astrologia

Am scris mai multe consideratii despre si pentru astrologie si constat ca preocuparea legata de subiect ramane prin prisma citirilor "verbelor zodiilor"

Asa cum conceptiile oamenilor au suferit o transformare bazica de paradigma atunci cand pamantul  s-a descoperit a nu fi centrul sistemului solar si  ca se roteste in jurul sorelui, la fel putem spune ca astrologia bazata pe vechia conceptie in care pamantul este centrul, (motiv pentru care nu apare pe tema astrologica), poate evolua in conformitate cu noua pozitie planetara din constiinta stiintifica a omenirii. Astfel putem spune ca astrologia reprezinta o autoconceptie  a pamantului raportandu-se singur la repere exterioare ceea ce evident exprima o suma de consideratii despre sine fara perceptia propriului sine. Noi pentru a putea cunoaste direct, stiintific, felul in care orice lucru este, implica in mod obligatoriu perceptia acelui lucru. Aspiratia spre cosmos, spre iesirea din sfera planetara, nu cred ca are motivatia "cuceririi" cosmosului, ci mai degraba motivatia sensului originar al cuvantului cosmos din etimologia greceasca a cuvantului, "ordine". Ca atare cred ca este vorba despre perceptia ordinii planetare in ordinea inconjuratorului "mai :mare" numit univers, sau in ceea ce este "universal", functionalitatea sa in imensitatea inconjuratoare, sensul vietii. Pentru aceasta este evident necesar sa ne detasam de sfera planetara pentru a o explora si intelege asa cum este in ansamblul sistemului solar si galactic, prin prisma unui orizont mai larg in care perceptia  este extinsa pentru a intelege explorand functiunea intr-un intreg continator a cat mai multor elemente si interactiuni care sa ne conduca la perceptia inteligenta a unei ordini si ratiuni extinse, cuprinzatoare. Una din rutinele comportamentale inradacinate este aceea de a lua totul la modul personal, tot ce se intampla ne acuza sau premiaza, are legatura cu noi si suntem centru evenimentelor la care suntem martori. Aceasta atitudine are efectele cunoscute ale suferintei sau exaltarii emotionale, determina un comportament de aparare si acumulare, un comportament de excludere si atasare, un mediu psihologic permanent conflictual, reactiv. Reactionam la circumstante prin exclusivism si atasament, reactii la reactii. Nu este evident acest comportament psihologic consecinta faptului ca suntem tributari vechii conceptii "centriste"; ne consideram "buricul pamantului" si acesta pozitionare individuala este o reflectare a pozitionarii ca centru al plantei, o reflectare a conceptiei general acceptata a trecutului, egocentrismului? Oare noua constiinta a pozitionarii naturale a planetei pe  circumferinte solare si a soarelui pe circumferinte galactice ne-a dus la disparitia sinelui? Evident ca noua conceptie sau relevarea unei alte conceptii vis a vis de pozitii in univers nu a dus la disparitia omului odata cu relevarea falsului  conceptiei trecute si cred ca aceasta noua si evident diferita  pozitionare fata de modul cum am conceput si  ne-am autoconceput ne releva o nou ratiune existentiala sau functiune in univers. Astrologia este cunoastrea psihologica care a fost evidentiata privind inconjuratorul dintr-un centru si ne-am pozitionat ca centru individual generand conflicte intre indivizi si structuri irarhice iluzorii, conceptuale, care sa determine sau impuna conform conceptiei centriste un centru al indivizilor centrati, regele sau leaderul. Dar mai sunt centrati indivizii care accepta un centru exterior lor?  Nu faptul natural ca individul este centrat cu sine ci conceptia centrismului in activitatile comunitare este erovata. NU suntem nici in centru, nici un centru, suntem continuti de imensitatea inconjuratoare numita infinitate iar in infinit fiecare punct al sau este centru si de aici putem afirma ca nu exista centru sau ca "centru" sau unicitate este un atribut fundamental al imensitatii, este o calitate si nu o idee despre centru sau o personificare a centrului. Ideea de centru nu este centru, descrierea nu este faptul ci doar o consideratie, referirea la fundatie nu este fundatia. Revenind la astrologie putem afirma ca este consideratie sau efect a unei pozitionari gresite in constiinta, o premiza falsa care a generat o structura impecabila a unui sine fals, o imagine de sine in oglinda antisimetriei, o matrita a ceva ce trebuie turnat, sau o umbra a ceea ce este imanent creat in energia universului sinele uman pe care cu osardie il cautam toti. Ratiunea existentei o putem percepe doar intr-un context mai larg, sau o viziune, un orizont mai larg, orizont deschis de stiinta sau inteligenta naturii relevata constiintei prin explorare. Astrologia privita pragmatic si nu personal, nu are ratiunea dezvaluirii unui trecut pe care fiecare si-l cunoaste si sondeaza daca si astrologul il cunoaste ca sa-i recunoastem stiinta si sa credem in abilitatea lui de a cunoaste si viitorul nostru, pentru ca acesta abordare este inchisa la cunoscut sau  la acceptat si acceptare. Este acceptarea altceva decat renuntare? Renuntare in fata unui trecut si aceluiasi viitor sub alta forma, asa numita si calduta conceptie a cercului incarnarilor si mortii succesive?. oare nu moartea succesiva duce la uitarea sinelui? Nu este aceasta circulatie cunoscutul de care ne-am plictisit si temem in acelasi timp? Poate fi un astfel de ritual sau paralizie mentala, altceva decat un cerc vicios de care maestrii constiintei si intentiei ne indeamna sa-l parasim pentru a putea avea revelatia fiintei miraculoase si minunate care suntem? Asta implica parasirea vietii, sau parasirea conceptiilor false despre noi insine si lume? Ce poate insemna acesta parasire decat alta pozitionare in constiinta ? Aceasta "parasire" de conceptii nu este parasirea sinelui natural, fiinta umana. Ne-am straduit dealungul intregii existente de pana acum sa o facem chiar daca nu am fost constienti de asta. Dar ceea ce ne-a impiedicat la propriu a fost frica de necunoscut care ne conducea in mod obligatoriu la a nu face un pas pana nu avem o certitudine sau un alt model existential, o alta metoda sau modalitate existentiala. Dar acesta "alta modaliate existentiala" nu este tot o modalitate, un model? Modelul egocentrismului vetust deja prezentat de astrologie in planul psihologic ne-a condus la fericirea de a fi? De ce credem ca un alt model o va face? Spuneam ca pozitionarea in propria constiinta este sursa modelelor si nu modelul genereaza o pozitionare noua!  Asa cum perceptia inteligenta, stiintifica a naturii asa cum este ea, a relevat ceva nou constiintei, o noua pozitionare s-a produs in constiinta; sau noua pozitionare in constiinta a maestrilor( constiinte eliberate de falul conceptual) a generat o noua perceptie stiintifica? Intrebarea fireasca este de ce si in planul psihologic aceasta noua pozitionare relevata nu este functionala asa cum in stiinta este si a produs noi si noi abilitati tehnologice? Oare cand in constiinta noua pozitie  a ceea suntem este ocupata, va genera noi si noi abilitati a fiintei umane? Legea simetriei universale ne confirma ratiunea unei astfel de prezumtii. Aceste noi abilitati pot fi cunoscute pana cand ele nu se produc? Evident ca noua pozitionare in constiinta va produce aceste noi abilitati si le vom cunoaste apoi descriindule si teoretinzandu-le asa cum ne place si le vom considera naturale si ale tuturor. Iata de ce este irational sa le cunoastem dinainte ca ele sa apara si de ce este rational sa apartina necunoscutului pe care explorandu-l responsabil  sa ni le dezvaluie din constiinta noastra, acolo unde le-am invaluit ascunzandu-le de teama sa nu ni le fure cineva sau egocentrism, din meschinaria de a le folosi numai noi nu si restul lumii, sau dintr-o falsa modestie sau smerenie inchipuita. Smerenia este atitudinea generata in noua pozitie din constiinta si nu de ipocrizia si mediocritatea noastra interesata. Totul este invaluit in constiinta si constiinta dezvaluie totul. "Necunoscutul ne mai salveaza inca" Intentia dezvaluirii nu este o dorinta. Dorinta fragmenteaza gandirea, ierarhizeaza valorile, cauta ceva. Intentia gaseste ceva si exprima creind edificiul nou dezvaluit pe care il cunoastem apoi experimentandu-l. Fara noutatea edificiului nu exista cunoastere noua. Acest nou edificiu pe care si in proiectul Venus este regasit prin programele sale privind resursele si realtiile nu il puteti edifica mai inainte de a schimba pozitia din propria constiinta prin abandonarea conceptiilor despre sine si nu a familiilor sau mai stiu eu ce studii si experiente, pentru asa numite noi modele care de fapt sunt cu atat mai noi cu cat sunt mai vechi si ale unui trecut uitat deja. Privind asa numitele metode spirituale cunoscute ca religii si secte sau cai spirituale, vedeti ca sunt reverberatii ale trecutului? Daca ele aduceau ceva nou, lumea oamenilor ar fi fost violenta si nevoiasa? Sau ele erau doar cai de a obtine ceva bazate pe o cunoastre exclusiva, cai de acumulare de putere personala? Puterea personala acumulata de cineva l-a condus la fericire, la implinire eterna? Sau a generat un sistem de conservare si aparare a acestei pozitii personale privilegiate, un conflict cu "restul lumii"? Cristos vorbea de putere personala sau de iubire si noile abilitati ale fiintelor umane? Renuntarea la ura, la cruzime, la invidie si griji, insemna renuntarea la viata si fiinta ta? Sensul imparatiei cerurilor este de la cer spre pamant nu de la pamant spre cer adica sa incarcam mintea cu proiectiile nevoilor noastre (inchipuiri) personale. Nevoile noastre personale sunt centrul universului si daca renuntam la ele dispare universul sau planeta? Nu renuntati la ele ca sa salvati planeta!  Astrologia egocentrismului are o ratiune mai inalta sau o viziune functionala mai extinsa care este denumita ACTUALIZARE. Sensul studiului astrologic este actualizarea, adica adunarea energiei de pe drumurile ratacite ale conceptiilor descriptive, concentrarea energiei intr-un singur punct, numit acum sau Sunt. Sunt are un timp numit acum si nu poate iesi din acest timp oricat ne-am stradui s-o facem Acum- Sunt este tacut si conceptiile acceptate se straduie sa-l indrume in afara timpului sau si astfel "creierul sunt" risipeste energia in directiile inutilitatii importantei de sine, proiectand, proiectand adica gandind gandind, cautand in memorie noi metode si sabloane de urmat in gandire ignorand evidenta ca nu au dus nicaieri, respingand sau excluzand ceea ce nu ii convine,  intr-un cuvat luptand cu viata autodegradandu-se. Ce este creierul fara aceasta lupta? Miliarde de axoni si neuroni, de relatii, fascinant de simetric cu nr de stele si relatii din galaxia  Calea Lactee.  Conceptiile stabilesc legaturi nu relatii, atasamente cum se spune psihologic vorbind. Nu exista frica de moarte ci atasament de viata. Acest atasament facut de conceptiile despre sine si nu de sinele relatie este rezultatul ignorarii de sine asa cum este el raportat la creier. Creierul copiilor are o viteza de functiune de cel putin 5 ori mai mare decat al maturilor si este evident ca este invers proportionala cu atasamentul Avand viata inainte si nu inapoi sunt atenti si dinamici, veseli si ironici. Cand se produce inversarea ordinii si viata incepe "a fi trecuta"?  Evident la puberate cand devine important cum arat sau ce fac cum sunt sau ce am. Devine importanta persoana proprie si pozitia sa sociala. Copii nu tin cont in relatiile dintre ei de pozitia sociala ci doar de abilitatea de a se juca impreuna. Aceasta abilitate se pierde cand persoana capata importanta. Incepe concurenta pentru fete sau baieti. Din acel moment doar succesul in a poseda fete sau baieti  este important desi se joaca rolul indiferentei. Acesta motivatie ascunsa controleaza toate actiunile indiferent de nivelul lor. Pozitia sociala, bogatia, sau frumusetarea sunt doar mijloacele acestei motivatii pentru ca sunt folosite numai si numai in acest scop constient sau nu. Unii recunoasc sau cunosc altii neaga sau ascund. Prin prisma noii pozitii naturale relevate in stiinta dar si produse in constiinta a localizarii in viziunea universului, a imensitatii naturale inconjuratoare, oare nu este necesara o noua astrologie care sa reflecte aceasta pozitie neegocentrica si ratiunea ei in univers sau viata? O astrologie care sa fie facuta din pozitia soarelui? S-ar numi Sastrologie? sau din pozitia galaxiei si s-ar numi Gastrologie? Soarele a fost mereu considerat sursa vietii pe pamant si oare nu ar fi interesat sa vedem care este punctul de vedere al sursei vietii pe pamant sau functiunea in viziunea sursei pentru viata terestra? Iata un domeniu neexplorat! O noua astrologie la propriu se poate naste simetrica cu noua conceptie stiintifica a omenirii. In constiinta stiintifica a omenirii "locul" unde se afla tot ce este in cosmos este extrem de important pentru functunea si ratiunea existentei respective. Astfel Locul nostru in omenire, locul omenrii pe planeta, locul planetei in sistem etc. sunt pozitii ale ordinii naturale cu care este firesc sa ne armonizam si conceptual si comportamental. Nu putem cucerii ce  ne apartine si cei obsedati de cuceriri se demasca drept neapartinatori locului. "Omul potrivit la locul potrivit" nu este o expresie banala si irationala care sa interzica a ocupa locul altuia in politica sau economie sau finante, familie,sau relatii, ci este expresia unei profunde intelegeri si constiinte a importantei ca locul unde te afli sa fie al tau, te afli la conducerea ta si nu a celorlalti. Noua viziune a "resurselor planetei" prezentat in proiectul Venus cred ca merita efortul obiectivarii ei sociale. "Verbul zodiilor" a fost evidentiat tocmai pentru a elibera constiintele de abordarea personala a astrologiei si deschiderea lor spre o viziune "impersonala" sau universala. Aceasta nu exclude persoana sociala si fiinta planetara ci o pune pe o directie rationala si functionala intr-un orizont mai larg care sa-i ofere spatiu si libertate de miscare  eliberand-o din pozitia lui Sisif, pozitia unor responsabilitati care nu ti-au apartinut vreodata, pozitia persoanei. Programul fericirii creative este activat si functional acum. Faptuiti fericirea (intrupati) cand interesul persoanei va fi irelevant ratiunii existentiale planetare. Oare interesul celorlalte persoane este alt interes? Nu este dar ne putem pacali ca ar fi! Functionarea armonica nu este un interes. Masura de aur, proportia de aur este bunul simt, discernamantul blandetii si inteligenta iubirii in actiune. In acest raport nu exista pedeasa si plata  ci doar penitenta sau autocorectie ca masura a nerepetarii greselilor constientizate ca atare. Ierati-va ca sa puteti ierta si onorati-va existenta ca sa fiti onorati de ea. Este posibil ca atunci cand o veti face (cand hotarati si hotararea este fapta) sa fiti contestati de toti cei cu care pana atunci jucati jocul numit teatru de control reiproc, sau "nebunia serioasa". Se vor supara ca nu va mai jucati cu ei si va vor izola de vechea gasca a cardasiei. Daca nu reveniti in randul lumii veti cunoaste noua comunitate careia ii apartineti ca loc de drept divin cum este numit. Cei asemenea si complet diferiti sunt impreuna, cei "la fel" sunt singuri in gramada. Cei impreuna cunosc fericirea de a fi singuri si