amintiri dintr-un inceput

Secretele oficiale fac ca minciunile să fie pe buzele tuturor.

Au trecut milenii de când Totul înseamnă Nimic. Enigma se întrupează, mintea umană devine fiinţă, un loc liniştit, un refugiu într-un Univers prins în haosul egoismului. A apărut pământul izolat de răutatea celorlalţi, izolat ca să se dezvolte. Însă dorinţa este cel mai mare inamic. Locuitorii au început să lupte între ei pentru ceea ce aveau deja. Creatorii aproape toţi au plecat şi au lăsat creaţia în urmă ca să înveţe din multele greşeli şi au blocat orice cale de acces. Dar tu eşti soluţia, dragul meu, pentru că provii din locul acesta, asemenea nouă. Pe măsură ce înveţi mai multe, o să-ţi pui din ce în ce mai multe întrebări. Pare un paradox, dar nu e. Ţi-ai fi dorit să fii! Dar de unde ştii că nu eşti? Încrederea transcede faptele! Am trecut prin prea multe ca să mai credem că există un singur adevăr: al nostru!. Vom afla totul dacă avem răbdare. Conştiinţa incă nu a apus pentru cei care plătesc preţul faptelor bune sau rele, la urma urmelor pentru noi toţi, pentru că fiecare are ignoranta sa. Depinde doar de mine şi de tine, de noi toţi să facem ce trebuie făcut şi să nu ne păcălim singuri. Sunt multe de făcut dar nu trebuie să cauţi pe altul să-ţi arate ce! Vocea mea vă binecuvântează, sunt aici, acolo, pretutindeni, nicăieri, omule! În absenţa îndoielii schimbarea nu se mai produce! Fântâna dorinţei e contrastul, o buclă temporală dublă în eternul perpetuu. Surpriza cea mare se afla înlăuntru. Pentru un om, pierderea se afla în mijlocul tuturor. Însă dorim să transformăm tot ce am pierdut în câştig. Am luptat, m-am chinuit, m-am întărit de la efort. E bine, îmi port trecutul cu mine. Ca să-ţi perfecţionezi aptitudinile trebuie să găseşti spaţiul dintre ce ai pierdut şi ce ai câştigat. Să găseşti un loc fără antagonisme. Timpul şi spaţiul sunt maleabile. Există posibilitatea să ne întoarcem în momentul când totul se află aici. Trecutul e trecut, viitorul nu ne interesează, trebuie să ne agăţăm de amândouă. Acum trebuie să ne concentrăm să rămânem în viaţă, în prezent. Ai fost acolo, corect, însă ai fost aici şi pretutindeni. Eşti om şi asta schimbă regulile. “Te ajut”, spun asta mereu, deşi simt că-mi fac mai mult bine mie ajutând. Nu căuta drumul, prietene, mergem împreună fără ca unul dintre noi să fie înainte. Te testezi singur? Asta să fie testul tău, să ştii unde anume te afli în timp, înainte sau după, primul său ultimul? S-a întâmplat sau urmează să se întâmple? Unde sunteţi plasaţi, simultan în acelaşi timp? Totul este corect cu excepţia unui singur aspect. Timpul. Am ajuns în acel spaţiu dintre ce am pierdut şi ce am câştigat. Să lăsăm sentimentele să ne ghideze. Dacă răul este o zi cu soare, atunci ne aştepta arsuri de gradul trei. Unele lucruri exista pur şi simplu. Eu sunt cel care îndreaptă lucrurile, cel care rămâne în urmă pentru că ceilalţi să poată fugi cu coada între picioare. Uneori mă satur să fiu cel la care vine mereu lumea. E simplu când pui problema astfel. Este ceea ce este. Perspectivă din care priveşti lucrurile este cea care le da sens. Re unitiva forţele voi, preţul victoriei depăşeşte pe cel al înfrângerii. Adevăratele suflete ale Universului se odihnesc aici, sau sunt doar ţărână? Suntem veniţi din alte timpuri!