15 martie 2012

adevarul a ceea ce suntem nu este criteriu ierarhizator!

Dimpotriva radiaza respectul si aprecierea neconditionata a fiecarei fiinte umane
Radiaza intelegere si compasiune pentru fiintele separate de propria fiinta prin inselaciune, inselaciunea de a localiza gresit increderea sa, puterea proprie si  capacitatea de autoconducere naturala a individualitatii umane prin constiinta propriei functiuni in intregul umanitatii. Diferentele sunt functionale nu conflictuale. De ce am privi cu sila milioanele de cetateni care se plang continuu si asteapta ca altcineva sa le indeplineasca cererile, (guverne, institutii, etc) cand acestea si-au pirdut constiinta functiunii lor. Disocierea institutiilor de cetateni seamana cu inventia care-si omoara sau chinuie, sau domina propriul inventator. Metafora pigmeliana desconspira dependenta nepotrivita si vulgara a creatorului de propria creatie. Din acesta dependenta sau conditionare energetica doar a da viata si libertate, a eliberacreatia propie elibereaza din confuzii. Cand faci asta, renunti la propia viata de sluga. Ce as putea sa spun eu sursei intregii cunoasteri? Din acest motiv ca nu am ceva de spus cunoasterii, tot ce exprim pare greu de inteles, pentru ca nu pornesc in exprimare de la premiza ca nu cunoasteti, ci din firescul impartasirii cunoasterii prin sentimente reciproce de respect si informatiile generate de acestea. Ultmima capcana pe drumul greu al eliberarii de definitii si generalizari ilogice cand toti suntem functional diferiti precum organele in functionalitatea corporala, este capcana de a crede ca numai eu sunt ceea ce sunt si a nu vedea ca aceeasi radacina in spirit au toate fiintele umane si ca tocmai unicitatea aceasta ne da individualitate si expresie diferita si minunata care merita respect si apreciere in fata oricaror exigente ale propriei obsesii a superioritatii cu care am fost inoculati. Adevarul a ceea ce suntem fie ca este sau nu in propria constienta sau propriul sine nu are nici o importanta, este dincolo de timp, poate fi accesat oricand. Sfarsitul timpului nu se refera la moartea a ceva ce este doar un concept, un instrument in conceptia mecanica tehnologica. Se refera la sfarsitul dialogului interior, la bombardamentul trecutului (exteriorului) asupra constiintei proprii. Constiinta astfel eliberata de reverberatiile memoriei sau a cunosterii selectate din cunoastere (partialitate informationala sau deseu informational), face ca insasi memoria sa se releve ei insasi ca si continatorul intregii cunoasteri si astfel se detaseaza de partialitatile memorate prin inductia de a memora ceea ce cunoastea sau era deja si in acest fel sa produca o memorie partiala si irelevanta continuu prezentului. Nu poate cineva memora intreaga cunoastere a universului fara sa se autoblocheze functional.In schimb cand vedem memoria reala asa cum este ea, ne smerim si intelegem implicit ca intrega cunoastere a universului o putem folosi, ne sta la dispozitie ca sa nu mai fie nevoie s-o memoram inca odata.( "va dau voua tot ce vedeti cu ochii") Afirm fara sa simt nevoia argumentarii ca totul este la vedere si nu ascuns, asa cum am fost invatati sa credem in ocultism sau ascunzisuri, adica sa cedam increderea scenariilor factute in lipsa constientei noastre sau in ascunzis, netransparent.(meandrele constiintei).  Putem vedea memoria asa cum este ea dar este in ochii tuturor. Acum doresc sa relev o manipulare perfida a constiintelor umane: Este logic ca eu sa indrum memoria sa se memoreze pe sine? Adica sa inregistreze tot ce este deja inregistrat? As da o indicatie imposibil de realizat care ar perturba intrega activitate a memoriei. Unde vedem aceasta perturbare? ADN.-ul este considerat un fel de hard pe care este inregistrata intreaga cunoastere condensata in forma cea mai subtila. Se descopera pe adn disfunctiuni sau informatii care produc dereglari si degradari  corporale. Au fost denumite pseudo-adn, sau adn pseudofunctional din motivul indreptatit al intelegrii adn-ului ca informatie corporala functionala, iar aceste pseudoinformatii perturba functionarea fireasca a adn. Intrebarea firesca este ca daca adn-ul este inregistrarea corporala a intregii cunoasteri a universului (pentru ca nu existam in afara lui), iar din acesta totalitate 60% este tacuta sau necunoscuta (care este o caracteristica a tuturor vietuitoarelor pe tera indiferent de regnul lor) ce a facut ca sa existe acolo inregistrate informatii care perturba, pseudoinformatii in ceea ce priveste universul si fiinta lui? oare aceste pseudo informatii nu sunt informatii interpretatrive si nu reale pornite din gresita indicatie a activitatii memoriei de a se memora pe sine? Nu suntem obligati prin educatie sa memoram? Dar ce memoram are vreo functionalitate in ceea ce priveste necesitatile firesti momentului?Oare prin acest artificiu inconstient sustinut ca model educational nu obligam adn.-ul sa inregistreze informatii intelectuale sau interpretari in loc sa fim educati sa descoperim care este memoria si functionalitatea ei? Cunosc ca in diferite culturi umaniste copii erau in vatati sa "caute" in mintea lor unde este informatia si apoi sa o exprime (sa indeplineasca faptul ( ceea ce este diferit fata de a memora si a recita apoi). Cine ne sondeaza memoria cu propiile noastre capacitati? Ce vor sa afle de acolo? Misterul vietii? Pai daca este mister asa ramane, nu apartine memoriei si degeaba il cauta acolo.  Tot ce poti afla cautand in memorie este  tot ce poti realiza ca si copie si asta nu are viata lunga. De ce cautam noi sa descoperim in adn.? De ce avem nevoie de informatiile care suntem deja? Cine cauta secretele fiintei umane? NOI? Ce nevoie am avea de asa ceva in loc sa le traim si infaptuim exprimandu-le. Exprimarea insemna transparenta, daruire, si a trai cu adevart este daruire. De am cauta secrete cand mai simplu ar fi sa le primim in dar? sau asta este refuzul darului prin aroganta de a lua singuri? dar ce insemna a lua singuri daca nu ni se ofera? Jaf. Intoarcerea in adevar este intoarcerea in respect si apreciere a tot ce este viu pe planeta pentru ca nu exista in constiinta  superior si inferior.  Adevarul este adevar si nu are opus iar minciuna este minciuna si are ca opus tot minciuna de forma diferita.  Unde este adevar nu este minciuna si unde este minciuna numai minciuna este.A vedea adevarul ca adevar si minciuna ca minciuna este inceputul intelepciunii sau inteligentei in exprimare. Mai facem si gafe sau greseli dar asta autocorectie implica, autocorectie insemna viul in exprimare, intensitate existentiala. In ceea ce este, nu este implicat si timpul sau ce am memorat in plus. din acest motiv memoria colectiva afirma ca minciuna are picioare scurte; inceputul minciunii este inceputul dialogului interior si dupa cum are un inceput se si sfarseste. Greseala de logica formala a generalizarii a facut sa extindem acesta informatie concreta din domeniul comportamentului confuz asupra fiintei proprii si sa spunem ca ne nastem si suntem datori cu un sfarsit!:) Cine naiba ne-a dat moarte in datorie? Eu unul nu imi amintesc sa fi luat pe datorie moartea! cred ca nici unul dintre dvs. nu-si aminteste asta!. Si atunci de unde credinta in acesta datorie pe care nu am luat-o de la vreo banca! Ah! poate cum bancile fac datoria suverana, de la suveranitatea datoriei cu moartea s-au inspirat. Dar acum vorbesc cu adn.-ul propriu si-l intreb: De unde naiba ai luat informatia asta fara sa ma intrebi daca sunt si eu de acord sa fac o astfel de "datorie", din moment ce eu si nu tu trebuie sa o plateasca? A, nu sti...? pai daca tu stii tot, de ce amenteci ce stii cu nestiinta? Nu vezi ca-mi face rau si mie si tie? Delete aceasta informatie ca nici tu nici eu nu stim cand am facut-o sau acceptat aceasta datorie! Scumpul meu adn. naiv ca si mine pana cand ne mai lasam prostiti ca trebuie sa cunoastem ceea ce cunoastem deja? Pai nu esti tu scumpule cunoasterea vie a viului? COMUNICAREA este RELATIE. SECRETUL este IGNORARE. Ne ignoram pe noi insine si vrem sa ne reinventam sau sa ne dublam! Ce rost are daca nu face bine? daca ceva ezista este cunoscut. Tot ce este cunoscut sau cognoscibilul contine cunoscutul si necunoscutul in armonie sau echilibru dinamic. Orice perturbare a acestui echilibru este perturbare informationala prin informatii false sau exces informational. Pacea mintii este din pacea inimii, iar inima pacificata este iubire neconditionata care se exprima in ochii tuturor prin armonia neconditionata a vietuitoarelor terestre. Daca este perturbata sau incalcata acesta fascinanta armoie (ecologia), consecintele se rasfrag asupra celor are au produs perturbarea. Aceasta evidenta nu greseste ci merge la sursa perturbarilor nu la victimile ei. Asa ca, sa nu creada cineva care distruge jub sustificarile evolutiei tehnologice aceasta armonie bazica, ca evita consecintele iar studiul adn-ului uman ii va  permite sa se multiplice impotriva consecintelor. Nu este mai simplu sa nu ne imbolnavim decat sa vindecam? Nu este simplu sa fim in loc sa facem? Sfarsitul timpurilor este sfarsitul minciunilor, nu vor mai avea putere de decizie asupra adn.-lui sau a constiintei noastre. Este firesc ca asta insemna apocalipsa sau transformare iar cei ce profita de minciuni sa se teama! Din teama lor de adevar sperie lumea cu apocalipsa si sfarsitul pamantului! Odata cu minciuna se sfarsete si teama, iar cei tematori se vor bucura de sfarsitul timpului si inceputul adevarului a ceea ce sunt, inceputul existentei din adevar. Foarte  multe fiinte au inviat la sfasitul timpului deja, (chiar risc o aproximare de cca. 1,7 mild. fiinte, fara sa mai pun la scoteala pe cele care traiau deja in armonie cu armonia vietuitoarelor pe tera) si acesta acumulare calitativa procuce ca vrem ca nu vrem invierea constiintei planetare a umanitatii afirmata doar stiintific nu si manifesta in faptele oficialitatilor. Constiinta planetara se trezeste si noi ne comportam diferit din acest motiv. Din universal spre individual este ordinea si manifestarea care se intoarce la univesalitate. Adevarul a ceea ce suntem nu este criteriu ierarhizator ci incetarea exclusivismului ca atitudine si fapte. Cand etapa reflectarii falsului sau eliberarii mintii de minciuni prin golirea memoriei de deseuri informationale sau informatii consumate deja. se trece firesc la etapa exprimarilor noi, iar "proiectul Venus" este o marturie in acest sens; cu alte cuvinte se trece de la reflectari la fapte. dar am vazut ca fara etapa reflectarii in propriile fapte si conceptii, fara ordinea din constiinta (a pune toate la locul lor: adevarul la adevar si minciuna la minciuni), este dificil sa sustii proiectul altfel decat fascinat de ceea ce vezi si nu intelegi, sau de promisiuni. Acest tip de participare este cel trecut, iar prin mijloacele trecutului nu se poate construi noul. Structurile de idei si gandire pot fi foarte exacte si pozitive dar nu stii daca sunt  folosite  ca instrument de atragere (cazul vanzatorilor de vise MLM-isti) sau sunt chiar juraminte de credinta ale initiatorilor, fara autoraflectare incheiata. Bine este sa ascultam dar rau este sa urmam orbeste. Cine urmeaza pe altul doreste sa castige ce are acela. Ce este nou in asta?  Angajamentul presonal insemna a pune"osul" la o realizare comuna in care ne exprimam potentialul si individualitatea imbogatind-o In acest moment voi repeta lait motivul blogului: "Ceea ce se spune aici nu genereaza o necesitate, ci o constienta; nu genereaza un model de urmat, ci o actiune individuala a lui a fi."

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu