02 aprilie 2011

dragostea


Este dragostea o structură a gândirii? O structură conceptualã şi informaţională care să poată fi multiplicatã şi “ obţinutã” în urma unui efort, ca pe un automobil?


 Din fericire pentru dragoste şi nefericire pentru noi, evidenţele spun că nu! Este dragostea un premiu de bună purtare, sau pentru slujire şi dat din coadă în faţa cuiva? Evident că nu! Este “nevoia" de dragoste reală? Evident că nu. Dragostea nu este o nevoie, nu are cum să fie! Este dragoste în societate, sau este socială? Nu poate să fie, societatea este conflict, concurenta, supravieţuire şi control, iar acolo unde dragoste este, conflict nu este. Este dragostea ceva exterior, o proprietate? Nu are cum, dragostea este trăire la tensiune maximă, iar tensiunea conflictului nu poate să îi suplinească lipsa. Dragostea este interioară, noi trăim într-un ocean de dragoste. Găsim dragoste în imensitatea înconjurătoare, în mirosul şi fragilitatea florii, în delicateţea şi zburdălnicia fluturelui, în lumina ochilor şi circulaţia sângelui, în bătăile inimii şi pulsiunile vitalităţii, în mâna care mângâie şi fruntea mângâiată, în stânca încrederii şi piatra potecilor călcate şi care aşteaptă să călcăm, clădindu-le. Viaţa soarelui nu este în sore, ci în floare şi copac, în munte şi scoică, în ciripitul păsărilor şi strigătul de spaimă al pământului, în valurile oceanelor şi furtunile vânturilor. Dar asta numai tu poţi vedea,  şi mult mai multe decât asta, nimeni altul pentru tine.

Un comentariu: