inteligenta este forta de coeziune si omogenitate a oricarei creatii

In articolul precedent m-am straduit cel putin (daca am reusit  doar dvs. cunoasteti), să relev o distinctie. Si anume distinctia dintre cunoastere si reflectarea ei.

Cunoasterea este realizare, implinire, reflectarea cunoasterii este eul său, realizarea sa. Am mai relevat reflectarea reflectarii care formeaza un alt eu partial si efemer pe care il consideram persoana, identitate, adica ceeea a ce am acumulat individual istoric din reflectarea exacta sau inexacta a cunoasterii. Reflectarea cunoasterii sau eul său este realizare sau fapt concret, certitudine, pe cand reflectarea reflectarii este părere, opinie sau credinta, un eu superficial, nesigur si oscilant. Aceste distinctii sunt obligatorii de facut cand evolutia in constiinta demareaza, )sau calea intoarcerii in adevar ,sau darma ,etc=. Fara aceste distinctii, afirmatiile care exista in constiinta omenirii sub forma indicatiilor pretioase ale strabunilor liberi in constiinta lor ne vor speria si debusola: "totul este iluzie", Ţcunoasterea nostra este praf in ochii unui copil", "mara, dracu, bau-bau, demoni, sunt iluzia", "traiti in umbra (saumbra), in intuneric, in iluzie", "sunteti fii durerii", "vii nu mor, iar mortii nu traiesc" ai multe alte afirmatii care prin neintelegerea mesalui lor sperie si indeparteaza pe cei fricosi de adevarul lor.Pe mine cel mai tare m-a speriat afirmatia ca exista incognoscibilul, adica ceva ce nu pot cunoaste, si pe locul doi a fost conceptul de nemiscare care m-as paralizat pur si simplu confundandu-ma cu el, spaima existentei posibilitatii de a nu putea sa ma misc m-a facut sa ma simt in aceea situatie infioratoare din pct.-ul meu de vedere.Mai sunt concepte infioratoare daca ne punem in situatia trairii lor, de ex. conceptul  tacerii sau al singuratatii, al intunericului,  al sfarsitului, al inexistentei, etc. Ce sunt aceste infioratoare concepte altceva decat reflectari ale reflectarilor, umbre ale umbrelor? Cred ca prin aceste marturisiri am relevat, accentuat, distinctia dintre cunoastere si reflectare fata de simbolistica lingvistica, dintre realizare sau fapt si simbol. Se introduce artificial un spatiu-timp intre realizare si recunoasterea cunoasterii (intelegerea instantaneie sau trairea ei). Cand am trait sau reflectat cunoasterea a ceea ce este denumit simbolic "singuratate", trairea o redenumesc "fericirea de a fi singur" ceea ce este complet diferit de cum imi inchipuiam singuratatea ca reflectare a reflectarii. Aici s-a relevat continutul a ceea ce este "inchipuirea": reflectarea reflectarii. Afirmatiile calauzitoare de genul "nu va mai inchipuiti (imaginati)atat" reflectari ale cunoasterii prin simbolistica literelor si frazelor respective alcatuite, pot capata sens prin distinctiile facute, fara a mai fi nevoie de a ne inchipui ce inseamna ele sau cum sa facem asta. Reflectarea cunoasterii fara simbolistică este traire efectivă a cunoasterii, sau pur si simplu a fi cunoasterea ceea ce si suntem. Fiul omului este fiul cunoasterii nu al inchipuirilor, fiul concretului in dinamica sa si  mosteneste libertatea, pacea si iubirea, imparatia cerurilor si pamanturilor. Ar putea eventual inteligenta  sa-si creeze o altfel de reflectare a potentialului său in creatia sa? Inteligenta este unica putere si are substantialitate nu este un concept ierarhizator al elevilor, sau instrumentelor sociale ale intereselor din umbra. Cu scuzele de rigoare pentru lungimea postarilor ( nu sunt un intelept sau iluminat si cu atat mai putin un literat, sunt un om simplu si cred mă iertati), am sa mai relev un exemplu de diferentă intre cunoastere,  reflectarea ei (realizarea) si reflectarea cunoasterii prin simbolistica si memorarea simbolurilor care genereaza o reflectare a reflectarii sau inchipuire, pareri, opinii, credinte. Noi credem ca "pamantul si celelalte planete se rotesc in jurul soarelui pe  traiectorii inchise, elicoidale sau nu si aceste credinte sunt reprezentate in atlasele scolare in imagini deosebit de frumoase si clare. Este o reflectare simbolica a perceptiei, spunem noi obiective, stiintifice, de la care copii pornesc in gandirea si intelegerea sistemului solar cu propriile minti.  Acesta este reflectarea cunoasterii-realizare universale referitoare la sistemul solar prin simbolistica artificiala a imaginilor din atlasuri si care se constituie intr-o pozitie oficiala (generalizata si de nediscutat) referitoare la respectivul sistem. Dar ce ne facem cand percepem ca soarele nu sta pe loc si se deplaseaza sau evolueaza pe o traiectorie in jurul centrului galaxiei, intr-o anumita si relativ calculata ciclicitate si ca la randul ei galaxia sedeplaseaza sau evolueza la randul sau? Mai sta in picioare simbolistica oficiala referitoare la sistemul solar? Evident ca nu! Asta implica faptul ca nici galaxia ,nici, sistemul solar, nici soarele si nici pamantul nu calca de doua ori in acelasi loc; se deplaseaza si evolueaza continuu intr-un "spatiu necunoscut", nemaicalcat anterior. (Aici amintesc evidenta maretiei necunoscutului parte functionala a tot ceea ce poate fi cunoscut, in realizarea cunoasterii, sau ceea ce face din cunoastere realizare.) In aceasta noua situatie din perceptia cunoasterii, cum sunt traiectoriile pe care se deplaseaza corpurile ceresti? Evident ca spirale, spirale peste spirale, in spirale, etc, formand in acesta etapa tot felul de tuneluri care intr-un moment punctual "&T" nu se intersecteaza niciodata, dar urmele  traiectoriilor acestor evolutii se pot intersecta. In umbra evolutiei exista interferenta traiectoriilor ca ecouri a trecerii pe acolo a fiintelor ceresti. Exista in comportamentul psihologic al persoanelor o oglindire, o corespondenta a celor relevate anterior fata de evolutia corpurilor ceresti si ecoul trecerii lor pe acolo\\? Exista o UNICITATE universal valabila a oricărei evolutii sau miscări a corpurilor ceresti? O memorie cereasca? Care este functiunea Ei, ratiunea sa existentiala si cum O cunoastem sub forma simbolurilor fara trairea sau reflectarea existentei sale? (fara recunoastere, sau buna ziua)?" Săpati sa va eliberati de sub dominatia cohortei de inchipuiri! :) :) :). Acum cred ca se poate revela trairea (realizarea+reflectare a cunoasterii) a ceea ce este denumit "treptele cunoasterii". Consecinta: nu poti cunoaste o trepta (nivel al cunoasterii, o recunoastere) pana nu urci pe urmatoarea unde iti este revelata trepta părăsita deja. Dar ca sa calci pe urmatoarea fara indrazneală, far sa pui piciorul in "nimic" cum am denumit necunoscutul,, nu cunosc cum s+ar putea altfel. Dacă indraznesti treapta se naste sub piciorul tau, nu mai inainte ca sa fii sigur ca nu cazi in "golul nimicului":):):) Imi amintesc povestea in care Mao facea excursii montane dar nu se intorcea niciodata pe cararile cunoscute deja spre disperarea insotitorilor; iar Geothe afirma ca "indrăzneala poarta in sine geniu, putere si magie", tradus insemna ca inima indrăznelii este geniul, energia si magia miracolului de a fi.