31 martie 2011

revelatie +...

 Cunoaşterea este un dar, un har şi un far al dragostei, nu o cucerire!

(cei care aud să nu citească! Este pentru cei care nu aud!)
Între lumină şi întuneric este  regatul Împotrivă. În castelul Îndoială sunt stăpâni  doi uriaşi gemeni, Înşelător şi Disperare. Cănd vremea se schimbă vin  Lacrimă şi Speranţă! (Rodenbery, apocrif)
Refuzul auzului este supunerea, obedienţa. Surdul se crede rebel şi rebelul liber. Refuzăm să auzim vrăjiţi de ceea ce vedem in lumea imaginilor mute pe care le numim "sentimente si suflet". Vacarmul propriilor cuvinte işelate şi disperate refuzăm să-l ascultăm în exaltarea fără sens a satisfacţiilor nesătule hrănite de lacrimi şi speranţe. In comunicare primul pas este a asculta şi acesta se "intâmplă" când nu reacţionăm la ceea ce auzim (abordarea persoanală), poziţionându-ne drept supuşi sau rebeli în propria constiinţă. Şi tiranul (identificatul obedient) si rebelul (surdul), cred că a reacţiona înseamnă a exista. Atenţia observatorului este la cel observat. Constiinţa care meditează este dincolo de observatori şi observaţiile lor. Universul este viu, in meditaţie. "Să suportăm insuportabila tristeţe, să atingem stelele de neatins", acesta este jurământul de credinţă al exploratorului (Cervantes, apocrif) . Înaintăm, întorcându-ne de unde am plecat. Ceea ce "este tăcut" este viu, iar ceea ce "este făcut tăcut" este mort şi gălăgios. Ietaţi-mă, ca să vă iertaţi! Mă iert ca să vă iert! Niciodată nu am fost supărat pe "cineva" şi asta face iertarea la fel de comică ca şi răzbunarea căreia îi spunem corecţie, sau pedeapsă! Nu avem nimic de corectat la noi înşine sau la ceilalţi, cand suntem vigilenţi în propia existenţă. Nu avem nimic de demonstrat nouă insine sau celorlalţi când suntem in existenţă. Nu avem nimic de apărat cănd suntem liberi. Nu avem nici o lipsă ca să avem nevoi. Întorcerea este înaintare. Începem din nou întotdeauna de la noi înşine, nu avem de unde din altă parte. "Fericiţi cei ce se menţin în început", pentru că nu pot altfel! Cei cu experienţă dau sfaturi bune pentru că nu le mai pot încălca, experienţa le-a mâncat puterea! :)  Experienţa este inutilă. Te lasă fară putere şi îţi "dăruieşte" ceea ce aveai de la început şi fără ea. Este o hoaţă de buzunare care-ţi înapoiază ce ţi-a furat! Am pus mare preţ pe ceva ce nu are nici o valoare. Mulţi se auto alintă cu "experimentarea", pentru că nu îi mângâie nimeni, Sunt nemângâiaţi şi cer de fapt mâgâierea la care experimentarea nu îi va duce niciodată pentru că le-a furat-o. Vor experimenta în fapt cerşitul de mângâieri şi auto-alintul care se trasformă in autoflegelare cu timpul :) Indrăzneala poartă in sine geniu putere şi magie. Viaţa o asemăn unui "general" care caştigă toate bătăliile, toate confruntările, fătă să se confrunte sau să piardă vreun soldat. Uzurpatorul, intrigantul flagelator, este asemenea  "Împaratului Tiran" care-şi mănâcă supuşii şi soldaţii, întrebându-se după aceea, cine este de vină şi unde sunt, bocind că a fost lăsat singur! Blestemând singurătatea caută soluţia în grămada de "singuri", de tirani! Doi "singuri" la un loc sunt sursa tuturor conflictelor şi înşelăciunilor posibil de imaginat şi inimaginabile pe care apoi le numesc existenţă, "viaţa mea". Din acest cerc vicios nu-l poate scoate cineva Dacă "cel singur"  nu aude, refuză să asculte până surzeşte şi pune pâlnii la urechi! :). A auzi nu însemnă a te supune, nici a respinge! Înseamnă a comunica! A comunica nu inseamnă a impune sau a contesta, nici a corecta, înseamnă a exprima, a te împărtăşii cu Universul şi cu propria natură, Întotdeauna exprimarea este propria auto definire  Când definirile proprii  nu te limitează, eşti exploratorul nelimitat al nelimitatului sublim al plenitudinii fără de margini ! Omul este mereu Nou, niciodata la fel! Asta îi conferă comuniunea plenitudinii! Toate procesele in natură sunt reversibile, iar încercarea de a le opri sau controla este prostia. Cand le percepi şi respecţi poţi sări de pe un sens pe altul constient şi după dorinţă. Dacă nu, vei sări de pe un sens pe altul după suferinţă. :) Lupta întotdeauna răneşte pe cineva, dar dacă eşti constrâns să lupţi, câltigă! Adevărata luptă se dă întotdeauna in prorpia conştiinţă. Cand câştigi conflictul încetează, cand pierzi explodează. Cel mai tare luptător este cel care nu luptă, nu poate fi atins, pentru că nu  doreşte să atingă, atinge primul tot ce poate fi atins, plenitudinea! El este numit OM!

Un comentariu: