10 noiembrie 2012

reamintiri



Ceea ce avem si  ne sustine, nu dorim, nu este nevoia noastra.


Avem ceea ce ne este necesar, nu ceea ce dorim sau credem ca avem nevoie.

 Ceea ce avem si ne sustine este mereu cu noi, nu ne lipseste niciodata si este necesitatea noastra existentiala

Existenta noastra ca ceea ce ea este, nu este conditionata de vreo lipsa, este un process complet in el insusi, liber, neaservit vreunei conditii,  scop, sau exigente exterioare lui.

Umbra fluxului existential a ceea ce avem si ne sustine este conceptul nevoii .

In umbra existentei nevoia nu inceteaza.

Conceptul nevoii  a evoluat intr-o perturbare a energiei pamantului,  psihismul nevoii si incompletitudinii, a insuficientei propriei fiinte.

 Necesitatea nu este concept, este ceea ce avem  in miscare armonica cu fluxul existentei privite ca intreg.

Ceea ce avem si ne sustine este providenta, totalitatea a ceea ce este in propria perceptie, prezenta noastra si toate consecintele impactului ei asupra memoriei, adica a ceea ce am avut, sau am fost, decand existenta este.

Memoria individuala este memoria intregii omeniri si este ceea ce avem si ne sustine, memoria mintii universale, memoria inteligentei si a tot ceea ce ea a exprimat.

 Ceea ce avem nu are radacina in dorinta, in ceea ce valorizam dorind.

Un ceva fara darul nostru de valoare nu are nici una in sine, in intregul procesului existential.

 Incepem sa dorim  ceea ce avem, sa valorizam ceea ce suntem.

 Idolatria nevoii este valorizarea a ceea ce nu avem si a ceea ce am dori sa devenim, adica a ceea ce nu suntem.

 Prezenta noastra, ceea ce avem si ne sustine, este proaspata, mereu noua in opozitie cu mereu aceeasi si la fel, caracteristica umbrei concept

Transformarea, inoirea este determinata chiar de schimbarea noastra de atitudine fata de ceea ce avem si suntem

Existenta ca dinamica vie, fluida, este o arta, arta vietii, arta procesului fundamental universal al vietii

Sunt intreg, unit in ceea ce am si sunt, singur.

Trairea  constientei de a fi intreg, complet,  este numita "fericirea de a fi singur"  din care izvoraste responsabilitatea ca har si actiune numita fericirea de a fi impreuna.

Ceea ce avem si suntem nu este posesie.

Conceptul de proprietate este justificarea dorintei de a poseda si domina  existenta. Neputinta acestei dorinte este dovada irationalitatii, falsitatii ei.

Nu poti poseda cerul, imensitatea; asta te face sa o ignori, sa te inchizi in cercul stramt al propriilor concepte sau credinte pana nu mai poti respira.

Eva+Adam=evadam=corp -minte=corpuscul-energie=unitate=repaos si micare in acelasi timp. Intre Eva si Adam, corp si minte, corpuscul si energie sta psihismul nevoi, insufucientei propriei fiinte, iluzia fragmentarii a ceea ce nu poate fi fragmentat, fluxul existential fara inceput si final. Acest "intermediar" blocheaza constienta miscarii in ambele sensuri ale manifestarii sale, percepem doar "jumatate" , de la tinerete la batranete este sensul de la corp la minte, nu percepem si sensul miscarii de la minte la corp, sensul de la batranete la tinerete, sensul vindecarii. Daca in mintea (energia) noastra mentinem clar viziunea tineretii ca sens de vindecare corporala , tineretea devine la fel de fatala ca si batranetea. Oricum parcurgem natural inconstient si acest din urma sens dar constienta lui il intareste, este sistemul imunitar. Daca nu ar exista natural am imbatrani foarte rapid  si asta este numita sida . Tristetea si nemultumirea sunt comenzile psihice care slabesc sistemul imunitar si accelereaza imbatranirea. Intre aceste doua posibile sensuri de miscare noi hataram pe care ne plasam ca experienta. Jocul vietii nu este jocul timpului, al nevoii sau modalitatilor comportamentale, Personificarea corpului si a mintii nu este semn de intelepciune. Un intelept antic in viata afirma ca cine a inventat scrisul nu a facut-o ca sa arate, ci ca sa ascunda. Scrisul este magie si ceva ce nu ne omoara ne intareste! In loc de "invatati invatati, invatati", citind, citind, citind, memorand, memorand , memorand, scrieti, scrieti, scrieti si scrisul vostru sa fie cu voi si pentru voi, pentru libertatea fiintei voastre regasite.! Din concepte evadam in viata!!! Un taran spunea unui tehnocrat ca stie totul despre viata dar habar nu are ce gust si ce miros are! A gandi abstract nu este gandire vie!













5 comentarii:

  1. Vio, spui ca ceea ce avem si suntem nu este posesie.
    Oare corpul nostru nu este tot o posesie?
    Dispunem de atentie (energie), si ma intreb, oare nu de aceea inevitabil murim, ne consumam ?

    Daca eu am in grija un copil, va trebui sa fiu atent la el, cosumand energie (atentie).

    Ceea ce avem in posesie ne cere "timp" (energie-atentie) ptr protectie si intretinere. Apoi ne intrebam, de ce ne consumam asa de repede ?

    Corpul ma are in posesie (constiinta) si eu pe el (administratie). Oricine poate sa renunte la posesia corpului.. avem aceasta libertate.

    Eu nu am auzit nicaieri de un om care sa traiasca sute de mii de ani. Moartea, transformarea (schimbarea) pare sa fie o constanta.


    Timpul este atat cat ii trebuie cauzei sa se transforme in efect. Asadar, timpul se naste odata cu dorinta. "daca iti doresti, te condamni la asteptare"

    RăspundețiȘtergere
  2. Vreau sa mai impartasesc niste concluzii ale unui om cu care eu sunt in acord.


    Viteza cu care universul se dilata este egala cu viteza luminii. Prin urmare universul este finit, dar este imposibil sa-i atingi marginile. Cred ca viteza cu care se dilata universul este, in acelasi timp, viteza maxima cu care o cauza isi poate produce efectele, de aici rezultind si faptul ca viteza luminii nu poate fi depasita.

    Timp inseamna : atit cit ii trebuie unei cauze sa se transforme in efect.

    Universul a fost creat. Altfel nu se poate.
    Daca energia universului ar fi rezultata dintr-un "nimic", atunci tu ar trebui sa fi in stare, macar, sa construiesti un perpetuum mobile.
    E cineva pe Pamint totusi, care functioneaza ca un perpetuum mobile. America. Cind n-are bani, tipareste. Asta ar insemna ca un motor, cind n-are benzina, se imprumuta de la el insusi pina isi aminteste cineva sa mai toarne combustibil in rezervorul motorului.

    Viteza maxima in univers nu este viteza maxima la care poti tu ajunge ci viteza maxima cu care iti permite universul sa circuli.
    Universul nu poate fi strabatut cu o viteza mai mare decit viteza cu care a fost creat. Cauzalitatea ar fi motivul.

    Nu poti depasi viteza luminii. Daca ai face-o ai fi creator al universului. Universul este perceput ca fiind infinit tocmai pentru motivul ca viteza cu care universul este creat este mai mare decit viteza pe care tu o poti atinge. Asta inseamna ca universului, cu toate ca este finit, nu-i poti atinge marginile. Pare ilogic , dar se dovedeste a fi corect, chiar in urma acestui experiment, ca , de fapt, atingind viteza luminii te afli intr-o stare de repaus absolut fata de univers. Se pare ca, de fapt, universul s-a nascut din starea asta de repaus absolut, pe care noi o experimentam doar daca atingem viteza luminii, viteza cu care universul se creaza pe sine. Mai exact universul a inceput sa existe ca univers din momentul in care Cauzei i-a trebuit ceva Timp sa se transforme in Efect. Momentul in care Cauza si-a vazut Efectul pentru simplul motiv ca a avut Timp sa-l vada,este momentul nasterii universului. Iar asta s-a intimplat doar datorita faptului ca viteza cu care s-a desfasurat procesul Cauza-Efect a scazut sub viteza luminii.

    Atingind viteza luminii te afli in echilibru absolut, te afli in locul unde universul isi defineste nasterea . Acesta este punctul de inceput al existentei universului. Sa cauti o existenta a universului inainte ca universul insusi sa creeze acea existenta ( adica o viteza mai mare decit viteza luminii ), devine un demers total ilogic.

    Nu poti sa fi mai rapid decit universul in procesul lui de creatie, pentru ca esti o parte a universului,o creatie a lui, practic ii apartii. Daca ai putea fi mai rapid decit universul in procesul lui de creatie, n-ai mai fi o creatie a universului ci creator al universului, deci n-ai apartine universului.

    Majoritatea tarilor se imprumuta pentru a mai exista si miine. Daca si fizica ar folosi aceeasi logica, ce simplu am fi construit un perpetuum mobile ! N-avea destula energie?! Si? Sa se imprumute de la el insusi pina se indestuleaza !?!
    De aici rezulta ca:
    ori ce am scris eu mai sus e o definitie a timpeniei, ori modul in care functioneaza lumea astazi este unul timpit si falimentar din nastere !

    Traim, poate, intr-o lume aflata in chinurile unei nasteri traumatizante. Totusi,asa se pot naste oamenii liberi, care nemaiavind nimic de pierdut, isi pot propune sa schimbe o lume.
    O lume care a ajuns sa gaseasca solutii inventind Perpetuum Mobile, adica un mod de rezolvare a problemelor economice de genul, “cind nu am bani, ma imprumut la mine insumi” ,sau altfel spus , “tiparim atitia bani cita nevoie de bani avem”, nu poate fi decit o lume ireala. Din perspectiva asta, trezirea la realitate nu poate fi decit traumatizanta



    http://florinoprescu.blogspot.ro/2011/04/cauzalitate.html

    http://www.ziare.com/magazin/stiinta-tehnica/nu-am-depasit-viteza-luminii-dar-am-reusit-sa-contractam-timpul-1123152

    RăspundețiȘtergere
  3. Deci eu cred ca daca renunt la posesia corpului, la revedere constiinta. Constiinta fiind suma tuturor proceselor corpului meu. As spune ca constiinta este guvernul corpului. Dar si aici imi da cu virgula.. De mic ma intrebam de unde mi-a venit o idee sau eu "gandesc ca gandesc?"

    Stand odata pe vine cugetand.. ce este constiinta? Mi-a venit un raspuns in gand: Chiar constiinta intreaba.

    Un articol interesant :)

    http://www.descopera.ro/stiinta/9396734-este-liberul-arbitru-doar-o-iluzie-neurostiintele-ofera-raspunsul

    RăspundețiȘtergere
  4. Oly, tu cu ce viteza iti dai voie sa circuli?
    Daca viteza luminii este doar cea mai mica viteza iar cei mai mic decat ea sunt doar viteze relative sau derivate? este posibila si o astfel de ipoteza? stiinta este ceea ce gandesc oamenii despre ceea ce Perrcep dar s-a intrebat cineva cat de limitata este perceptia si cat din ea este inlocuita cu imaginatia?

    RăspundețiȘtergere
  5. "Liber arbitru" este o contradictie in termeni ce este liber nu este arbitru; arbitru implica o suma de regulamente, repere care sunt opozitie cu libertatea.Ce este arbitru nu este liber. Firesc sa se constate ca nu exista corporal asa ceva. in ceea ce priveste ce crede constiinta ta sepre ea insasi este treaba ei intima :) "Miracolul constiintei" nu este o structura de ganduri despre sine (pareri banuieli credinte)

    RăspundețiȘtergere