Presiunile societatii si exigentele lor incarca atat de mult constiinta cu informatii si mintea cu effort incat acest natural process al rememorarii este fie abandonat, fie infundat in inconstiet sau amanat dupa moarte.
Maturii atat de obositi dupa eforturile zilei fie adorm afundati in ele fie nu mai pot adormi de galagia lor. Chiar daca ar exista rememorare inaintea adormirii, ea nu mai contine decizii autocorectoare comportamentale, ci doar proiecteaza eforturile (gandurile) care a doua zi trebuiesc onorate. Este ca si cum constiinta paraseste domeniul expresiei de sine si se abandoneaza domeniului exterior sau social in care totdeauna altcineva este de vina sau cauza a evenimentelor si care ne solicita permanent effort de a demonstra capacitatea sau nevoi psihologice de autoafirmare. Copiii proiecteaza expresia sinelui in armonie cu originalul sau (autocorectia este tocmai exprimarea cat mai fidela a originalului pentru ca daca nu avem un reper interior a cine si cum este firescul nostru nu am putea face autocorectii, asa cum nu putem scrie din ce in ce mai frumos fara constiinta si arta caligrafiei-scrierea cu calitati exprimate; sau fotografiei- scrierea cu lumina exprimata,etc).
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu