intrebarea

Întrebarea deschide orizontul conştiintei, răspunsul îl închide. Puneţi întrebări până rămâneţi doar cu întrebarea, până rămâne doar întrebarea, până sunteţi întrebarea!
Apoi lăsaţi întrebarea să-şi răspundă singură! Suntem  răspunsul din percepţia întrebării! Când lăsăm memoria să răspundă în locul nostru,  ne identificăm cu fantomele trecutului! Suntem noi identificarea? Este identificarea bună sau ne-bună? Există etern in identificare sau doar teamă? Este teama moartea minţii? Întunericul din conştiinţă? Existăm într-o  minte moartă=teamă? Este teama naturală? Trăim in lumea creată de fricile noastre? Este frica Dumnezeu?  Este inducţia unui Creator şi a unei trecute origini, adevăr, sau manipulare, aservire ? Este capabilă gândirea să  dea vreun răspuns relevant unei circumstanţe neaşteptate? S-au chiar gândirea este circumstanţa? (nu cred că nu există libertate şi în afara ascunzătorii!) Suntem unde suntem doar pentru că am  greşit când am ales răspunsul in "locul"unde suntem doar întreabarea, fragmentâdu-ne? "Am încurcat borcanele" chiar asa de rău? Care sunt forţele care ne înlănţuie conştiinţa şi ne controlează existenţa? Respingem libertatea? De dragul răspunsurilor "fumante" ale creierului şi frămâtărilor lui inutile, nu percepem frumuseţea şi plenitudinea zilei? Totul nou aduce primăvara, sufletului prospeţime şi libertate! Părăsiţi casele, haideţi afară, culegeţi un bucheţel!