impreuna, iar cei la fel cunosc doar teama izolarii, teama de nimicul conceptual acceptat, teama de intuneric. Intunericul este lumina nereflectata de faptele voastre, reflectati propriile fapte si nu veti trai in intuneric si teama. Viata soarelui este pe pamant si existenta planetara este in constiinta soarelui. Unde este intuneric aici? Cand soarele concepe durerea, durerea este existenta sa." "Daca soarele este 'raul' atunci pregati-va de arsuri de gradul trei". Cand concepeti 'raul' pregati-va de durere. A conceput raul si l-a denumit satana promotorii lui, uitand ca isi modeleaza existenta proprie ca sa-si ia si medicamentele cu ei. Eu nu am afirmat ca gandirea este rea ci ca abordarea intelectuala a gandirii ca fragmentata asemenea unui aparat radio care implica un emitator exterior fata de care receptorul este independent si fatal supus acelor emisii,  produce perturbari in procesul  complet curgator si creativ numit gandire, il perverteste sa sustina un conflict interior permanent premeditat ca lupta a contrariilor care justifica si produce evolutia fiintei fapt contestat de evidente. Aceasta abordare a gandiri ca fiind rupta in doua, fragmentata, descentralizeaza individul uman rapindu-i fundatia universala, caliatea numita unicitate, libertate, spatiu de miscare a constiintei sale, il pune pe o directie lineara ,inainte si inapoi, de miscare, ce a fost si ce va fi, adica pierde pe acum-sunt in perceptia si constiinta sa. Omul pacificat este creativ; nu fiintele in conflict; acest fapt este confirmat de descoperirile stiintifice produse de oameni pasionati si creativi iar rezultatele muncii lor sunt folosite de cei aflati in conflicte care nu au reusit vreodata a creea sau face vreo descoperire stiintifica sau nu.  Descoperirea nu implica scopul, dar oadata facuta poate deveni instrument a unui scop si s-a ajuns in situatia ca orice descoperire stiintifica este o noua arma. Daca descoperirile abilitatilor din constiinta le folositi ca arme veti intelege ce a adus omenirea in acesta fundatura a conflictului continuat. Telepatia, telechinezia si levitatia, etc au fost utilizate ca arme de cei care le-au ascuns majoritatii pentru a le folosi impotriva lor. In special telepatia sau comunicarea directa si subliminala, subspatiala este folosita si astazi pentru a manipula masele transformand comunicarea in porunci directe adresate subconstientului inocent si astfel starea hipnotica a omenirii ne obliga la trezirea din consmarul iluzoriu in care se complace. "Trezire" este cuvantul de ordine prezent. Ce vor face oamenii treziti din hipnoza, ce se va intampla nu stie nimeni; viitorul nu este scris inca, il vor scrie acestia, un viitor al inceputului fiintei. Fiecare avem un viitor in acest viitor, un viitor individual sau functiune unica in armonia plenitudinii care da sens existentei fiecaruia. Niciunul nu este in plus sau minus, fiecare are sensul si ratiunea sa in existenta universului viitor in functionare armonica cu sinele sau pentru sine . "Verbul" (sau miscarea plenitudinii Sunt) este cu si pentru fiinta umana. Centrul intunericului a fost spulberat si veti cunoaste  "de apoi" asta. Metaforic vorbind "judecata de apoi" s-a finalizat si verdictul este starea de gratie a constiintelor umane, starea naturala a inceputului. Ce incepe, care este noul drum nu se stie, dar se va cunoaste 'de apoi" Fiecare constiinta trezita isi aduce functiunea sa in armonia indescriptibila a posibilului viu. Fara sef sau leader, fara control sau conducere exterioara universul se misca in totalitatea sa si expresia sa vie sau renascuta din epoca intunecata a egocentrismului ca abordare si conceptie materialista se releva constiintelor nou nascute, ordinea ordinii creative. Daca aveti o pasiune, patrundeti-o, depasiti-o si imbogatiti-o, renuntand la exploatarea ei.