Starea de claritate mentala este starea gandirii care nu discuta cu ea insasi, asa numitul dialog interior. Mintea fara dialog interior scoate la lumina atentia, starea ei nepervertita de interpretari.
In acesta stare de atentie curata constiinta iese din starea hipnotica si este numita noua stare a constiintei, constiinta elevata. Perceptia acestei constiinte noi ca stare este directa, limpede, inteligenta; vede lucrurile si relatiile sau atasamentele asa cum sunt ele, “vede” adevarul a ceea ce este, adevarul ca adevar si minciuna ca minciuna. Aceasta perceptie clara este inceputul sau mama intelepciunii, a comportamentului intelligent rational, cu picioarele in adevar. Acesta minte este numita “minte sanatoasa”. Mai dificila este constienta faptului ca in acel moment de claritate interioara si corpul este perfect si sanatos. De ce affirm ca este dificil? Pentru ca remanentele starilor anterioare sunt puternice si pot pacali constiinta a vedea lucrurile pe jumatate si a crede ca trebuie sa faca in continuare ceva pentru binele ei si corpului sau individual sau social. Acesta unitate individual-social ca aspecte diferite a aceluiasi fapt, implica ramanerea indelungata a constiintei in starea sa elevata. In mod obisnuit starea elevata a constiintei este asa de surprinzatoare ca potential si traire pentru ea insasi incat se sperie si fuge inapoi in dialogul cu sine sau starea sa hipnotica, tocmai pentru ca incearca sa o capteze, sa o conserve, gandind-o. Nu pot domina nici conserva “cerul”! Am facut aceste consideratii pentru a preveni fuga inapoi. “Nu te intoarce, te astepta trecutul”(suferintei-durere) Cele mai inalte idealuri si “bune intentii”, promisiuni de marire si implinire” se vor stradui sa te faca sa te intorci. Astea sunt reverberatiile “pozitivului dorit” care ascund realitatea “pozitivului trait” Avand ca repere aceste consideratii si nu mai mult pentru ca nu putem gandi starea elevata a constiintei care este o stare de actiune in clipa prezenta nu o amintire, sa exploram consecintele starii hipnotice care este amintire si putem gandi cat vrem despre ea, o putem descrie si analiza fiind lucru sau stare moarta. Se spune “despre morti numai de bine”; dar ce fel de indicatie e asta? Daca sunt morti unde e binele despre care trebuie sa vorbesc! Pentru mine nu exista morti ci doar oameni care au abandonat ceva pentru altceva si au suferit o transformare, o transmutatie care sa le indeplineasca dorintele. Toate dorintele sunt indeplinite chiar daca “timpul” implinirii nu este simultan cu dorinta. “Timing” gresit. (Oare am scris corect? Atotauzitor sunt dar nu si atotcunoscator!). “Nimic nu se pierde, nimic nu se castiga, totul se transforma” In ce s-or fi transformat mortii nostri? In ceva invizibil, dar nu cred ca si imperceptibil. Imi amintesc ca stand “de veghe’ la moartea tatalui meu pentru ca ceilalti nu aveau curaj sa ramana singuri cu cadavrul sau la acea ora din noapte, am inceput sa stau de vorba cu el distrandu-ma impreuna cu el de pacaleala care ne sperie Aveam clar in perceptie distinctia dintre gandurile mele si ale lui. Era speriat si nu intelegea ce se intampla (murise in somn), iar sperietura provenea din perceptia propriului cadavru. I-am raspuns ca ce importanta are daca el este bine, sanatos. A ras si mi-a raspuns ceva de genul “si la ce folos”. La intrebarea asta nu am stiut ce sa-I raspund si i-am spus ceva ce am auzit si eu ca este bine in acele momente: “inanlta-te la Dumnezeu”. Am simtit o mangaiere pe crestet si asta a fost tot, probabil mi-a urmat indemnul. De ce oare abandonam corpul? In mod evident ca dorind sa iesim din starea de hipnoza a suferintei credem ca de vima este corpul care ne leaga de acest pamant minunat si societate inumana. Dar societatea este ceea ce noi facem sau onoram, nu pamantul sau corpul planetar individual si colectiv. Starea de constiinta elevata nu se obtine prin abandonul expresiei corporale, suferinta nu inceteaza prin moarte. Vreti dovada? Au murit generatii intregi si suferinta nu a incetat. Atat timp cat vom considera responsabili de ea pe altcineva nu va inceta. Cand responsabilitatea ca har ne daruim si nu ca exigenta (asa cum exigentele o pervertesc si prezinta) , atunci comportamentul este corectat. Comportamentul oamenilor cu ei insisi si intre ei produce suferinta. Acest comportament este expresia starii hipnotice a gandirii. Fara timp exista gandul, in timp exista gandirea. Nu ne putem asuma responsabilitatea gandirii fiind trecuta noua, dar responsabilitatea gandului emis da. Daca nici asta nu putem face atunci putem sa ne daruim cu responsabilitatea cuvantului rostit. Nu ne poate obliga nimeni si nimic sa rostim ceea ce nu vrem si nu ne place.. Asta imi aminteste ca “la inceput este cuvantul” si nu gandul. Pentru inteligenta creatoare la inceput este gandul, dar pentru oameni ca noi raniti in luptele cotidiene cuvantul este la inceputul unui alt fel de inceput, adica comunicarea. Simtim impulsul inteligentei care nu este reprezentare lingvistica a ceva (vocile din dialogul interior la care tot raspundem sau le urmam), si il rostim asa cum este el. Intuitie este denumit acest impuls! Dar de cate ori ne urmam intuitia? Imediat dupa o intuitie sau perceptie inteligenta, apare gandul “la ce folos sa fac asta , rade lumea de mine, o sa fiu izolat de lume!” Daca am fi constienti de consecintele acestor vorbe din capul nostrum in mod sigur ca nu le-am trata in mod serios ca pentru mine, ale mele sau eu. Am rade de naivitatea si prostia lor prezentata drept “cunoasterea experientei”. Da asa este, dar ce experienta este asta? Evident ca experienta suferintei-durere. Suferinta-durere in faza sa psihologica pare ceva de suportat si o numim stress. Dar cand evolueaza sau involueaza sub forma corporala sau sezoriala cine sa o mai suporte? Panica se instaleaza, alergatul la medici sau vraci nu ajuta la nimic dar ne costa, nu ei ne-au imbolnavit ca sa ne vindece; s-au ne-au imbolnavit ascultandu-i si dandu-le crezare? Vorba ‘medic” sau ‘vraci” prin existenta ei implica obligatoriu prezenta bolii, sunt simultane si legate una de cealalta, nu pot exista independent. Starea hipnotica a gandirii este tocmai aceasta fragnetare iluzorie a sa Gandirea gandeste boala si vindecarea in acelasi timp si din acesta simultaneitate sau cerc vicios (insezizabil doarce cele doua ganduri sunt formal diferite si formele par obiective, independente de gandire) este greu de evadat, pentru ca isi justifica reciproc necesitatea realitatii lor (iluzorii) in fata gandirii. Cristos spune ca el nu vede boala ci doar perfectiunea fiinte uamne si acesta “vedere” a sa rostita implineste faptul real, starea hipnotica numita boala inceteaza, omul iesea din ea si consecintele ei incetau in perceptia inconjuratorului sau. Cel mai mare har al nostru este perceptia senzoriala dar folosindu-l gresit prin identificare, personificare, l-am transformat in cel mai mare necaz, intr-un zid al perceptiei prin care am uitat ca putem trece.Viata patrunde totul si nimic nu ii sta in cale, penetreaza orice spatiu si orice substanta purtand in ea si constiinta sa de sine. Energia vietii sfarma orice nucleu ce tinde sa domine existenta si sa se transforme in centru al intunericului, al iresponsabilitatii si arbitrarului bunului plac,.” Moartea ratiunii creeaza monstri” spunea o constiinta , monstri imaginari care sperie copii as adauga si genereaza structuri ierarhice inversate sau o ordine inversata ordinii corporale. Simt angoasa si agonia generata de teama de pierdere a existentei corporale; prietene care o traiesti la modul serios, este generata de reactia ta la o proiectie acceptata a unui viitor imaginar . Ai puterea de discriminare inclusiv in domeniul proiectiilor viitorului tau, poti si refuza acea proiectie daca ai putut-o accepta. Daca poti accepta, poti si refuza, de ce credem ca acceptarile noastre sunt definitive? In fata cui suntem responsabili daca nu in fata noastra, in fata vietii, a energiei vii si inteligente a inceputului, fundatia oricarei existente? Onoram viata sau starea hipnotica, acesta este alegerea de facut nu de incercat. Starea hiponotica a mintii este sau a ajuns sa fie o credinta falsa a ta despre tine insuti, nu te oblig nimeni sa o hranesti cu atentia ta in continuare. Unde este atentia Ta acolo esti si tu. Unde este acum?
In acesta stare de atentie curata constiinta iese din starea hipnotica si este numita noua stare a constiintei, constiinta elevata. Perceptia acestei constiinte noi ca stare este directa, limpede, inteligenta; vede lucrurile si relatiile sau atasamentele asa cum sunt ele, “vede” adevarul a ceea ce este, adevarul ca adevar si minciuna ca minciuna. Aceasta perceptie clara este inceputul sau mama intelepciunii, a comportamentului intelligent rational, cu picioarele in adevar. Acesta minte este numita “minte sanatoasa”. Mai dificila este constienta faptului ca in acel moment de claritate interioara si corpul este perfect si sanatos. De ce affirm ca este dificil? Pentru ca remanentele starilor anterioare sunt puternice si pot pacali constiinta a vedea lucrurile pe jumatate si a crede ca trebuie sa faca in continuare ceva pentru binele ei si corpului sau individual sau social. Acesta unitate individual-social ca aspecte diferite a aceluiasi fapt, implica ramanerea indelungata a constiintei in starea sa elevata. In mod obisnuit starea elevata a constiintei este asa de surprinzatoare ca potential si traire pentru ea insasi incat se sperie si fuge inapoi in dialogul cu sine sau starea sa hipnotica, tocmai pentru ca incearca sa o capteze, sa o conserve, gandind-o. Nu pot domina nici conserva “cerul”! Am facut aceste consideratii pentru a preveni fuga inapoi. “Nu te intoarce, te astepta trecutul”(suferintei-durere) Cele mai inalte idealuri si “bune intentii”, promisiuni de marire si implinire” se vor stradui sa te faca sa te intorci. Astea sunt reverberatiile “pozitivului dorit” care ascund realitatea “pozitivului trait” Avand ca repere aceste consideratii si nu mai mult pentru ca nu putem gandi starea elevata a constiintei care este o stare de actiune in clipa prezenta nu o amintire, sa exploram consecintele starii hipnotice care este amintire si putem gandi cat vrem despre ea, o putem descrie si analiza fiind lucru sau stare moarta. Se spune “despre morti numai de bine”; dar ce fel de indicatie e asta? Daca sunt morti unde e binele despre care trebuie sa vorbesc! Pentru mine nu exista morti ci doar oameni care au abandonat ceva pentru altceva si au suferit o transformare, o transmutatie care sa le indeplineasca dorintele. Toate dorintele sunt indeplinite chiar daca “timpul” implinirii nu este simultan cu dorinta. “Timing” gresit. (Oare am scris corect? Atotauzitor sunt dar nu si atotcunoscator!). “Nimic nu se pierde, nimic nu se castiga, totul se transforma” In ce s-or fi transformat mortii nostri? In ceva invizibil, dar nu cred ca si imperceptibil. Imi amintesc ca stand “de veghe’ la moartea tatalui meu pentru ca ceilalti nu aveau curaj sa ramana singuri cu cadavrul sau la acea ora din noapte, am inceput sa stau de vorba cu el distrandu-ma impreuna cu el de pacaleala care ne sperie Aveam clar in perceptie distinctia dintre gandurile mele si ale lui. Era speriat si nu intelegea ce se intampla (murise in somn), iar sperietura provenea din perceptia propriului cadavru. I-am raspuns ca ce importanta are daca el este bine, sanatos. A ras si mi-a raspuns ceva de genul “si la ce folos”. La intrebarea asta nu am stiut ce sa-I raspund si i-am spus ceva ce am auzit si eu ca este bine in acele momente: “inanlta-te la Dumnezeu”. Am simtit o mangaiere pe crestet si asta a fost tot, probabil mi-a urmat indemnul. De ce oare abandonam corpul? In mod evident ca dorind sa iesim din starea de hipnoza a suferintei credem ca de vima este corpul care ne leaga de acest pamant minunat si societate inumana. Dar societatea este ceea ce noi facem sau onoram, nu pamantul sau corpul planetar individual si colectiv. Starea de constiinta elevata nu se obtine prin abandonul expresiei corporale, suferinta nu inceteaza prin moarte. Vreti dovada? Au murit generatii intregi si suferinta nu a incetat. Atat timp cat vom considera responsabili de ea pe altcineva nu va inceta. Cand responsabilitatea ca har ne daruim si nu ca exigenta (asa cum exigentele o pervertesc si prezinta) , atunci comportamentul este corectat. Comportamentul oamenilor cu ei insisi si intre ei produce suferinta. Acest comportament este expresia starii hipnotice a gandirii. Fara timp exista gandul, in timp exista gandirea. Nu ne putem asuma responsabilitatea gandirii fiind trecuta noua, dar responsabilitatea gandului emis da. Daca nici asta nu putem face atunci putem sa ne daruim cu responsabilitatea cuvantului rostit. Nu ne poate obliga nimeni si nimic sa rostim ceea ce nu vrem si nu ne place.. Asta imi aminteste ca “la inceput este cuvantul” si nu gandul. Pentru inteligenta creatoare la inceput este gandul, dar pentru oameni ca noi raniti in luptele cotidiene cuvantul este la inceputul unui alt fel de inceput, adica comunicarea. Simtim impulsul inteligentei care nu este reprezentare lingvistica a ceva (vocile din dialogul interior la care tot raspundem sau le urmam), si il rostim asa cum este el. Intuitie este denumit acest impuls! Dar de cate ori ne urmam intuitia? Imediat dupa o intuitie sau perceptie inteligenta, apare gandul “la ce folos sa fac asta , rade lumea de mine, o sa fiu izolat de lume!” Daca am fi constienti de consecintele acestor vorbe din capul nostrum in mod sigur ca nu le-am trata in mod serios ca pentru mine, ale mele sau eu. Am rade de naivitatea si prostia lor prezentata drept “cunoasterea experientei”. Da asa este, dar ce experienta este asta? Evident ca experienta suferintei-durere. Suferinta-durere in faza sa psihologica pare ceva de suportat si o numim stress. Dar cand evolueaza sau involueaza sub forma corporala sau sezoriala cine sa o mai suporte? Panica se instaleaza, alergatul la medici sau vraci nu ajuta la nimic dar ne costa, nu ei ne-au imbolnavit ca sa ne vindece; s-au ne-au imbolnavit ascultandu-i si dandu-le crezare? Vorba ‘medic” sau ‘vraci” prin existenta ei implica obligatoriu prezenta bolii, sunt simultane si legate una de cealalta, nu pot exista independent. Starea hipnotica a gandirii este tocmai aceasta fragnetare iluzorie a sa Gandirea gandeste boala si vindecarea in acelasi timp si din acesta simultaneitate sau cerc vicios (insezizabil doarce cele doua ganduri sunt formal diferite si formele par obiective, independente de gandire) este greu de evadat, pentru ca isi justifica reciproc necesitatea realitatii lor (iluzorii) in fata gandirii. Cristos spune ca el nu vede boala ci doar perfectiunea fiinte uamne si acesta “vedere” a sa rostita implineste faptul real, starea hipnotica numita boala inceteaza, omul iesea din ea si consecintele ei incetau in perceptia inconjuratorului sau. Cel mai mare har al nostru este perceptia senzoriala dar folosindu-l gresit prin identificare, personificare, l-am transformat in cel mai mare necaz, intr-un zid al perceptiei prin care am uitat ca putem trece.Viata patrunde totul si nimic nu ii sta in cale, penetreaza orice spatiu si orice substanta purtand in ea si constiinta sa de sine. Energia vietii sfarma orice nucleu ce tinde sa domine existenta si sa se transforme in centru al intunericului, al iresponsabilitatii si arbitrarului bunului plac,.” Moartea ratiunii creeaza monstri” spunea o constiinta , monstri imaginari care sperie copii as adauga si genereaza structuri ierarhice inversate sau o ordine inversata ordinii corporale. Simt angoasa si agonia generata de teama de pierdere a existentei corporale; prietene care o traiesti la modul serios, este generata de reactia ta la o proiectie acceptata a unui viitor imaginar . Ai puterea de discriminare inclusiv in domeniul proiectiilor viitorului tau, poti si refuza acea proiectie daca ai putut-o accepta. Daca poti accepta, poti si refuza, de ce credem ca acceptarile noastre sunt definitive? In fata cui suntem responsabili daca nu in fata noastra, in fata vietii, a energiei vii si inteligente a inceputului, fundatia oricarei existente? Onoram viata sau starea hipnotica, acesta este alegerea de facut nu de incercat. Starea hiponotica a mintii este sau a ajuns sa fie o credinta falsa a ta despre tine insuti, nu te oblig nimeni sa o hranesti cu atentia ta in continuare. Unde este atentia Ta acolo esti si tu. Unde este acum?
Postări
Unde este acum?: Aici, la viata, la ce simt.
RăspundețiȘtergereEu nu ma refeream la starea hipnotica. Simtirea este hipnotica ? Cand merg pe marginea unei prapastii, nu sunt vigilent (atent)? Cand sunt vigilent, simturile sunt ascutite, atentie sporita, focusata. De aceea dupa un somn, dupa ce mi-am dat "shut down" ma trezesc revigorat, si cu toate gandurile in ordine.