Continuam introspectia necunoscutului din noi reafirmand relatia ca adevar functional si creativ, cea care genereaza organele, prin care se manifesta; relatia este functia care creeaza organul;
Sau lipsa relatiei si prezenta conditionarii sau legaturilor, dependentelor, constrangerilor (pentru ca nimic nu exista ,daca nu este una, este altceva diferit formal), produce degradrea organelor, pana la disolutia lor. De aceea relatia ca functiune care da sens oricarei existente formale sau informale ne releva faptul ca cele doua eu-uri ale omenirii doar in relatie au sens. Separarea lor nu este functionala in existenta ci perturbatoare. Cei foarte sensibili se "astralizeaza" traind excesiv in eu-l subiectiv cu potential "miraculos", dar fara sa inteleaga prea multe din ceea ce se intampla acolo, cum nici din ceea ce se intampla in eu-l obiectiv nu au inteles mare lucru. Unii se autoimpopotoneaza cu capacitatea profetica, ceilalti cu contul in banca. Intre cele doua pare sa existe o ruptura si conflictul ideatic dintre ele pare de neconciliat. Valorizarea ideatica diferita in cele doua cazuri este ireconciliabila si de neacceptat pentru cele doua pozitionari ale constiintei si genereaza atat de binecunoscutul conflict interior demolator. Relatia sau functiunea celor doua eu-ri sau pozitionari ale constiintei in energia planetara universala este sursa existentei lor dar si a degradarilor in lipsa ei. Ca atare este urgenta explorarea relatiei dintre cele doua eu-ri si mai putin urgenta explorarea potentialelor lor. Fara relatie potentialurile se risipesc fara rost.Cine poate face acesta explorare? evident al treilea eu, constiinta fiintei. In orice explorare avem nevoie de mijloacele explorarii iar in cazul nostru fiind o explorare in domeniul viului mijloacele sunt vii. Atentia neselectiva ( nici concentrata, nici distributiva, curata), este mijlocul viu al explorarii care ne aduce in fata constiintei adevarul a ceea ce este sau a ceea ce acopera sau ascunde un fapt, sau eveniment, miscare. Fiecaruia ii foloseste numai ceea ce el insusi exploreaza, deci nu putem explora colectivist, mai ales in domeniul energiei unde nu exista colective. Am sa relev doar ceea ce atentia in momentele trecerii sau transformarii, acele momente de discontinuitate atat de neglijate prea obsedati de continuitate, mi-a aratat in mod particular. Sunt in pat si deodata (brusc nepreditat, neasteptat) privesc camera si fac inventarul obiectelor continute doar cu ochii. Dar stupoare in acelasi timp sunt constient ca am ochii inchisi!!! In acel moment incep sa gandesc: "cum se poate asa ceva???";in acelasi timp ochii se deschid si fascinatia de mai inainte dispare. Dintr-o atare experienta fiecare poate sa inteleaga doar ce poate intelege. dar daca nu interpretam si dam explicatii faptul ramane asa cum este el. Am inteles in particular ca revendicarea mea de a intelege "cum", a facut ca faptul inefabil sa dispara. Am vrut sa controlez si repet faptul fara nici un rezultat. El, "faptul inefabil " s-a repetat la fel de brusc si neasteptat, iar acest "neasteptat" am inteles ca avea legatura "smerenia" gandiriii sau eu-lui obiectiv. Dar cand afirm ca nimic din ce este "adevarat" nu putem controla o fac in constiinta faptului si acesta constiinta imi releva aspectul neplacut si nenatural al controlului, al stapanirii, care ne ingusteaza mintea, constiinta si spiritul, ne reduce perceptia la rutina cunoasterii fara miracolul descoperirilor. Aceasta experienta in cazul meu a fost inceputul unui intreg sir de evenimente incomprehensibile si fascinante in ceea ce priveste potentialul uman neexplorat inca. Incet si pe neasteptate constiinta a invatat ceva; ce eu inca nu stiu ca eu obiectiv se pare ca este arhicunoscut si banal pentru eu-l subiectiv. Ceea ce cu adevart mi-a folosit este intelegerea si recunoasterea relatiei functionale eliberatoare de orice conditionari a constiintei si corpului ei. Spatiul- temporal dintre cele doua eu-ri este un spatiu de libertate si iubire in care putem corecta sau decide in propria existenta, dar atat. Desfasurarea evenimentelor decise dupa dorinta nu ne apartine functional vorbind. Apartine unui potential corespunzator unei functiuni sau 'eu' mult mai rafinat si creativ. Miracolul vietii nu are sfarsit asa cum concepem eronat existenta dependenta de timp prin conceptul de varsta. Nu poti "sa fii" ceea ce esti! Conceptualizarea vietii, existentei si eu-lui este un proces degradator si deformant al percetiei si inclusiv al trairilor noastre. De aceea este evident ca numai in domeniul material, (sau "de dupa", de apoi, la coada evenimentelor), conceptualizarea isi are rostul doar in domeniul instrumentelor, al fabricatiei de obiecte utile sau nu; In domeniul fiintei si viului nu are ce cauta fara sa deranjeze ca piatra din pantofi. Cred ca intelegeti ca in domeniul celui de-al doilea eu gandirea si conceptualizarea este irelevanta, motiv pentru care ma rezum la a "starni " prin povesti-flash, ceea ce eu-l obiectiv a captat din activitatile celuilalt. Pot sa descriu multe din potentialul său relevat prin trăirea lui, asa cum povestim multe din potentialul eu-lui obiectiv prin trairea lui, dar ceea ce foloseste este relatia dintre cele doua eu-ri , mijloace vii ale constiintei. Cand ele lupta sa se controleze reciproc sau să se separe unul de celalat, se degradeaza reciproc, dar cand sunt in ratiunea existentei lor, realtia sau iubirea, se dezvolta si elibereaza reciproc. Aceasta "eliberare" este "motorul" evolutiei sociale prin intregirea lor intr-o singură functiune universala, cocreatia. Cocreatia este o etapa in creatia fara final, din afara timpului. Creatia nu s-a sfarsit, nu a fost odata, ci este eternul din fiecare.Prin cocreatia terestra universul insusi evoluează, se transforma trecand pe noi nivele de ordine si intensitate a curentului vietii in univers. Dar ăsta este visul-fapta a celui de-al doilea "eu", realitatea lui obiectiva, o puteti contesta sau explora pentru a va da acordul si a merge in viata. Cand univesul evolueza pe nivelul ordinii primordiale eu-rile evolueaza, se trasforma formal, calitativ si energetic-biologic, in calitati si potentialitati nebanuite astazi inca. Numai ce daruiesti universului, universul produce in obiectiv sau deschis, transparent, in ochii tuturor, ca sa nu mai fim obligati sa mintim sau sa inventam intrumente grobiene in locul celor vii perfecte. Pentru eu-l obiectiv viata eu-lui subiectiv este minciună si reciproc pentru eu-l subiectiv viata eu-lui obiectiv este minciună; acesta este rezultatul separarii si izolarii reciproce de viata in plenitudinea ei creativa. Intre cele doua "minciuni" cand apare functiunea, sau relatia, sau ratiunea lor existentiala, sau Acordul si Asentimentul, apare si trasncederea lor. Acesta "aparitie" nu are nimic de a face cu intamplarea ci cu dragostea, sursa cunoasterii folositoare fiintelor. Daca intrebati ca sa va elucidati sau confirmati cunoasterea sau confuzia cu mare placere voi comunica ascultandu-va in comentarii. Ascultarea care este primul pas in comunicare degolita de sensul peiorativ de supunere, are foarte multe posibilitati de obiectivare, dar cea transparenta adica directa prin limbajul fiecaruia este singura fair-play, ambii comunicatori sunt in constienta a ceea ce comunica. Telepatia potentialul celui de al doilea eu este fascinanta, dar de multe ori te pune in situatia sa vorbesti de unul singur pentru ca celalalt nu este constient de ceea ce comunica ce de-al doilea sau eu, sau de ceea ce asculta el. Curaj! pe acest subiect voi conversa doar in comentarii in continuare! nu va ascundeti de ochii lumii ca veti ajunge sa nu va mai vedeti pe voi insiva sau cel putin propriile fapte si propriul potential.
Sau lipsa relatiei si prezenta conditionarii sau legaturilor, dependentelor, constrangerilor (pentru ca nimic nu exista ,daca nu este una, este altceva diferit formal), produce degradrea organelor, pana la disolutia lor. De aceea relatia ca functiune care da sens oricarei existente formale sau informale ne releva faptul ca cele doua eu-uri ale omenirii doar in relatie au sens. Separarea lor nu este functionala in existenta ci perturbatoare. Cei foarte sensibili se "astralizeaza" traind excesiv in eu-l subiectiv cu potential "miraculos", dar fara sa inteleaga prea multe din ceea ce se intampla acolo, cum nici din ceea ce se intampla in eu-l obiectiv nu au inteles mare lucru. Unii se autoimpopotoneaza cu capacitatea profetica, ceilalti cu contul in banca. Intre cele doua pare sa existe o ruptura si conflictul ideatic dintre ele pare de neconciliat. Valorizarea ideatica diferita in cele doua cazuri este ireconciliabila si de neacceptat pentru cele doua pozitionari ale constiintei si genereaza atat de binecunoscutul conflict interior demolator. Relatia sau functiunea celor doua eu-ri sau pozitionari ale constiintei in energia planetara universala este sursa existentei lor dar si a degradarilor in lipsa ei. Ca atare este urgenta explorarea relatiei dintre cele doua eu-ri si mai putin urgenta explorarea potentialelor lor. Fara relatie potentialurile se risipesc fara rost.Cine poate face acesta explorare? evident al treilea eu, constiinta fiintei. In orice explorare avem nevoie de mijloacele explorarii iar in cazul nostru fiind o explorare in domeniul viului mijloacele sunt vii. Atentia neselectiva ( nici concentrata, nici distributiva, curata), este mijlocul viu al explorarii care ne aduce in fata constiintei adevarul a ceea ce este sau a ceea ce acopera sau ascunde un fapt, sau eveniment, miscare. Fiecaruia ii foloseste numai ceea ce el insusi exploreaza, deci nu putem explora colectivist, mai ales in domeniul energiei unde nu exista colective. Am sa relev doar ceea ce atentia in momentele trecerii sau transformarii, acele momente de discontinuitate atat de neglijate prea obsedati de continuitate, mi-a aratat in mod particular. Sunt in pat si deodata (brusc nepreditat, neasteptat) privesc camera si fac inventarul obiectelor continute doar cu ochii. Dar stupoare in acelasi timp sunt constient ca am ochii inchisi!!! In acel moment incep sa gandesc: "cum se poate asa ceva???";in acelasi timp ochii se deschid si fascinatia de mai inainte dispare. Dintr-o atare experienta fiecare poate sa inteleaga doar ce poate intelege. dar daca nu interpretam si dam explicatii faptul ramane asa cum este el. Am inteles in particular ca revendicarea mea de a intelege "cum", a facut ca faptul inefabil sa dispara. Am vrut sa controlez si repet faptul fara nici un rezultat. El, "faptul inefabil " s-a repetat la fel de brusc si neasteptat, iar acest "neasteptat" am inteles ca avea legatura "smerenia" gandiriii sau eu-lui obiectiv. Dar cand afirm ca nimic din ce este "adevarat" nu putem controla o fac in constiinta faptului si acesta constiinta imi releva aspectul neplacut si nenatural al controlului, al stapanirii, care ne ingusteaza mintea, constiinta si spiritul, ne reduce perceptia la rutina cunoasterii fara miracolul descoperirilor. Aceasta experienta in cazul meu a fost inceputul unui intreg sir de evenimente incomprehensibile si fascinante in ceea ce priveste potentialul uman neexplorat inca. Incet si pe neasteptate constiinta a invatat ceva; ce eu inca nu stiu ca eu obiectiv se pare ca este arhicunoscut si banal pentru eu-l subiectiv. Ceea ce cu adevart mi-a folosit este intelegerea si recunoasterea relatiei functionale eliberatoare de orice conditionari a constiintei si corpului ei. Spatiul- temporal dintre cele doua eu-ri este un spatiu de libertate si iubire in care putem corecta sau decide in propria existenta, dar atat. Desfasurarea evenimentelor decise dupa dorinta nu ne apartine functional vorbind. Apartine unui potential corespunzator unei functiuni sau 'eu' mult mai rafinat si creativ. Miracolul vietii nu are sfarsit asa cum concepem eronat existenta dependenta de timp prin conceptul de varsta. Nu poti "sa fii" ceea ce esti! Conceptualizarea vietii, existentei si eu-lui este un proces degradator si deformant al percetiei si inclusiv al trairilor noastre. De aceea este evident ca numai in domeniul material, (sau "de dupa", de apoi, la coada evenimentelor), conceptualizarea isi are rostul doar in domeniul instrumentelor, al fabricatiei de obiecte utile sau nu; In domeniul fiintei si viului nu are ce cauta fara sa deranjeze ca piatra din pantofi. Cred ca intelegeti ca in domeniul celui de-al doilea eu gandirea si conceptualizarea este irelevanta, motiv pentru care ma rezum la a "starni " prin povesti-flash, ceea ce eu-l obiectiv a captat din activitatile celuilalt. Pot sa descriu multe din potentialul său relevat prin trăirea lui, asa cum povestim multe din potentialul eu-lui obiectiv prin trairea lui, dar ceea ce foloseste este relatia dintre cele doua eu-ri , mijloace vii ale constiintei. Cand ele lupta sa se controleze reciproc sau să se separe unul de celalat, se degradeaza reciproc, dar cand sunt in ratiunea existentei lor, realtia sau iubirea, se dezvolta si elibereaza reciproc. Aceasta "eliberare" este "motorul" evolutiei sociale prin intregirea lor intr-o singură functiune universala, cocreatia. Cocreatia este o etapa in creatia fara final, din afara timpului. Creatia nu s-a sfarsit, nu a fost odata, ci este eternul din fiecare.Prin cocreatia terestra universul insusi evoluează, se transforma trecand pe noi nivele de ordine si intensitate a curentului vietii in univers. Dar ăsta este visul-fapta a celui de-al doilea "eu", realitatea lui obiectiva, o puteti contesta sau explora pentru a va da acordul si a merge in viata. Cand univesul evolueza pe nivelul ordinii primordiale eu-rile evolueaza, se trasforma formal, calitativ si energetic-biologic, in calitati si potentialitati nebanuite astazi inca. Numai ce daruiesti universului, universul produce in obiectiv sau deschis, transparent, in ochii tuturor, ca sa nu mai fim obligati sa mintim sau sa inventam intrumente grobiene in locul celor vii perfecte. Pentru eu-l obiectiv viata eu-lui subiectiv este minciună si reciproc pentru eu-l subiectiv viata eu-lui obiectiv este minciună; acesta este rezultatul separarii si izolarii reciproce de viata in plenitudinea ei creativa. Intre cele doua "minciuni" cand apare functiunea, sau relatia, sau ratiunea lor existentiala, sau Acordul si Asentimentul, apare si trasncederea lor. Acesta "aparitie" nu are nimic de a face cu intamplarea ci cu dragostea, sursa cunoasterii folositoare fiintelor. Daca intrebati ca sa va elucidati sau confirmati cunoasterea sau confuzia cu mare placere voi comunica ascultandu-va in comentarii. Ascultarea care este primul pas in comunicare degolita de sensul peiorativ de supunere, are foarte multe posibilitati de obiectivare, dar cea transparenta adica directa prin limbajul fiecaruia este singura fair-play, ambii comunicatori sunt in constienta a ceea ce comunica. Telepatia potentialul celui de al doilea eu este fascinanta, dar de multe ori te pune in situatia sa vorbesti de unul singur pentru ca celalalt nu este constient de ceea ce comunica ce de-al doilea sau eu, sau de ceea ce asculta el. Curaj! pe acest subiect voi conversa doar in comentarii in continuare! nu va ascundeti de ochii lumii ca veti ajunge sa nu va mai vedeti pe voi insiva sau cel putin propriile fapte si propriul potential.
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu