justificarea

Crima nu are nici o justificare!

Totusi asistam la tot felul de crime impotriva constiintelor prin hipnotism si manipulare si la tot felul de evenimente numite crime. Asta insemna ca suntem prizonierii justificarilor crimei din moment ce ne permitem! Moarte nu exista in universul mirific in care avem o pozitie de invidiat. Exista transformari formale si substantiale, exista perenitatea existentei in evolutia si implinrea constiintei si a trupului sau complet si minunat cu cele doua aspecte complet diferite si asemenea, unitatea numita minte-corp sau fiul. Ceea ce putem distruge nu este viata ci manifestarile ei miraculoase si minunate  atunci cand constiinta hipnotizata de justificari (intunecata) canalizeaza actiunile  in directii gresite sau fundaturi. Ce intuneca constiintele  si mintile altceva decat justificarile? Spuneam ca crima nu are nic o justificare. Sa vedem care sunt justificarile sau dinainteascultarile care intuneca si canalizeaza eronat activitatile ei. Prima justificare este apararea vietii proprii. Ma intreb privind viul in manifestarile lui complete si minunate daca pot eu sa-mi apar viata sau viata este cea care ma apara pe mine?. Evident ca eu nu pot sa apar viata oricate eforturi as face si ca acesta idee este gresita ca premiza a propriilor actiuni. Imi amintesc maxima Cristica : "cine isi apara viata si-o va pierde" si lumineaza intelesul ordinii universale a creatiei inteligentei, ordine in care umbra sau efectul faptului nu poate actiona asupra faptului care este evident cel care actioneaza.  Aici putem releva eforturile stiintifice numite "medicale" sau "ecologice" pentru apararea vietii individuale sau planetare, eforturi care paradoxal ca cu cat sunt mai costisitoare cu atat mai ineficiente, neputincioase. Evident ca altceva actioneaza in acel domeniu, alte resorturi pot actiona resorturi care nu tin de cunoasterea sau eforturile noastre care mai mult perturba prin conflictele generate in constiinte sau activitatile sociale din moment ce nici actiunea constienta sau actiunile din societate nu sunt modelate sau schimbate prin acele eforturi. Este evident ca justificare cu apararea vietii la orice nivel este complet falsa. Nu viata trebuie aparata ci sa ne Lasam aparati de ea daca ne simtim vulnerabili sau in pericolul generat de  justificarile noastre. Aceste justificari ale necesitatii apararii vietii genereaza tot felul de argumente ale ei, tot felul de dusmani si pericole care sa intareasca si obiectiveze acesta justificare: natura este plina de pericole, animale rele pradtori, etc, lumea este un pericol plina de hoti talhari si rechini  financiari si economici, asasini in toate domeniile culturale, economice sau financiare si politice, etc.Universul este periculos plin de extraterestrii care ne trateaza ca pe masa biologica sau lacuste,etc. Iata cum justificarea ca premiza sau axioma a activitatilor constiitelor si mintilor corp genereaza in minte o stare hipnotica in care mintea proiecteaza toate argumetele si demonstratiile acestei premize, toate care sa o confirme ca obiectiva si independenta de vointa  omului. Alta justificare este apararea intereselor, proprietatilor materiale si umane, Este sursa tuturor razboaielor a caror argumentatie este aceea ca daca nu omori vei fi omorat. Daca prima justificare este una instinctiva care nu tine de context, a doua este intekectuala, contextuala. Si ajungem la justificarea perfida numita razbunare; cand ne desoperim inselati, folositi, manipulati, exploatati atunci justificarea razbunarii sau pedepsirii celor vinovati genereaza o complexitate de scenarii care nu mai au nevoie de argumente sau constructii intelectuale numite stiinte pentru ca este foarte usor sa faci rau avand in vedere trecuttul si rutinele sale, este aproape corporalizata stiinta razbunarii. Cunoastem fara echivoc dorintele oamenilor si le putem bloca usor folosind institutiile specializate in acest domeniu doar printr-o reclamatie. sau ne transformam in pradatori, in animale care urmaresc cu inversunare tinta sa. Justificarile sunt dinainte ascultari un fel de modele de actiune in anumite circumstante fara sa ne dam seama ca circumstantele sunt generate de justificari Astfel ideea este confirmata de experienta si experienta confirma ideea. Ideea despre tine insuti si situatia ta este cea mai periculoasa si greu de identificat ca sursa actiunilor tale pentru ca se justifica cu vinovatia celorlalti.  "Eu Sunt va da linistea" si puteti hotara clar si inteligent sursele actiunilor voastre. Apoi lasati sursa ca si pana acum sa infaptuiasca. Noi putem doar hotara sursa si sa ramanem consecventi cu ea fara oscilatia indoielii sau neincrederii in sine. Ideea in sine chiar daca este o justificare nu are forta proprie fara sa ii dai tu insuti. Toate ideile sunt cunoastere descriptiva relativa si interpretativa careia ii dam energie prin identificare istorica si obsesia identitatii sau autoafirmarii si astfel modeleaza percetia mentala si se obiectiveaza material moment in care justificarea se justifica ca obiectiva independenta de noi insine. Este o expresie 'acestea sunt zarurile cu care arunca Dumnezeu" expresie ce transmitea constiinta faptului ca cunoasterea este experienta modeland-o in conformitate cu ea. Experimentatorul este experienta, observatorul, observatia; astfel cercul vicios implica constiinta lui care releva  libertatea. Libertatea ne face liberi si nu noi facem libertate. Viata ne face vii si nu noi facem viata.Conform perceptiei subiective este doar o problema de ordine si ordine inversata numita dezordine. Ordinea a aceea ce este, relevata constiintei sau adevarul faptului elibereaza constiinta. In starea eliberata constiinta transforma sensul propriilor actiuni in acord cu noua ordine relevata ei si astfel se imbogateste cu ordine si coerenta, omogenitate si eficienta creativa a propriilor actiuni in armonie cu armonia noua descoperita ca ordine.. Orice revenire la dezordinea sau inversarea ordinii anterioare sau a trecutului hipnotic produce suferinta emotionala, inutilitate  mentala si durere corporala, toate aceste stari sunt efectele inversarii ordinii naturale a ceea ce este.

(adaogiri numai pentru rabdare)

Acum sa relevam faptul ca aceste efecte sunt percepute interioare corpului-minte si sunt percepute ca si conflicte interioare care perturba fiziologia si psihologia saa, adica comportamentul. Vindecarea comportamentului nu se poaste prin metode sau ritualuri ci doar prin transfromarea sursei, ceeea ce este ordine respecta nu inchipui o alta ordine, acesta alta ordine este ordinea justificarii sau dinainte ascultarilor noastre care sunt sursa blocajului sau paraliziei mentale si intelectuale numita mentalitate sau obisnuinta comportamentului mental si corporal. ca acest comportament perturbat si perturbator sau inceteze noi trebuie sa incetam onorarea justificarilor ca surse ale actiunilor noastre. Simplu, sa  nu mai ingurgitam ca sa nu murim (informatii si alimente intoxicate de interese comerciale sau politice) ci sa ne impartasim cu ceea ce este informatia viului si a naturii create de acesta informatie sau miscare a totalitatii si plenitudinii armonice planetare, Noi vorbim despre viata tot felul de aiureli din simplitatea faptului ca nu o percepem asa cum este ea; pentru noi viata este o abstractie nu un fundament concret, obiectiv, real, a tot ce este. Nu perepem viata ca reala sau realitate obiectiva si fundament obiectiv al intregului univers al perceptiei corporale si energiilor radiate, a intregii radiatii universale care edifica mirificul edificiu al perceptiei numit univers, motiv pentru care vrem sa o facem, sa o lungim, sa o aparam sa o controlam sau dominam. Este ca si cum umbra ar vrea sa modifice copacul care nu exista in perceptia sa, asa cum in perceptia copacului nu exista viata sa interioara. Obsedati de nemurire vom dori sa percepem viata pentru ca oadata perceputa in sfarsit am putea-o controla, domina si face ce vrem noi cu ea, ar intra in sfera noastra de control. Vedem ca este imposibil si totusi incercam. Vedem ca incercarile noastre au consecinte devastatoare asupra existentelor noastre si totusi continuam. Ordinea universului sau universala cu sensul de valabila oriunde in imensitatea inconjuratoare nu poate fi schimbata . Cine o schimba prin actiunile sau dorintele sale nu reuseste decat sa se autoexcluda din universal si existenta. Darul refuzat nu este bagat cu de-a sila in traista, viata nu violeaza. Ce justificare genereaza aceasta obsesie a dominatiei si controlului vietii? Cele mai inalte ideluri, in numele lui Dumnezeu sau crucificat, ars pe rug, schigiut, izolat la nebuni ,etc, fii sai, oameni , specii naturale,etc, ingustand la max diversitatea armonica a existentei la cateva expresii dupa obedienta si suspunerea lor intereselor acestor ideologii. In numele iubirii au fost invinuiti nevinovatii si va intreb are vreun aport la toate aceste fapte ale mintilor hipnotizate de justificari si argumentatia justificarilor, Dumnezeu sau Iubirea Sa? Idealurile introduc mai multa moarte in viata pe in numele idealul civilizator al inferiorului si neinsemnatuluitru ca ele au subinteleasa superioritatea abstractului fata de fiinta si superioritatea sub orice forma ca axioma este manifestata, duce la crima; hiponotizeaza cu falsa importanta constiinta si justifica orice crima. In ordinea universala nu exista criterii de superioritate iar universul nu are ca fundatie axioma superioritatii, dezordinea da. Smerenia nu este umilinta desi se asemna doar in manifestari dar are surse diferite, Sursa smereniei este ordinea din constiinta si din minte, In minte nu poate exista dezordine, mintea este ordinea,Argumentul acestei afirmatii este perfectiunea a tot ce face mintea si completa, indescriptibila sa manifestare ca energie si corp, dar directiile sale de actiune conduse de constiinta pot genera ordini contrare ordinii universale si acestea sunt denumite dezordini. Boala este o ordine perfecta generata impotriva perfectiunii ordinii naturale a coprpului determinate de dorinte sau credintele in nevoi si lipsuri. Aceste credinte sunt tot justificari considerate axiome ale activitatilor noastre. Putem genera si lucra la diferite proiecte nu din nevoi si lipsuri ci din constiinta ordinii si intelepciunii ei.