stiinta, nici  sentimentul, nici fapta trecatoare . Dinamica armonica sau armonia miscarii este imanenta vietii.  a da ajutor se releva ca a sprijini actiunile binelui semenului tau dar nu a face in locul lui; caz in care il transformi in dependent de tine si- intaresti sentimentul neputintei. A arata insemna a invata sau exemplul faptei personale. pacatul este ca prostul nu invata din faptele celorlalti ci doar le copiaza dupa propria stiinta a tot ce este, sau experienta sa car este cea a ignorarii sinelui propriu in timp cel exalta prin asutoevidentiere. Se spune ca inteleptul invata din faptele tuturor, mediocrul din dat cu capul, sau propriile fapte si prostul le stie pe toate si pe ale inteleptilor si pe ale mediocrilor. inca o data se dovedeste ca stiinta nu este sursa existentei ci conditionarea ei. Stiinta rationala este pragmatica generatoare de instrumente tehnologice si prin acesta se releva ca stiinta conditionala sau a conditiilor, a circumstantelor si este de factura "mecanicii informaticii". Astfel dictonul ca "informatia este putere" (puterea vazuta ca ratiune ), este moda zilei  si modelul mental al frustrarii. Lacomia de informatii releva lacomia de putere implicita sentimentului frustrarii generat de ignorarea adevaratei puteri a individului, viata. Puterea comunicarii transparente, sau putrea reelevarii adevarului a ceea ce este, deshide larg portile cocreatiei umane, ne recreem cocreand in intregimea armoniei planetare evidente exprimand-o si iubind-o pe care o denumim ecosistem dinamic si de sine statator. Libertatea actiunilor se incadraza armonic in ecosistem daca nu exaltam prin exclusivismul esentialmente violent propriul ego, exaltare care conduce la degradarea lui; dar nici  minimalizarea ego-ul sau gandirii proprii nu este ca opus solutia armonica. Puterea disponibilitatii si indisponibiliratii individuale folosita rational in sensul pastrarii faptelor in domeniul armonicii ecosistemului sau echilibrului sau dinamic, ne conduce la intelegerea adevartei misiuni planetare a omului, aceea a exprimarii propriei armonii fiintiale in fapte sau vizibil. aceasta atitudine va creste vrecventa vibratiilor constiintei si puterea gandiri planetare a asentimentului creativ. Suntem pe cont propriu dar in cadrul armoniei ecosistemului sa al "lui impreuna" Suntem cu atat mai liberi cu cat suntem mai impreuna, mai uniti sau unificati. Unificati actiunile noastre sunt Pentru si nu Impotriva fara rost.  Impotriva nu este indisponibilitate in fata dizarmoniilor degradante prin consecinte  ci sustinerea lor, sustinerea involutiei constiintei si degradarii corporale. indisponibilitatea implica a nu acorda atentie sau energie acestor radiatii ci a ne vedea de treba noastra radiind si amplificand vibratiile armoniei . Pace si iubire! Pacea in gandire si iubire in inimi, acesta este reflectarea adevarului a ceea ce fiinta umana este. Si este exact asa cum trebuie sa fie. Dinamica acestei unicitati va sta la dispozitie ca intotdeauna. O veti exprima sau o veti cauta sa o obtineti ca pana acum este doar alegerea voastra. Ea este exprimata si suntei voi cei care sunteti.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu