atingerea

Relatia este o atingere fina, o mangaiere!
Dorinta de a poseda ceea ce atingi este atasament psihologic. Atasamentul este legatura si ca orice legatura este un grad minus de libertate a miscarii. Libertatea miscarii te face sa atingi, atasamentul iti interzice atingerea, nu poti atinge ceea ce vrei sa posedezi, sa domini, sa controlezi, sa stapanesti. Asa cred ca am ajuns doar sa pipaim orbeste fara a atinge ceva si asta ne dispera. Disperarea este samanta si fructul sperantei. Speram sa fim fara a atige vreodata pe a fi. Amintirea nu este atingere si decat de loc e buna si asta. Pe una o incalzim si alta se aprinde. Atingerea este intesitate, totalitate. Amintirea este ecou lipsit de intensitatea trairii. Cand intensitatea trairii sau atingerii lipseste, surogatul frica sau intensitatea fricii nascute din proiectiile mintii nu ne incalzeste, ne raceste pana se constata  "este rece". Noi nu putem constata ca suntem reci, indiferenta constatarii este raceala.Constatam cu indiferenta credintele noastre. Reciclarea credintelor cine sa o faca? Nereciclate credintele sunt inutile sau risipa fara rost. Pragmatismul materialist nu functioneaza in domeniul credintelor. Credinta e comoda; perceptia solicita intensitatea care ne lipseste risipita in credinte sau comoditati. Caldutul credintei si sperantei intr-un viitor mai bun, in raiul de dupa moarte, sau in partidul care va veni, este altceva decat mediocritate? Nu poti mangaia acelasi loc de doua ori pentru ca locul mangaiat infloreste. Frumusetea este floarea nevazuta a armoniei plenitudinii a cee ce este, frumusetea Cristolui launtric Universului, femeia umana, barbatul uman si magaierea lor infloreste intregul univers.