18 mai 2012

recapitularea III

Ceva se intampla din moment ce acesta firesca activitate mentala rememorarea este perturbata; anume programarea in alta directie a activitatilor mintii. Evolutia in orice domeniu existential insemna exprimarea cat mai fidela a ceea ce esti in spirit sau constiinta universului. Din moment ce suntem aceasta exprimare a universalului, noi reexprimam ceea ce suntem si cu cat reusim ca minte constienta de activitatile sale sau gandire constienta de sine sa exprimam cat mai fidel ordinii naturii proprii, spunem ca “am evoluat” uitand sa terminam fraza cu “in exprimarea sinelui propriu”. Din acest motiv se spune ca facem lucrurile pe jumatate pentru ca exprimarile noastre nu sunt complete. Evolutia este procesul de exprimare completa a propriului sine uman; desfasurarea din esenta a sa in evenimente si fapte in universul obiectivat si societate, a fi si a exprima ce esti. Daca nu facem comparatii (asa cum in natura noastra nu se fac), constatam ca asa este, fiecare evolueaza sau se exprima pe sine ca ceea ce el este in constiinta sa si mai constatam ca ceea ce cineva este in poripria constiinta il nemultumeste pe el insusi! Oare de ce? Evident ca ceea ce este in constiinta sa, numai cand nu este originalul, sau natura firii sale, il poate nemultumi. Falsul si originalul sunt in constiinta, conflictul dintre acolo este generat si orice confruntare acolo se desfasoara. Sigura alegere este intre fals si naturia originala a fiintei este reflecata in ADN-ul functional si pseudo-ADN-ul corporal pe post de egaliate in in structura informationala a AND-ului, dar in inferioritate neta in raport cu ADN-ul tacut sau nepervertit , nedublat prin descrieri, dar exprimat in original ca fapte, existente, actiuni naturale, functiuni rationale sau ordonate nonconflictuale in sine. Este firesc ca in sinele lor nu exista conflict neexistand fals; sunt ceea ce sunt. Iar se lungeste articolul asta, nici nu am ajuns la subiect!:)





Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu