contestarea, calomnia si libertatea

1.Contestatia si calomnia. Aceste mijloace energetice formate din negatii si promisiuni iresponsabile fac parte din bagajul impovarator al demolatorilor si distrugatorilor autoconducerii.

Se manifesta similar unui bombardament sau unui baraj de artilerie grea care sa interzica accesul intr-un anumit spatiu sau pozitie din constiinta sau societate, sau sa alunge din acel spatiu sau pozitie adversarii demonizati. Intreaga atentie a publicul sau asa numita opinie publica este sufocata de “formatori de opinie” sau “presa” (te preseaza sa-ti intre in cap opinia lor), este supusa acestui spectacol al contestarilor si calomniilor. Toate aceste actiuni strategice si tactice sunt orchestrate de “specialisti in imagine”, sau creatori de ambalaje goale de continut, adica infractori ai constiitelor pentru ca promoveaza si vand aceste ambalaje (imagini “despre” false raportate la adevarul intentiilor lor) fara ca ele sa contina ceva concret. Revolta infractorilor de constiinta fata de “serviciile informative” este justificata pentru ca sarcina acestora din urma este sa releve adevarul intentiilor si faptelor din spatele imaginilor promovate constiintelor spre aservire acelor intentii. Desigur ca serviciiile informative vor fi folosite in acelasi scop de cei pe care infractorii de constiinte ii ridica la “putere”. Este un cerc vicios in vartejul caruia suntem ametiti constant. Un moment de “stop cadru” sau oprire din vartej releva fara greseala acest scenariu strategic si tactic al activitatilor politice care nu mai au nici o legatura cu, sau raportare la..., “polis”. Poporul nu exista in acesta situatie, este doar un concept inventat, o utopie ideatica in numele careia se fac toate porcariile posibile si la indemana calomniei si contestarii. Este acest specol la care asitam daca ne orientam atentia spre viata asa zis sociala si culturala si economica a statelor, minciuna existentei umane sau adevarul existentei inhumane? Observ ca intotdeauna inaintea alegerilor reprezentantilor poporului apar la tv un anumit tip de indivizi din umbra, (pana atunci putin vizibili), care incep sa conteste si calomnieze desi pana in acel moment nu au facut nimic in sensul promisiunilor pe care le fac desi au fost la randul lor “la putere” in mod direct in cazul unora, sau prin reprezentantii sau stapanii lor. Intrebarea mea este; pana cand vom fi pacaliti si invinovatiti de neputinta si perfidia lor? Intrebarea este “ce este de faut?” Dar orice raspuns ar fi o alta indicatie “pretioasa” fara continut! Opusul nu este diferit.

2.Libertatea. In constiinta noastra este raspunsul faptelor. Acolo este de gasit! Din punctual meu de vedere doar trezirea hipnotizatilor fanatici fani ai diferitelor partide (si altor feluri de naluci) care nu sunt altceva decat vehicole ale strategiilor desconspirate la punctul unu si a intereselor straine individului uman poate duce la inceputul unui nou inceput. Bineinteles ca nu “vehicolul” este vinovat ci directia si calea pe care ne poarta. Calea “ariana” a integritatii si indraznelii, a nobletei si puritatii constiintei nu este o reflectare a politicicii si societatii actuale ci a responsabilitatii individuale. Ceea ce ne omoara poate sa ne si salveze, adica optiunea individului responsabil fata de sine si comunitatea sa. Acesta este posibila in comunitati in care democratia se manifesta direct. Am visat un sistem democratic direct in comunitati putin numerice care sa dea posibilitatea fiecarui membru sa participe din libertate si in mod direct la cele trei etape a oricarui proiect si implicit la autocorectia proiectului (evitarea incremenirii in proiect), la decizie (viziune), executie (infaptuire) si beneficii sau pierderi, (sfanta treime lucrativa); deasemeni sa-si stabileasca reprezentantii in mod direct in alte comunitati restranse care sa faca armonica si transparenta relatia dintre comunitatile de baza si asa mai departe pana la nivele executive la nivel statal, asa cum islandezii au indraznit sa faca chiar in lipsa unei meditatii constiente in momentul crizei si falimentului sistemului trecut. Astfel ‘parlamentul” este “poporul” comunitatilor de baza, iar executivul comunitatea responsabila de gestionarea curateniei relatiilor, transparentei si integritatii actiunilor rezultate din circulatia energiei intre si in comunitati. Nu ar mai fi nevoie de alegeri si campanii calomniatoare din moment ce reprezentarea este corectata continuu la nevoie si criteriul ei nu este altul decat integritatea si feed back-ul actiunilor decise conform ACORDULUI continuu intre comunitati. Aceasta comuniune de comunitti are doar caracter organizatoric, in nici un caz ierarhic, iar "leader-ul "ei este angajamentul personal responsabil si transparent, integritatea si autocorectia actiunilor, fapta (proiectul) si nu persoana, viziunea transparenta a intregului. Cred ca acest vis al meu nu este altceva decat o reflectare a proceselor viului sub forma informatie si energie in corpurile si creierele noastre in care nu exista constiinta de altcineva sau altcuiva sau altul; 10 la puterea 17 procese simultane din creier si corp se manifesta in constiinta corpului unic, expresie a miliarde de miliarde de functiuni si forme diferite. Daca acest miracol este posibil de ce sa nu lasam reflectarea lui sa se manifeste si la nivelul comunitatilor sociale? Este greu, este foarte greu atata timp cat constiinta comunitatii nu exista in mintea si actiunile indivizilor iar aceasta inexistenta este masura refuzului vietii, este egocentrismul prost inteles. In natura este evident ca exista un centru a oricarei structuri sau manifestari, de la nucleu la sisteme stelare sau galactice, universale, dar functionarea lor este unitara armonica intr-un echilibru dynamic recreativ. Acesta manifestare a naturii planetare si universale nu ar fi posibila daca esenta universala nu este unica iar pentru mine cuvantul unic are semnificatia de “complet, intreg” adica neconditionat, liber. Nici un ego nu se poate substitui sublimului incognoscibil UNIC, Spiritul sau Mintea Universului si Constiinta sa in care ne regasim fiecare radacinile si expresia propriului sine. Mintea universului este intrega si completa de la inceputul existentei sale, ea nu evolueaza cum nici inteligenta, sursa sa, nu poate evolua din simplu fapt ca este prefecta, far de greseala. Din acesta sursa noi ne tragem fiinta si experienta iar efortul evolutiei omenirii ca societate este efortul autocorectarii propiilor fapte. Avem puterea de a sterge toate exprimarile sau faptele noastre contra naturii si misterului fiinitei om (toaste calomniile aduse ei). Aceasta curatire aduce la lumina faptul nepervertit a ceea ce este si suntem si putem cladi pe adevar societatea umana. Adevarul a ceea ce este nu este ascuns, nici nou, dar formele sale expressive sunt mereu noi, proaspete, vii, precum copiii. Se afirma ca o societate umana are ca masura a integritatii sale, “felul” in care sunt tratati copii si batranii, inceputul si farsitul ei. Acest “fel” este masura evolutiei sale. Copiii nu pot fi tratati sau programati ca “instrumente” ale orgoliilor parintesti si batranii aruncati ca “poveri” ale societatii! Dar iata ca noi putem face posibil si imposibilul. Cand imposibilujl este realizat, copilul este startul, maturul vehicolul si batranul destinatia. In uman batranul este vigilenta, maturul actiunea ei autocorectia permanenta si copilul realizarea.. Cand copilul este complet, triunghiul sau treimea formala batran, matur, copil si-a indeplinit functiunea. In realitatea dinamicii armonice nu exista nici batran, nici copil, nici matur, ci forme diferite ale aceluiasi fapt universal. Universul nu este mai important decat copilul, sensul existentei sale. Asa cum universul este intreg, asa copilul, fiul sau este intreg, complet, nu are nevoie de prelucrari ulterioare nasterii lui. Aceasta este iubirea adevaratei mame si adevaratului tata care trezeste in copil constiinta a ceea ce el este, actiune complet diferita de stabilirea pentru copil a ceea ce el trebuie sa devina conform propriilor frustari si neimpliniri existentiale sau a propriilor vise neimplinite. Visul neimplinirii s-a implinit de mult, cat mai ne complacem in el? In mod cert ca exista si visul implinirii si el este primul in ordinea universala a ordinii. Cel care traieste acest vis este cel de-al doilea eu al omenirii, cristosul launtric, dar noi tratam cuvintele si faptele lui ca pe aiureli. Din punct de vedere istoric omenirea se afla blocata in epoca “Moise”, departe de epoca Cristosului mantuitor.Modalitatile sale comportamentale, sau modalitatea timpului sau, este aceeasi structura de idei si atitudini-intentii ca cele din epoca istorica amintita, are aceleasi aspiratii si legitati materialiste care l-au revoltat pana si pe Moise de le-a pus pe foc idolul de aur. Inca omenirea nu a iesit din desert si nu l-a inteles pe Moise, nici minimele sale indicatii in contextul preistoric in care au fost date. Dar ne amagim in spatele autoafirmatei crestinitati ca suntem pe directia buna. O epoca istorica este desconspirata de modalitatile timpului care decid comportamentele indivizilor, structura de idei manifeste sau obisnuitele de zi cu zi. Evolutia tehnologiei nu o poate ascunde ca doar nu suntem societatea tehnologiilor ci a cetatenilor. Pentru roboti, ciborgi, sau alte mecanisme perfectionabile si artificiale, evolutia tehnologiilor este propria lor evolutie, dar ce ne facem cu cei vii, unde sunt ei? Credeti ca nu exista? Cautati in propria gradina sa vedeti cine sufera, tehnologia sau altcineva? Corpul biologic sau altcineva? Corpul biologic nu sufera, el este in armonie cu natura si nu are frica de inexistenta!”. Pentru el nu exista boli si moarte asa cum in natura nu exista. Este mielul nevinovat nefacut de maini omennesti si ca atare mainile omenesti nu-l pot desface. “Cine face ăla trage” zice un proverb, gandul le face gandul le trage. Libertatea si responsabilitatea gandului este eliberarea gandirii. Gandul este cărămida si constructia are calitatea ei. Mama gandului si tatal sau este unitatea si plenitudiea indescriptibila  de frumusete si adevar intrupata in om, in fiecare barbat si femeie (sau in uman, barbat+femeie=umanul, unde plus este iubire si egal este accord, deci barbat, iubire, femeie,accord este umanul; numai barbat, numai femeie este egocentrismul formal,este umanul in curs de elaborare).

3. De ce vor barbatii sa posede femeile?
Femeia este intruparea frumusetii fecunde, esenta armoniei si acordului universal. Directia gresita in care au fost programati barbatii este in fapt aceea de a face Dumnezeu (sau a deveni, ai lua locul), a face frumusete implicit. Cum asta este imposibil, se razbuna pentru neputinta lor incercand sa posede frumusetea sau pe Dumnezeu. Acesta automatism psihologic inconstient al barbatilor este in slujba celor ce vor sa domine viata, sa faca viata, obsesia nemuririi, boala constiitei. Daca nu pot, atunci macar s-o domine s-o stapaneasca, s-o posede. Bineinteles ca pentru asta este de vina femeia care nu se supune si ii tradeza asteptarile, il inseala, manipuleaza si poseda psihologic si merita chiar impuscata ca sa nu o posede altul. Pare comica si utopica aceesta compilatie de afirmatii dar cine cunoaste secretele ascunse cu dibacie in simplitatea tacuta a dorintei? Este si o comedie psihologica specifica femeilor ca reflectare a primei comedii barbatesti dar va las s-o explorati singuri.