rememorarea IV

Revenind la rememorare; am constat existenta sa naturala in copilarie si am relevat cate ceva din functiunile sau ratiunea sa; dar este un process inconstient, adica unul cu el insusi, nu este condus sau modelat din exterior, se desfasoara pur si simplu.

Am mai constat ca la un moment dat “se pierde” sau ne pierdem de el si aceasta ‘pierdere” are consecinte neplacute pentru noi. Nu ne mai autocorectam prin penitentele autoexprimarii si ne corecteza toti ceilalti prin pedepse. Dar de scapat nu scapam fiind in natura noastra; daca din existenta (constient, stare de veghe) l-am alungat ne asteapta dupa moarte (inconstient, necunoscut) . Dar dupa moarte efectele sale sunt condamnatoare, suntem condamnati la imobilitate emotionala si ideatica instr-un sens sau altul, la o extrema. Ce bine ca daca murim prosti nu ramanem asa pe vesnicie, daca murim suferinzi nu suntem suferinta in vesnicie! Aparentele comportamentului spun ca asa am conceput noi existenta raiului si iadului ca pe doua condamnari la stagnare in fericire sau suferinta. Nimic mai fals. Cum putem evita acesta condamnare a falsului? Am devenit constienti de existenta rememorarii ca process natural al fiintei proprii si nu mai avem nici o justificare pentru ignorarea lui. Si in biblie este amintit si suntem indemnati sa-l foflosim pentru a cunoaste imparatia libertatii; “scrie Domnului Dumnezeului tau” (nu sunt sigur daca este o parafrazare sau citat dar ideea este aceasta) Luati o foaie de hartie si in fiecare seara inainte de culcare exprimati constient ‘rememorarea” Incepeti cu ziua trecuta, neincheiata inca (nemoarta), ( “nu inchideti ochii (muriti) pana nu ati iertat voua si dusmanilor vostri”- somul este correspondent mortii si renasteti a doua zi ierati si iertatori) si cand veti umple pagina cu 24 de ore ori 36oo secunde fiecare = x secunde vizionate, ati incheiat cu nota 10 rememorarea. Dar pana atunci revedeti si scrieti ce vedeti, ceea ce va amintiti azi, ieri, alataieri, etc. pana ajungeti la parcurgerea completa a existentei voastre care se afla in memoria si atentia voastra. Nu dezamagiti daca constatati ca din timpul de care ati dispus ca guvernul de buget nu ati folosit decat o infima parte (si restul v-a fost folosit de aceea nu va amintiti), pentru ca in seara urmatoare, inainte de culcare reluati rememorarea si veti constata ca va amintiti din ce in ce mai mult (va intregiti in constiinta, capatati continuitate, culegeti intunericul, neghina din constiinta). Este ca si cum un desen caruia ii lipsete multe suprafete sau ca o carte cu pagini lipsa se releva iar noi gasim lipsurile lor si putem in sfarsit intelege ceea ce am trait, se releva experienta existentiala, sensurile si ratiunea ei cand tabloul este complet sau cartea completa. In biblie scrie ca multa bucurie va fi in cer cand leul lui iuda va deschide cartea vietii si va intra in viata sau fiul ratacitor se intoarce acasa. Leul este metafora oculta pentru sentiment-vointa canalizata sau directionata-. Daca directia este buna-armonica cu natura firii- atunci vointa este buna, bunavointa, dar daca directia este gresita sau opusa naturii si firii, conflictul apare si demoleaza “casa construita pe nisip” in desert, adica imbolnaveste (teama) constiinta, corpul ei care este mintea (o intuneca, o lasa fara perseptiva, directie) si mintea bolnava imbolnaveste corpul omului sau al creatiei Dumnezeiesti, Fiul, sau sau fiul omului neprihanit in natura sa, in originalul sau care reflecta curat (canal curat) mintea pura universala (claritatea perceptiei).