starea hipnotica a mintii

Cunoastem termenul de hipnotism dar ignoram semnificatiile lui.

Este folosit in mod curent de nespecialisti cu semnificatia "a te crede altcineva decat esti"  Intrebarea care desconspira starea hipnotica in momentul cand este depistata in mediul nostru social este: "cin' te crezi bă?" Sau autoafirmarea starii de hipnoza este: "tu stii cine sunt eu?"  Starea  hipnotica se autoevientiaza sau este evidentiata in momentele in care intr-o conjunctura data  pozitionarea in constiinta de sine este dezarmonica in raport cu conjunctura. Dar ce ne facem cand insasi conjunctura este o stare hipnotica generalizata in armonie cu ea insasi.? Toate constiintele din acea conjunctuea se vor considera "normale" In acest caz din urma, cel care nu se afla in starea de hipnoza va fi considerat hipnotic. Va fi intrebat "cin'te crezi?" fara perceptia faptului ca respectivul nu se crede. Cel care nu se crede a fi altcineva decat este (fie istoric vorbind, fie conjunctural) are doar doua variante. Prima varianta in defavoarea lui este sa se autodiminueze intrand in starea de hipnoza pentru a fi "la fel" cu ceilalti pana uita ca noua sa stare obtinuta, intotdeauna conflictuala in sine, este propria sa alegere si ajunge astfel sa caute vinovati si sa invinovateasca continuu, sa se simta victima a ceva sau a cuiva necunoscut, greu de identificat, ca atare este personificat acel "ceva sau cineva" in toti cei din jurul sau  ceea ce conduce la o continua atitudine de aparare, pana cand ajunge sa personifice acel ceva in launtrul sau, adica sa-l intrupeze. Din acel moment starea de conflict cu lumea se permuta intr-o stare de conflict in propria sa gandire. Cand gandirea este in conflict "casa este in demolare"; Gand impotriva altui gand, dorinte impotriva altor dorinte, senzatii impotriva altora etc. In acel momnet hiponoza acceptata de dragul de a fi in randul lumii, la fel cu ceilalti, de a nu mai fi singur sau a fi acceptat de ceilalti, s-a instalat. Gasca ma accepta si sunt de-al lor, ma apara ca pe propria avere, teoretic ma simt protejat in gasca dar conflictul interior contesta siguranta obtinuta astfel, siguranta in turma, haita, trib, etc. Daca vreau sa parasesc tribul acesta se revolta si ma simt complet vulnerabil si in nesiguranta, neajutorat si interior si in circumstantele sociale exterioare. Aceasta senzatie de nesiguranta si vulnerabilitate ma determina sa  dau inapoi  intrand astfel in conflict cu impulsul launtric profund care ma indemna sa parasesc gasca. Dar acel impuls nu se referea la gasca ci la starea hipnotica acceptata care a produs o deplasare in constiinta numita involutie de la starea de autoconducere la starea de condus de exigentele gastii, starea de soldat. Ori constiinta sine nu va accepta niciodata o alta stare decat cea de libertate, stare care bazic se exprima prin a lua decizii din libertate mentala pentru tine insuti sau de a alege ce este cel mai bine PENTRU tine. Cand astfel de alegere este reala este cel mai bine si pentru ceilalti. Acest din urma aspect este greu de constientizat pentru ca nu am ales real binele subiectiv vreodata ca sa fie prezent in cunoasterea noastra constienta, sau sa reprezinte un reper al alegerilor "cu adevarat ALE  NOASTRE" Argumentul acestei din urma afirmatii este evidenta faptului ca alegerile noastre pentru noi cu adevarat PENTRU noi se prezinta in gandire ca idealuri, mereu viitoare de atins, niciodata prezente. Exemple de astfel de idealuri comune neatinse inca pentru ca nu le-am decis pentru noi sunt sanatatea neingradita, libertatea neigradita, bogatie, etc.Acestea sunt simtaminte care nu apartin starii de hipnoza a mintii si ele sunt la fel de reale si obiective ca si senzatiile de nesiguranta, vulnerabilitate, tristete, seriozitate, nemultumire, atunci cand parasim starea hipnotica a mintii. Cand dormim o parasim dar nu suntem constienti de asta;  din acest motiv somnul ne reface, revigoreaza fara sa fim constienti de ce. Ceea ce facem ziua ne oboseste, ceea ce facem dormind ne revigoreaza. Greu de constientizat somnul ca actiune este si din faptul ca in timpul somnului starea de timp inceteaza, toata cunoasterea noastra nu mai functioneaza, functioneaza altceva care se misca fara timp, miscare pe care incercand sa o comunicam spunem:" se facea ca", " s-a intamplat", " nu stiu cum mi-a aparut", etc. Noi incercam prin astfel de exprimari sa introducem miscarea fara timp in reperele noastre temporale. Acesta miscare nu este de neinteles si nu creeaza confuzii cand constiinta in integritatea sa este prezenta, sau pentru inteligenta perceptiei care implica si constienta relatiei dintre noi si ceea ce "se facea","s-a intamplat", "a aparut", etc. functioneaza. A doua varianta pe care o are de ales " cel care nu se crede" este ca in circumstanta hipnotismului generalizat, sa joace rolul hipnotizatului fara sa fie, iar acesta atitudine nu este ipocrizie ci "stalking", nebunie controlata. Prin acesta atitudine evita conflictele si atacurile circumstantelor, evita sa intre intr-o lupta inutila, fara sorti de izbanda si inteleptul nu initiaza o confruntare fara sa fie sigur de victorie. "Cel care nu se crede" ramane in starea curata a claritatii interioare si exprima de acolo constienta hipnozei care starneste rasul celor prezenti daca nu este personificata  in ei, sau 'luata la modul personal". Cele mai bune glume sunt expresia acestei atitudini. De exemplu daca afirmam ca "ceva ce a inceput rau se termina si mai rau" starneste rasul pentru ca nu afirmi ' tu ai inceput rau si vei termina si mai rau" Constiinta recunoaste adevarul si se distreza de situatie pentru ca nu a personificat situatia. Vede situatia ca pe ceva exterior ei si superficial, neimportant atata timp cat nu se afla in acea situatie ceea ce este adevar. De aici la autoreflectarea situatiei este un pas, vezi in memorie sirul de evenimente personale care se conformeaza situatiei relevate si autocorectezi comportamentul si alegerile subiective in asa fel incat sa nu onorezi si personal situatia aceea; ai repere ale alegerilor si sirului de evenimente in care sa te inscrii sau sa eviti inscerierea, adica ai capatat discernamant; eviti disponibilitatea si indisponibilitatea ca paralizie comportamentala si folosesti aceste abilitati decizionale rational  si in prezent. Cunosti la ce sa fii disponibil si la ce nu, cunosti ca repetitia disponibilitatii fata de o situatie este gresita si duce la plictiseala de aceea imbini armonic disponibilitatea cu indisponibilitatea pentru dinamica armonica a prezentei tale, adica ai distinctie, esti un om 'distins", deosebit de turma, dar functional in turma pentru binele ei.Oamenii "distinsi' impun turmei o autoritate (fara autoritarism) pentru ca ei nu si-o doresc, nu vor profita niciodata de ea, le este acordata pentru ca sunt perceputi ciudati dar ciudati in favoarea turmei. Este o situatie complet diferita de  autoritatea autoatribuita prin pozitie si imagine, auto afirmata prin "tu stii cine sunt eu?" dupa care urmeaza o descriere a realizarilor si puterii de influenta personala, a statutului social privilegiat impus prin adaugarea la nume a atributelor profesionale (dr,; ing.; maestru spiritual, ect.), sau a functiilor detinute. Interesul personal accepta astfel de autoritati dar acceptarea rezista pana la indeplinirea lor dupa care urmeaza razbunarea (' ce jigodie e si asta"). Despre consecintele starii hipnotice a mintii care se opun idealurilor de expresie personala si le alunga in viitor conditionandu-le cu tot felul de exigente pentru a fi recunoscute in alt, articol ca sa nu-l lungim mai mult pe acesta.